IMPACTUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL PROIECTULUI ROȘIA MONTANĂ

Transcript

1 Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia IMPACTUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL PROIECTULUI ROȘIA MONTANĂ Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia este o instituţie publică de învăţământ superior care şi-a asumat încă de la înfiinţare dublul rol de a fi instituţie de învăţământ superior şi de cercetare, puternic implicată în viaţa comunităţii. Din această perspectivă un colectiv de cadre didactice al Universităţii a realizat un studiu privind impactul economic şi social al proiectului minier Roşia Montană asupra zonei.

2 CUPRINS 1. Introducere Cadrul general Scopul lucrării Structura raportului Metodologia de lucru Echipa de lucru PREZENTAREA PROIECTULUI RMGC Promotorii proiectului RMGC Localizarea şi descrierea proiectului Etapele derulării proiectului DESCRIEREA ZONEI DE IMPACT Delimitarea zonei de impact Caracteristici geografice şi administrative Aspecte istorice şi culturale Repere demografice şi sociale Potenţialul economic al zonei de impact Analiza SWOT Impactul economic şi SOCIAL al proiectului Asupra ZONEI DIN PERSPECTIVA DEZVOLTARII DURABILE Achiziţionarea de proprietăţi şi contracte de cesionare a terenului Construcţia infrastructurii de strămutare Construcţia dezvoltarea infrastructurii de exploatare şi valorificarea după închiderea proiectului Dezvoltarea generala a infrastructurii locale Locuri de muncă create şi implicaţiile sociale ale acestora Protecţia patrimoniului istoric şi cultural Efectul proiectului RMGC asupra bugetelor autorităţilor locale Efectul proiectului RMGC asupra bugetului consolidat al statului Dezvoltarea afacerilor din zonă şi colaborarea cu agenţii economici locali Iniţiativa de microcreditare componentă a strategiei de dezvoltare locală Dezvoltarea învăţământului şi a activităţilor de formare profesională Crearea unui parteneriat public-privat Percepţia proiectului şi aşteptările localnicilor CONCLUZII

3 SUMAR EXTINS Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia este o instituţie publică de învăţământ superior care şi-a asumat încă de la înfiinţare dublul rol de a fi instituţie de învăţământ superior şi cercetare, puternic implicată în viaţa comunităţii. Din această perspectivă un colectiv de cadre didactice al Universităţii a realizat un studiu privind impactul economic şi social al proiectului minier Roşia Montană asupra zonei. Realizarea studiului a fost sugerată de implicaţiile acestui proiect în economia şi viaţa socială a zonei, precum şi de controversele ivite în realizarea acestui proiect. Deşi autorii sunt convinşi de importanţa impactului de mediu, acesta nu a făcut obiectul cercetării, deoarece există numeroase alte studii care analizează aspectul respectiv şi fundamentează concluzii favorabile sau nefavorabile a proiectului din această perspectivă. Scopul studiului nu este acela de a furniza un verdict definitiv, ci doar de a oferi celor interesaţi de proiect informaţii cu privire la situaţia economică şi socială a zonei şi impactul pe care îl are realizarea proiectului minier propus de compania RMGC în zonă. Dimensiunea impactului cultural al proiectului este abordată tangenţial datorită semnificaţiei acesteia în zonă şi participării Universităţii la realizarea cercetărilor arheologice din zona de impact a proiectului. Studiul este structurat pe cinci capitole a căror sinteză va fi prezentată în continuare. CAPITOLUL 1 constituie o introducere cu caracter general, în care sunt prezentate cadrul general al studiului, scopul, structura, metodologia şi echipa de lucru. Se subliniază faptul că majoritatea datelor necesare analizei au fost culese din surse autorizate, independente, pentru a se ajunge la concluzii obiective şi imparţiale asupra impactului proiectului. Echipa de lucru a fost alcătuită din specialişti având competenţe complexe în domeniul economic şi social. CAPITOLUL 2 prezintă în sinteză proiectul de exploatare auriferă propus de către Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC), care are următoarea distribuţie a capitalului social: 80 % Gabriel Resources Ltd (Canada), 19,31 % Regia Autonomă a Cuprului Deva (ulterior Mininvest), 0,23 % trei acţionari minoritari (Cartel Bau, Foricon S.A. şi Comat S.A.) Proiectul propus de RMGC are ca obiectiv principal dezvoltarea unei mine de aur şi argint şi este localizat în vecinătatea satului Roşia Montană, în judeţul Alba, la 80 de km de Alba Iulia. Activităţile miniere se vor desfăşura în patru cariere deschise (Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig), rezervele exploatabile estimându-se la 215 Mt minereu cu un conţinut de 1,46 g/tau şi 6,9 t/ag metale recuperate, producţia totală estimându-se la 247,7 t (7,9 mil.uncii) Au şi 898,5t (28,9 mil.uncii) Ag. Cheltuielile proiectului sunt apreciate la 3703 milioane dolari din care 2523 milioane $ se vor cheltui în România. Beneficiile directe aferente statului român din impozite, taxe şi dividende se ridică la 985 mil. $., iar profitul estimat al companiei se ridică la peste1,4 miliarde dolari. Proiectul minier este prevăzut a se realiza în cadrul a patru etape distincte: 1. perioada de pre-construcţie; 2. perioada de construcţie; 3. perioada de exploatare; 4. perioada de închidere a proiectului; Această etapizare a generat necesitatea abordării impactului economic şi social în dinamică corespunzător etapelor respective. CAPITOLUL 3 realizează descrierea zonei de impact. Aceasta este delimitată de perimetrul aparţinând următoarelor localităţi: Roşia Montană, Abrud, Bucium, Ciuruleasa, Câmpeni, Mogoş, Lupşa, Bistra. 6

4 Multe studii existente asupra proiectului îşi focalizează atenţia doar asupra localităţii Roşia Montană atunci când realizează o evaluare asupra impactului proiectului. Considerăm însă că aria de cercetare trebuie extinsă şi asupra celorlalte localităţi din vecinătate având în vedere legăturile strânse economice, sociale şi culturale dintre acestea, stabilite de-a lungul timpului, şi impactul proiectului, care se va resimţii atât în mod direct cât şi indirect. Dintre localităţile menţionate un impact mai puternic alături de Roşia Montană va fi resimţit în Abrud şi Bucium datorită caracteristicilor de implementare a proiectului. Din punct de vedere geografic zona de impact direct se înscrie în bazinul hidrografic mijlociu al râului Arieş, la limita dintre două unităţi geomorfologie importante ale Munţilor Apuseni, respectiv Masivul Muntele Mare în jumătatea nordică a zonei şi Munţii Metaliferi, în jumătatea sudică. Administrativ, perimetrul respectiv cuprinde două oraşe şi şase comune, fiecare având în componenţă mai multe sate. Datorită bogăţiilor existente şi în special datorită existenţei zăcămintelor aurifere zona de impact are particularităţi specifice în raport cu comunităţile învecinate, fiind leagănul unei civilizaţii cu existenţă bimilenară, fapt dovedit de vestigiile arheologice existente în zonă. Localitatea Roşia Montană este cunoscută în literatura istorico-epigrafică prin descoperirea a 25 de tăbliţe de lemn cerate, care prezintă aspecte ale vieţii economico-sociale din epoca romană. Au fost identificate în zona de impact direct a proiectului şi alte situri de interes cultural major printre care remarcăm lucrări miniere si galerii datând din epoca romană, cu o vechime bimilenară, construcţii din aceeaşi epocă incinte funerare şi o clădire administrativă), artefacte arheologice variate şi numeroase vestigii din perioada romană (vase de olărit, monede si unelte). Programul naţional de Cercetare Alburnus Maior ( ) a avut în vedere identificarea şi cercetarea vestigiilor arheologice din perimetrul zonei de impact a proiectului în vederea conservării şi valorificării acestora. Secţiunea privind reperele demografice şi sociale prezintă evoluţiile demografice din zona de impact în raport cu cele existente la scara judeţului Alba. Analiza evidenţiază descreşterea accentuată a populaţiei din zonă într-un ritm de aproape trei ori mai mare decât media pe judeţ datorită sporului natural negativ şi mişcării migratorii. În ipoteza menţinerii situaţiei actuale populaţia din zonă poate scădea până în anul 2035 cu 41,7%. În privinţa ocupării şi şomajului în zona de impact remarcăm că s-au făcut disponibilizări masive (2798 de angajaţi în perioada ) datorită încetării activităţii celor două exploatări miniere CupruMin şi RoşiaMin. Deoarece nu au apărut oportunităţi de angajare pe măsura disponibilizărilor şi a noilor contigente de populaţie activă rata şomajului în zonă este extrem de ridicată. Cele mai afectate localităţi din acest punct de vedere sunt Roşia Montană (unde rata şomajului depăşeşte de două ori media pe rural din judeţ şi de patru ori media pe urban), Lupşa, Bucium şi Abrud. Cifrele prezentate în studiu se referă la datele oficiale, în realitate şomajul fiind mai pronunţat deoarece multe persoane nu se mai regăsesc în evidenţa AJOFM Alba, expirându-le perioada de şomaj. Potenţialul economic al zonei de impact este prezentat pe ramuri ale economiei şi anume: potenţialul agricol, silvicultura, industria, resursele turistice, serviciile şi infrastructura de transport. Agricultura deşi reprezintă o activitate economică prezentă frecvent în localităţile din zona de impact nu are resurse pentru a susţine economic comunitatea. Suprafaţa agricolă este redusă, terenul accidentat, specific zonei de munte, clima şi solul nu sunt favorabile culturilor de câmp. Suprafaţă arabilă pe o gospodărie este extrem de redusă, ponderea importantă fiind deţinută de păşuni şi fâneţe. În aceste condiţii există resurse pentru zootehnie, dar insuficiente pentru organizarea unor exploataţii agricole orientate către piaţă. Amplasamentul terenurilor ocupate de păşuni şi fâneţe, fărâmiţarea excesivă a lor din punct de vedere a proprietăţii, 7

5 productivitatea scăzută a acestora şi greutăţile întâmpinate în valorificarea produselor agricole fac ca şi zootehnia să devină nerentabilă în zonă, pentru persoanele care ar dori să dezvolte afaceri în această direcţie. Randamentele obţinute din creşterea animalelor sunt necompetitive. Toate acestea explică faptul că nu există în zonă nici o exploataţie agricolă comercială. Înzestrare tehnică a agriculturii din zona de impact este aproape inexistentă, tehnologiile utilizate sunt rudimentare. Concluziile studiului sunt acelea că agricultura nu poate constitui o alternativă de dezvoltare durabilă a zonei, aspect întărit şi de opinia locuitorilor în această privinţă. Silvicultura, ocupă un loc important în economia zonei, dar distribuţia proprietăţii, administrarea fondului forestier, şi alte probleme specifice fac ca exploatarea lemnului să constituie o sursă de venituri pentru o categorie destul de redusă a populaţiei din zonă. Roşia Montană, localitatea cea mai afectată de proiect nu dispune de pădure care poate fi exploatată pentru valorificări industriale. Industria din zonă are la bază tradiţia mineritului. Alături de aceasta au o prezenţă semnificativă prelucrarea lemnului în Câmpeni, şi confecţiile(în Abrud). Resursele turistice ale zonei de impact a proiectului RMGC sunt prezentate în contextul întregului areal al Munţilor Apuseni. Zona dispune de resurse naturale şi antropice, care sunt insuficient valorificate datorită lipsei infrastructurii turistice şi a fondurilor necesare pentru investiţii în domeniu. De asemenea este de reţinut concurenţa puternică a localităţilor cu statut de staţiune turistică. Realizarea proiectului propus de RMGC, poate constitui un factor catalizator de dezvoltare a turismului în zonă prin contribuţia la dezvoltarea infrastructurii, infuzia de capital în zonă, dezvoltarea unor noi produse turistice, dezvoltarea iniţiativei private. Serviciile sunt slab dezvoltate în zonă. Se simte prezenţa doar a serviciilor de transport rutier de mărfuri şi persoane precum şi a celor de igienă (coafor, frizerie). Dezvoltarea lor este limitată şi de puterea de cumpărare scăzută a populaţiei din zonă. Infrastructura de transport rutier este asigurată de intersecţia drumurilor naţionale DN 74 şi DN 74 A. Infrastructura feroviară lipseşte, iar căile de comunicaţii de interes local sunt prost întreţinute şi neexploatate corespunzător. Analiza SWOT realizată în finalul capitolului 3 constituie un diagnostic sintetic al zonei de impact din punct de vedere economic şi social-cultural. Componentele analizei evidenţiază dependenţa dezvoltării durabile a zonei de activitatea de minerit, pentru care există resurse şi tradiţii. Se poate anticipa astfel că proiectul minier propus de RMGC are implicaţii pozitive economice şi sociale în zonă. CAPITOLUL 4 prezintă impactul economic şi social al proiectului asupra zonei din perspectiva dezvoltării durabile. Direcţiile în care se resimte acest impact sunt prezentate şi analizate în dinamica proiectului, corespunzător fazelor de implementare şi derulare a cestuia. În secţiunea referitoare la achiziţionarea de proprietăţi şi contracte de cesionare a terenului sunt analizate aspectele financiare şi materiale legate de strategia companiei de achiziţionarea de proprietăţi şi contracte de cesionare a terenului de-a lungul anilor, evidenţiindu-se impactul acesteia asupra populaţiei afectate direct sau indirect de proiect. Având în vedere impactul proiectului asupra proprietăţilor din zonă şi ţinând cont de cadrul legal şi instituţional existent în România şi pe plan mondial compania RMGC a propus locuitorilor din zona de impact a proiectului mai multe variante pentru a compensa cedarea dreptului de proprietate oferindu-le mai multe opţiuni care să permită proprietarilor fundamentarea în timp a unei strategii corespunzătoare: Compensarea proprietăţilor (clădiri, terenuri,culturi perene) în conformitate cu principiul valorii integrale de înlocuire ; Compensarea pentru activităţile comerciale afectate de proiect; 8

6 Oferirea unui pachet de strămutare care să includă compensarea dreptului de proprietate cedat şi oferirea unor alternative de strămutare în alte localităţi (amplasamente de la Piatra Albă şi Alba Iulia) unde populaţia strămutată are opţiuni de a-şi construi în regie proprie locuinţa pe terenul oferit sau de a accepta asistenţa tehnică oferită de companie pentru construirea de locuinţe conform unor proiecte arhitectonice aprobate. În cazul în care drepturile de proprietate sunt superioare financiar acţiunii de strămutare atunci se va realiza compensarea diferenţelor respective. Pachetul de strămutare cuprinde şi alte facilităţi care să convingă familiile să rămână în zonă; Oferirea unui pachet special de compensare pentru populaţia care optează pentru relocare, care se vor muta într-o altă casă la alegerea lor, folosind banii primiţi ca şi compensaţie de la RMGC. Pachetul oferit include asistenţă pentru transport, recuperarea materialelor de construcţie şi asistenţă în vederea culegerii recoltelor; Menţionăm că în calculul compensărilor aferente cedării dreptului de proprietate compania a ţinut cont de evoluţia preţurilor pe piaţa imobiliară, oferind preţuri juste de achiziţie. Au fost achiziţionate până în anul 2006 circa 594 de proprietăţi rezidenţiale 62,7%) şi 1028 proprietăţi nerezidenţiale. Cele 440 de familii de la care s-au achiziţionat proprietăţile respective au primit în medie suma de USD fiecare, respectiv USD pentru proprietăţile rezidenţiale şi pentru proprietăţile nerezidenţiale. Cu banii primiţi o parte din familii au optat pentru relocare (circa 295 de familii), adică au plecat în alte localităţi, unde şi-au achiziţionat alte gospodării. Aceasta a fost opţiunea familiilor respective şi probabil că au avut argumente de a alege o anumită locaţie de relocare cum ar fi: apropierea de copii, locuri de muncă şi condiţii de viaţă mai bune etc. Nu poate fi negat însă efectul psihologic al strămutării sau relocării pentru că oamenii mai ales cei mai în vârstă lasă în zonă amintiri de neşters şi relaţii sociale care de asemenea se refac cu greutate. Construcţia infrastructurii de strămutare are impact asupra zonei prin realizarea în cele două amplasamente de strămutare (Piatra Albă şi Dealul Furcilor) a unei infrastructuri moderne având toate caracteristicile similare localităţilor existente în statele dezvoltate europene, ceea ce oferă condiţii civilizate de viaţă populaţiei din amplasamentele respective. Compania va cheltui pentru realizarea celor două locaţii de strămutare sume apreciabile variind între mil. dolari, ceea ce va avea ca efect dezvoltarea afacerilor pentru firmele de profil din zonă şi crearea de noi locuri de muncă. Secţiunea privind construcţia infrastructurii de exploatare şi valorificarea după închiderea proiectului are în vedere faptul că realizarea exploatării la capacitatea prevăzută a proiectului presupune o infrastructură tehnică corespunzătoare. Realizarea infrastructurii va dura circa doi ani iar impactul asupra zonei va fi resimţit prin construirea unei infrastructuri care va putea fi utilizată şi pentru alte activităţi economice, prin locurile de muncă create în această fază şi prin afacerile adiacente necesare realizării infrastructurii, pe care compania RMGC le va realiza cu alţi agenţi economici din zonă. La închiderea proiectului o parte din infrastructură va fi dezafectată iar o altă parte va putea fi utilizată pentru dezvoltarea de afaceri în zonă având alt obiect de activitate. Dezvoltarea generală a infrastructurii locale ca urmare a realizării proiectului propus de RMGC constituie o oportunitate pentru dezvoltarea generală a afacerilor din zonă şi pentru oferirea unor condiţii de trai corespunzătoare locuitorilor din zonă. Realizarea proiectului creează premisele necesare dezvoltării generale a infrastructurii locale prin contribuţia directă şi indirectă a companiei RMGC după cum urmează: - dezvoltarea şi modernizarea reţelei de alimentare cu apă; - dezvoltarea reţelei de alimentare cu energie electrică; - dezvoltarea infrastructurii de canalizare şi colectare a deşeurilor solide; 9

7 - dezvoltarea infrastructurii de transport pe drumuri şi calea ferată; - dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii şi internet. Derularea proiectului are un impact extrem de pozitiv asupra gradului de ocupare a forţei de muncă din zonă, după cum rezultă din secţiunea privind locuri de muncă create şi implicaţiile sociale ale acestora. Contextul actual privind piaţa muncii, prezentat în capitolul 3 demonstrează utilitatea proiectului RMGC, ca fiind o alternativă fezabilă în vederea absorbţiei forţei de muncă disponibile existente. În prezent zona de impact traversează cea mai critică perioadă din punct de vedere a gradului de ocupare a forţei de muncă, cauzat de închiderea recentă a celor două exploatări miniere (Minvest şi RoşiaMin), ceea ce s-a soldat cu disponibilizarea unui număr de aproape 2800 de angajaţi în perioada În protocoalele semnate cu consiliile locale din Roşia Montană şi Abrud se acordă prima preferinţă de angajare persoanelor din zonă. Specificul exploatării oferă oportunităţi de angajare şi pentru muncitorii necalificaţi semi-calificaţi, care şi-ar găsi cu greu un loc de muncă în altă parte. Informaţiilor oferite de RMGC arată că numărul angajaţilor în cadrul proiectului a ajuns la sfârşitul primului trimestru din anul 2007 la 473 de angajaţi din care circa 82 % provin din zona de impact direct, adică din : Rosia Montană (286), Abrud (73), Bucium (16), Câmpeni (8), Ciuruleasa (3), Mogos (1). Firma oferă pachete salariale atractive în raport cu media câştigurilor salariale din zonă, ceea ce va avea implicaţii sociale pozitive prin asigurarea resurselor financiare necesare unui trai decent. RMGC preconizează să ofere 1200 locuri de muncă în perioada de construcţie, iar în perioada de exploatare vor fi angajate 640 de persoane. Pe lângă locurile de muncă directe menţionate RMGC consideră că se pot crea încă 5500 de locuri de muncă indirecte în activităţi conexe şi în alte ramuri economice. Locurile de muncă create, prin pachetele salariale oferite au un puternic impact social, stopând migraţia forţei de muncă, fiind în acelaşi timp un factor de progres economic şi social, în conformitate cu cerinţele dezvoltării durabile. Secţiunea privind protecţia patrimoniului istoric şi cultural are în vedre respectarea legislaţiei în vigoare din domeniu conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului din domeniu existent. In acest sens sunt prezentate: aplicarea procedurii de descărcare de sarcină arheologică, monumentele istorice şi zona protejată, acţiunile de conservare şi restaurare a clădirilor monument istoric şi a Zonei Protejate Centru Istoric din Roşia Montană, perspectivele de dezvoltare a potenţialului turistic pornind de la valorile de patrimoniu cultural. Fondurile pe care compania urmează să le pună la dispoziţie în anii următori în contextul implementării proiectului minier pentru lucrări de cercetare, conservare, restaurare, punere în valoare şi întreţinere a galeriilor istorice din zona Roşia Montană sunt de USD, iar cele pentru lucrări de conservare, restaurare şi întreţinere în Zona Protejată Centru Istoric Roşia Montană, cât şi pentru clădirile monument istoric situate în afara acesteia se ridică la suma de $. Sunt prezentate în cadrul studiului şi o serie de poziţii critice în legătură cu proiectul minier propus de RMGC, care în opinia exprimată de Academia Română şi alte foruri ştiinţifice afectează negativ valorile de patrimoniu arheologic şi cultural ale zonei. Precizarea efectului proiectului R.M.G.C. asupra bugetelor autorităţilor locale are în vedere faptul că Societatea Comercială RMGC S.A. este unul din agenţii economici din zonă, care prin activitatea sa are rol în dezvoltare locală, în cel mai larg sens al 10

8 acestei noţiuni, iar una din direcţiile cu impact deosebit al proiectului propus de companie se referă la contribuţia acesteia la bugetul local. Pentru prezentarea efectului activităţii economice a companiei asupra bugetelor locale sau prezentat în studiu analize tabelare si grafice bazate atât pe informaţiile furnizate de companie cât si pe datele de interes public ale autorităţilor publice locale, confirmate de acestea sau alte organisme de stat abilitate. S-au avut în vedere următoarele contribuţii ale companiei: - cotele defalcate din impozitul pe venit; - impozitul pe clădiri persoane juridice; - impozitul pe terenuri persoane juridice; - taxa asupra mijloacelor de transport persoane juridic; - venituri din concesiuni, închirieri, asocieri; - alte impozite şi taxe. Evident că impactul proiectului RMGC asupra veniturilor bugetului local structurate şi detaliate la alineatul de mai sus se regăsesc cel mai elocvent în structura bugetului local al Primăriei Roşia Montană unde aportul acestuia este de 90,49 % în anul 2004, de 87,62 % în anul 2005 şi 84,34 % în anul 2006 din totalul impozitelor şi taxelor încasate de primărie. Efectul proiectului RMGC asupra bugetului consolidat al statului are în vedere faptul că activitatea economică a companiei RMGC S.A. generează importante venituri pentru bugetul general consolidat al statului. Realizarea bugetului consolidat al statului în care este cuprins atât bugetul de stat cat si bugetul asigurărilor sociale de stat determină posibilitatea statului de a realiza în zonă acţiuni economice, sociale, de mediu şi altele. În felul acesta poate fi analizat şi prezentat impactul indirect al proiectului asupra zonei. Principalele impozite şi taxe cu care RMGC contribuie la formarea veniturilor bugetului de stat sunt: - impozitul pe veniturile din salarii; - taxa pe valoarea adăugată; - taxe pe activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatarea resurselor minerale; - taxe vamale şi alte taxe pe tranzacţiile internaţionale; - impozit pe veniturile realizate de persoane juridice nerezidente; - alte impozite şi taxe; - majorări şi penalităţi aferente obligaţiilor la bugetul de stat. Importante contribuţii ale RMGC se regăsesc şi în structura bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru şomaj, fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Numai în perioada de exploatare a proiectului beneficiile statului român ca urmare a dividendelor, impozitelor şi taxelor virate de compania RMGC se ridică la aproape un miliard de dolari. Statutul de zonă defavorizată nu limitează decât în mică măsură contribuţia companiei la veniturile bugetelor locale şi la bugetul general consolidat al statului întrucât perioada pentru care zona de impact este declarată zonă defavorizată expiră în luna octombrie Dezvoltarea afacerilor din zonă şi colaborarea cu agenţii economici locali constituie o altă direcţie prin care se manifestă impactul economic al proiectului propus de RMGC. Acesta poate constitui un catalizator al dezvoltării generale a afacerilor din zonă prin impulsionarea celor existente şi apariţia de noi oportunităţi de afaceri ca urmare a externalizării unor servicii oferite companiei. 11

9 Politica de achiziţii a companiei acordă prioritate firmelor locale, din regiune şi din ţară. În studiu sunt prezentate exemple concrete de cooperare cu agenţi economici din zonă. Realizarea proiectului impulsionează cadrul general al afacerilor din zonă în direcţia dezvoltării de noi filiere economice iar dezvoltarea generală a infrastructurii locale, creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, dezvoltarea spiritului antreprenorial ca urmare a cursurilor de traning oferite de companie şi existenţa unui climat general de stimulare a afacerilor creează premisele şi pentru apariţia a noi investitori inclusiv cu capital străin. O altă direcţie a impactului economic al proiectului o constituie iniţiativa de microcreditare - componentă a strategiei de dezvoltare locală. Acest aspect este realizat prin crearea de către companie a instituţiei Roşia Montană Microcredit ce are ca obiectiv asigurarea de împrumuturi individualizate persoanelor interesate să deschidă o afacere şi micilor întreprinderi care doresc să se extindă. Un obiectiv important şi ambiţios pe care şi-l propune instituţia de microcreditare este nu numai de a încuraja dezvoltarea afacerilor pe întreaga durată a proiectului, dar şi după închiderea minei. Roşia Montană Microcredit face parte din iniţiativa de Dezvoltare Comunitară a companiei, care a pregătit un program complex pentru dezvoltarea durabilă, menţionat şi în alte capitole ale studiului. Clienţii Instituţiei de Microcredit vor beneficia de consultanţă referitoare la administrarea creditului şi a afacerii precum şi la întocmirea documentaţiei necesare pentru a demara o afacere. Dezvoltarea învăţământului şi a activităţilor de formare profesională constituie un obiectiv al RMGC care şi-a propus şi a reuşit să iniţieze şi să dezvolte programe de formare şi perfecţionare profesională pentru domenii de strictă specializare legate de desfăşurarea activităţilor din cadrul proiectului, dar şi alte cursuri care se adresează persoanelor adulte ce doresc să-şi schimbe meseria pentru a găsii noi oportunităţi de angajare sau pentru a dobândi cunoştinţe şi competenţe necesare activităţilor antreprenoriale. De cursurile de formare organizate de RMGC au beneficiat aproape 1400 de persoane până în prezent. Crearea unui parteneriat public-privat ca urmare a managementului practicat de RMGC, constituie o direcţie importantă de implicare a companiei în asigurarea dezvoltării durabile a zonei. În derularea parteneriatelor părţile implicate nu-şi exercită autoritatea directă în cadrul acţiunilor întreprinse, nivelul de implicare şi colaborarea între parteneri sunt stabilite prin consultări, pe bază de consens general. În studiu sunt prezentate exemple de parteneriate iniţiate de RMGC, obiectivele şi partenerii implicaţi. Percepţia locuitorilor şi aşteptările localnicilor faţă de realizarea proiectului propus de RMGC a constituit un obiectiv important al studiului desfăşurat de echipa de cercetare de la Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia. Analiza prezentată în studiu s-a efectuat pe baza informaţiilor culese în urma discuţiilor individuale cu actori locali (lideri locali, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale din zonă, reprezentanţi ai administraţiei locale) precum şi în urma anchetei efectuate pe un eşantion reprezentativ de persoane din zona de impact. Opinia persoanelor intervievate în cadrul studiului este divizată în raport cu realizarea proiectului, existând o opinie majoritar favorabilă în cazul persoanelor care se declară bine informate în legătură cu proiectul. Principalul motiv al exprimării acordului în legătură cu realizarea proiectului este nevoia urgentă de investiţii în zonă, iar motivul esenţial al exprimării dezacordului îl constituie teama de distrugere a mediului natural ca urmare a poluării cu cianuri. CAPITOLUL 5 reflectă concluziile studiului, care configurează opinia autorilor că proiectul minier propus de RMGC are un impact general pozitiv din punct de vedere economic şi social asupra zonei, fiind o alternativă viabilă de dezvoltare durabilă a acesteia. 12

10 1. INTRODUCERE 1.1. Cadrul general. În prima parte a anului 2007 Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia a realizat un studiu privind impactul economic şi social al proiectului de exploatare auriferă propus de către Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) asupra zonei. Impactul a fost analizat în dinamică, din perspectiva dezvoltării durabile a zonei, începând cu faza de demarare a proiectului (preconstrucţie) şi continuând cu celelalte faze: construcţia, exploatarea şi închiderea proiectului. În felul acesta s-a obţinut o imagine reală asupra oportunităţii proiectului din perspectiva a două din cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile, respectiv componenta economică şi socială. Deşi autorii studiului sunt convinşi de importanţa impactului de mediu, acesta nu a făcut obiectul prezentei cercetări existând numeroase studii care aduc argumente pro sau contra proiectului propus de RMGC din această perspectivă. Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia este o instituţie publică de învăţământ superior care şi-a asumat încă de la înfiinţare dublul rol de a fi instituţie de învăţământ superior şi cercetare, puternic implicată în viaţa comunităţii. Din această perspectivă există garanţia că s-a realizat unui studiu independent bazat pe realităţile zonei, care sunt bine cunoscute de cadrele didactice, cercetătorii şi studenţii Universităţii Scopul studiului Scopul studiului este de a evidenţia impactul economic al proiectului propus de RMGC, proiect care vizează realizarea unei exploatări miniere pentru aur şi argint în localitatea Roşia Montană din România. Studiul va reflecta în dinamică atât impactul direct cât şi cel indirect asupra zonei. Având în vedere dimensiunile proiectului şi impactul acestuia, datele oferite în cadrul studiului şi concluziile analizei sunt utile comunităţii locale, autorităţilor administraţiei locale şi naţionale, instituţiilor abilitate care au tangenţă cu realizarea şi monitorizarea proiectului, investitorilor şi managerilor companiei, agenţilor economici, studenţilor universităţii şi tuturor factorilor interesaţi de acest proiect. Analiza impactului economic este sugerată atât de dimensiunea acestui aspect al proiectului cât şi de profilul de studii specializate ale Universităţii în care domeniul ştiinţelor economice ocupă un loc important Structura studiului Studiul este structurat pe 5 capitole: Capitolul 1- constituie o introducere cu caracter general; Capitolul 2 oferă o prezentare generală a proiectului derulat de RMGC; Capitolul 3 descrie zona de impact din punct de vedere geografic, administrativ, economic, social şi cultural; Capitolul 4 - analizează impactul economic al proiectului în dinamică, din perspectiva dezvoltării durabile a zonei; Capitolul 5 sintetizează concluziile studiului; 1.4. Metodologia de lucru 13

11 În elaborarea studiului s-au utilizat metode şi tehnici specifice analizei economicosociale. Culegerea datelor s-a realizat din surse autorizate, care sunt menţionate în proiect, iar documentarea faptică iar documentarea faptică a presupus anchete sociale în cadrul populaţiei din zonă, discuţii cu lideri locali, reprezentanţi ai agenţilor economici care operează în zonă, date statistice şi cele de la instituţiile publice etc. De asemenea au fost analizate datele aflate în rapoartele oficiale ale companiei RMGC, care sunt comparate cu informaţiile culese din sursele independente menţionate anterior în măsura în care se regăsesc în acestea. Analiza SWOT a zonei ne oferă posibilitatea să vedem dintr-o perspectivă realistă şi obiectivă impactul proiectului asupra zonei. S-au avut în vedere şi alte studii similare asupra proiectului, rapoarte, păreri, atitudini, strategii de dezvoltare a zonei etc., la care ne-am raportat Echipa de lucru Membrii echipei de cercetare sunt cadre didactice ale Universităţii 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, specialişti în domeniu, având competenţe complexe, care au avantajul cunoaşterii zonei, datorită apropierii de municipiul Alba Iulia, iar unii dintre ei s-au născut, au copilărit şi s-au format în zona de impact. În tabelul numărul 1.1 este prezentată componenţa echipei de cercetare: Componenţa echipei de cercetare Tabelul 1.1 Nr Nume şi Poziţia didactică Funcţie Competenţe crt prenume 1. Achim Moise Profesor universitar Rector Tehnice Management Dezvoltare durabilă 2. Briciu Sorin Profesor universitar Prorector Audit financiar-contabil Contabilitate Managementul proiectelor 3. Todea Nicolae Profesor universitar Decan Contabilitate Finanţe Analiza economică Audit financiar-contabil 4. Burja Vasile Profesor Universitar Director departament cercetare Economie generală Analiza economică Dezvoltare durabilă 5. Stremţan Filimon Profesor Universitar Şef catedră Economia turismului Economia serviciilor 6. Pascaru Mihai Conferenţiar Universitar 7. Luduşan Nicolae Conferenţiar Universitar 8. Burja Camelia Conferenţiar Universitar Şef catedră Director departament IDD Economia comerţului Sociologie Dezvoltare rurală Dezvoltare regională Geologie Geografie Statistică - Analiza economică Dezvoltare durabilă 14

12 Economie agrară 9. Marina Lucian Conferenţiar - Sociologie Dezvoltare rurală 10. Dimen Levente Lector universitar - Geografie Topografie 11. Cenar Iuliana Lector universitar - Finanţe Contabilitate 12. Aldea Mihaela Lector universitar - Matematici aplicate Modelare-simulare 13 Mihai Gligor Lector universitar - Arheologie 14. Buţiu Călina Lector - Sociologie Dezvoltare rurală 15. Bolog Andreea Asistent - Marketing Economia comerţului 16. Dobra Iulian Asistent - Analiza economică Finanţe 15

13 2. PREZENTAREA PROIECTULUI RMGC 2.1. Promotorii proiectului RMGC Proiectul Roşia Montană este deţinut şi gestionat de către Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) 1. Societatea a fost înregistrată în anul 1997 sub numele de S.C. Eurogold S.A. (Eurogold) ca o societate pe acţiuni cu următoarea distribuţie a capitalului social: 80 % Gabriel Resources Ltd (Canada), 19,31 % Regia Autonomă a Cuprului Deva (ulterior Mininvest), 0,23 % trei acţionari minoritari (Cartel Bau, Foricon S.A. şi Comat S.A.). Scopul iniţial al companiei era activităţi de cercetare şi explorare în zonă. În anul 1999, S.C. Eurogold Resources S.A. şi-a schimbat numele în S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC). Licenţa de concesionare a exploatării a fost obţinută în decembrie 1998 de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (conform Legii Minelor nr. 85/2003) de către Minvest (titular) şi RMGC (societate afiliată), iar în octombrie 2000, licenţa a fost transferată de la Minvest la RMGC, Minvest rămânând în continuare titular afiliat. Activităţile de exploatare minieră până la încetarea activităţii au fost continuate de Minvest (prin filiala RoşiaMin), care are responsabilităţile de mediu legate de exploatarea şi prepararea anterioară, inclusiv pentru închiderea activităţii de la RoşiaMin. RMGC efectuează şi finanţează toate activităţile de explorare şi dezvoltare asociate noului proiect, iar pentru a opera o nouă exploatare la capacităţile de producţie propuse (13 mil. t/an) licenţa de exploatare va trebui modificată şi aprobată în conformitate cu noile cerinţe de către ANRM Localizarea şi descrierea proiectului Proiectul propus de RMGC are ca obiectiv principal dezvoltarea unei mine de aur şi argint în vecinătatea satului Roşia Montană, în judeţul Alba, la 80 de km de Alba Iulia. Amplasamentul este situat într-o veche zonă minieră, în zona central-vestică a României, în regiunea cunoscută sub numele de Patrulaterul Aurifer din cadrul Munţilor Apuseni (Munţii Metaliferi) din lanţul Carpaţilor. Activităţile miniere se vor desfăşura în patru cariere deschise (Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig), rezervele exploatabile estimându-se la 215 Mt minereu cu un conţinut de 1,46 g/tau şi 6,9 g/tag metale recuperate, producţia totală estimându-se la 247,7 t (7,9 mil.uncii) Au şi 898,5t (28,9 mil.uncii) Ag. Anual se vor obţine circa 16 tone de aur şi 58 tone de argint. Putem compara aceste cifre cu producţia totală de aur a României care a scăzut de la 2,43 tone în anul 1999 la 1,60 tone în Rezerva de aur a BNR era în ianuarie 2006 de 104,8 tone, în condiţiile în care aceasta a sistat din anul 2001 cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea minereurilor concentrate de la agenţii economici interni. Suprafaţa administrativă a localităţilor afectate de proiect şi necesarul de teren pentru proiect sunt prezentate în tabelul Observăm că localitatea cea mai afectată din punct de vedere a schimbării categoriei actuale de folosinţă a terenurilor este localitatea Roşia Montană pentru care este necesar proiectului circa 25% din totalul suprafeţelor deţinute. Din totalul 1 Proiectul Roşia Montană Informaţii generale, vol.7., pag 5-6, mai Proiect de strategie al industriei miniere pentru perioada , pag.6. 3 Proiectul Roşia Montană Rezumat fără caracter tehnic, pag. 6-8, mai

14 suprafeţei necesare de 1258 hectare carierele propriu-zise vor cuprinde circa 205 hectare (din care actualmente sunt afectate de exploatarea existentă 95 ha). Proiectul atrage după sine şi cel mai semnificativ impact direct şi anume necesitatea strămutării şi relocării unui număr de 974 de gospodării. Tabelul 2.1. Teren necesar pentru proiectul Roşia Montană Localitate Suprafaţa administrativă (ha) Teren necesar pentru proiect (ha) % din suprafaţa localităţii Roşia Montană Abrud Bucium ,4 Câmpeni ,6 0,02 Total Cheltuielile proiectului sunt apreciate la 3703 milioane dolari din care 2523 milioane se vor cheltui în România, fiind practic investiţii directe în economia României. Beneficiile directe aferente statului român din impozite, taxe şi dividende se ridică la 985 mil. $. Creşterea preţului aurului la peste 600 $ uncia a făcut rentabilă investiţia, profitul estimat al companiei ridicându-se la peste1,4 miliarde dolari 4. Situaţia actuală şi de perspectivă de pe piaţa aurului, care a condus la creşterea rentabilităţii proiectului, a diminuat considerabil riscul de faliment a companiei, înlăturând astfel ipoteza unor studii care luau în calcul posibilitatea închiderii temporare sau permanente a exploatării miniere ca urmare a fluctuaţiei preţului aurului 5. Proiectul include pe lângă activităţile miniere şi cele legate de prelucrarea minereurilor, o serie de alte activităţi cum ar fi 6 : gestionarea şi minimizarea impactului social şi de mediu a activităţilor din cadrul proiectului; ecologizarea şi reabilitarea zonelor exploatate, după închiderea proiectului; asistenţă acordată închiderii operaţiunilor miniere actuale; activităţi de strămutare şi relocare; cercetări arheologice în vederea investigării, conservării şi valorificării patrimoniului istoric şi cultural; ameliorarea impactului asupra mediului cauzat de operaţiunile miniere din trecut; susţinerea diferitelor programe locale şi regionale pentru dezvoltarea durabilă a comunităţii. Pe parcursul studiului vor fi reliefate şi alte activităţi ale proiectului cu impact economic şi social-cultural, care vor apărea în dinamica dezvoltării proiectului Etapele derulării proiectului Proiectul este prevăzut a se derula în cadrul a patru etape distincte: 5. perioada de pre-construcţie; 6. perioada de construcţie; 7. perioada de exploatare; 8. perioada de închidere a proiectului; 4 Date oferite de companie 5 Ştefan Răgălie, Ionel Haiduc Riscuri şi alternative de dezvoltare a zonei Roşia Montană, 6 Proiectul Roşia Montană, - Studiu de condiţii iniţiale asupra patrimoniului cultural, vol.6, pag.2-3, 17

15 Principalele activităţi prevăzute a se desfăşura în cele patru perioade şi impactul economic al acestora sunt evidenţiate pe scurt în continuare Perioada de preconstrucţie este prevăzută a se finaliza anul acesta şi vizează finalizarea următoarelor obiective: Activităţi continue de explorare a zăcămintelor; Sprijin acordat Minvest în vederea închiderii exploatării miniere actuale Diminuarea efectelor asupra mediului generate de activităţile miniere desfăşurate în trecut; Activităţi de finanţare; Obţinerea acordurilor şi autorizaţiilor necesare pentru exploatare; Activităţi de proiectare de detaliu; Licitaţii pentru proiectare şi contract (e) de management pentru construcţie; Achiziţionarea de proprietăţi şi contracte de cesionare a terenurilor necesare dezvoltării proiectului; Protecţia şi valorizarea patrimoniului istoric şi cultural; Activităţi de relocare şi strămutare; Sprijin pentru planificarea dezvoltării la nivel local şi regional; Coordonarea cu părţile interesate relevante. Apreciem că impactul esenţial asupra zonei în această perioadă este cel legat de achiziţionarea proprietăţilor, strămutarea şi relocarea populaţiei din zonă. Aceste activităţi vor avea un impact social în primul rând afectând populaţia locală. Unele consecinţe vor fi pozitive în sensul că populaţia strămutată sau relocată va beneficia de sume compensatorii, peste valoarea de piaţă anterioară demarării proiectului pentru proprietăţile deţinute şi vor avea posibilitatea să locuiască în viitor la standarde superioare. Pe de altă parte desigur că strămutarea şi relocarea vor avea şi consecinţe negative necesitând schimbarea modului de viaţa a multor familii, afectarea coeziunii comunităţii locale, implicaţii psihologice faţă de ataşamentul local etc. Întârzierea demarării proiectului va accentua consecinţele negative asupra populaţiei din zonă, o mare parte din proprietăţi fiind deja achiziţionate, construcţia infrastructurii necesară strămutării va fi întârziată, există o stare de incertitudine care poate crea tensiuni locale. 2. Perioada de construcţie va dura 2 până la 3 ani. Lucrările necesare acestei perioade vor fi contractate în urma unor licitaţii cu firme specializate în proiectarea, achiziţia şi gestionarea construcţiilor. Operaţiunile derulate în această perioadă vizează în principal construirea infrastructurii necesare proiectului şi a celei necesare strămutării populaţiei afectate de proiect. Principalele activităţi din această perioadă sunt: Construirea infrastructurii de strămutare utilizând în principal constructori şi furnizori locali; Strămutarea sau relocarea populaţiei afectată de proiect; Pregătirea amplasamentului viitoarelor cariere; Deschiderea şi exploatarea viitoarelor cariere care vor furniza materiale de construcţii pentru drumuri, betoane etc; Închiderea sau dezvoltarea exploatărilor existente pe amplasamentul proiectului; Conectarea la reţeaua electrică de înaltă tensiune; Construirea unei conducte de alimentare cu apă din Arieş; Construirea unui nou drum de acces spre Roşia Poieni; 7 Proiectul Roşia Montană Informaţii generale, vol.7., pag 10-14, mai

16 Construirea iazului de decantare pe Valea Corna şi a barajului secundar de retenţie; Construirea barajului Cetate pentru colectarea apelor acide în Valea Roşia; Construirea staţiei de epurare a apelor acide de mină; Construirea staţiei de tratare a apei potabile şi a unei staţii de epurare pentru apa uzată menajeră. Impactul acestei perioade asupra zonei este evident. Construirea amplasamentului necesar strămutării constituie o şansă pentru populaţia ce va beneficia de noile amplasamente să locuiască în case moderne cu acces la utilităţi şi servicii la standarde cât mai ridicate. De asemenea se creează o serie de facilităţi permanente care vor putea fi utilizate şi după terminarea proiectului de comunitatea locală sau alţi investitori. Activităţile de construcţii sunt o oportunitate de dezvoltare a afacerilor pentru firmele de profil din zonă şi oferă posibilităţi suplimentare de angajare populaţiei locale. 3. Perioada de exploatare este prevăzută să dureze 16 ani şi constă din activităţi convenţionale de exploatare a minereului din carieră la suprafaţă (perforare, puşcare, încărcare, transport), preparare şi prelucrare a acestuia. Exploatarea va începe simultan în carierele Cetate şi Cârnic. Exploatarea din cariera de la Cârnic este prevăzută să se încheie după 9 ani, iar cea de la Cetate va continua până la epuizarea zăcământului. Exploatarea în cadrul carierelor Orlea şi Jig va demara în cel de-al 7- lea şi respectiv al 9-lea an. Prepararea şi prelucrarea minereului presupune următoarele activităţi: concasare şi haldare ; măcinare umedă; leşiere şi adsorbţie; electroliză; topire; neutralizarea cianurii; depozitarea sterilului de procesare; recircularea apei. Impactul economic asupra zonei în această perioadă va fi resimţit în primul rând prin veniturile provenite din salariile persoanelor angajate şi care vor contribui la creşterea nivelului de trai al populaţiei din zona de impact. Acestea vor fi cheltuite în principal tot în zonă ceea ce oferă noi posibilităţi de dezvoltare a afacerilor şi în consecinţă noi angajări. De asemenea legăturile cu firmele din zonă ale companiei se vor accentua, în măsura în care acestea îi vor oferi materiale, combustibili, servicii. Veniturile vărsate de companie la bugetul local şi centralizat al statului sunt substanţiale şi creează resurse financiare pentru dezvoltarea generală a comunităţii locale şi a economiei naţionale. Perioada de închidere a proiectului începe în anul al 14-lea al exploatării, când mai rămâne de prelucrat doar stiva de minereu sărac, şi va continua încă doi ani de la terminarea proiectului. Obiectivele acestei perioade vizează: Protecţia sănătăţii publice şi a bunăstării sociale; Stabilizarea geotehnică a terenului; Refacerea peisajului Protecţia calităţii vieţii etc. Dezafectarea instalaţiilor care nu mai pot fi utilizate Predarea infrastructurii şi a unor instalaţii utile către autorităţile locale şi agenţi economici Important este că prin activităţile de închidere se asigură condiţiile pentru refacerea zonei din punct de vedere a condiţiilor de mediu şi se asigură posibilitatea utilizării acestuia în noi activităţi economice şi sociale în concordanţă cu cerinţele dezvoltării durabile. 19

17 Pentru realizarea obiectivelor asumate de RMGC în vederea închideri proiectului este prevăzută o anumită garanţie financiară pe care compania este obligată să o depună într-o bancă comercială, la dispoziţia autorităţilor, ceea ce asigură practic în orice moment al derulării proiectului disponibilităţile financiare necesare operaţiei de închidere a exploatării. 20

18 3. DESCRIEREA ZONEI DE IMPACT 3.1. Delimitarea zonei de impact O mare parte din studiile referitoare la proiectul de exploatare a resurselor auroargentifere din zonă s-au focalizat doar la efectele imediate asupra localităţii Roşia Montană, atunci când se punea problema unei evaluări a impactului zonal al acestui proiect. O abordare sistemică şi de ansamblu a problematicii impactului trebuie să pornească de la premisa că între localităţile din zonă există strânse legături de ordin economic, social şi cultural, stabilite de-a lungul timpului, astfel că impactul proiectului, se va resimţii atât în mod direct cât şi indirect, şi asupra celorlalte localităţi din vecinătatea Roşiei Montane, asupra cărora trebuie extinsă aria de cercetare. Pornind de la aceste considerente, zona de impact imediat a exploatării miniere de la Roşia Montană, respectiv zona în care se resimt direct şi în perioadă imediat următoare, efectele de ordin economic, social, cultural şi environmental ale acestei exploatări, cuprinde teritoriul administrativ al comunei Roşia Montană şi al localităţilor învecinate, respectiv: oraşele Abrud şi Câmpeni, comunele Bucium, Ciuruleasa, Bistra, Lupşa şi Mogoş (figura 3.1.1). Poziţionarea geografică, plasează zona între paralelele de 46 10' ' lat. N. şi 22 55' ' long. E. Figura Zona de impact imediat al exploatării miniere 21

19 Accesul în zonă este facilitat de drumul naţional DN 74 Alba Iulia - Abrud - Ciuruleasa - Brad şi, de la Abrud, în continuare, de DN 74 A Abrud - Câmpeni. Din aceste drumuri naţionale se deprind drumurile judeţene şi locale, care facilitează accesul în toate localităţile arealului. Pe de altă parte, propagarea impactului, îndeosebi al celui socio-economic, se extinde pe o zonă mult mai largă, constutind aşa numita zonă de impact propagat, care se poate extinde pe distanţe de câţiva zeci de kilometri. Luând în considerare căile de comunicaţie, zonele cu activitate minieră, precum şi legăturile tradiţionale dintre satele Ţării Moţilor, zona de impact propagat ar putea cuprinde (figura 3.1.2): bazinul superior şi mijlociu al Arieşului, o porţiune din bazinul superior al Crişului Negru (zona Băiţa-Nucet) din judeţul Bihor, precum şi zona minieră Brad, din judeţul Hunedoara. În măsura în care impactul propagat va fi relevant pentru aceste zone, aspectele corespunzătoare vor fi menţionate în cadrul studiului. M U N T E L E M A R E M U N T I I B I H O R M U N T I I M E T A L I F E R I M U N T I I T R A S C A U km Figura Posibila extindere a zonei de impact propagat 3.2. Caracteristici geografice şi administrative Zona de impact imediat al exploatării miniere de la Roşia Montană (figura 3.1.1), se înscrie în bazinul hidrografic mijlociu al râului Arieş, la limita dintre două unităţi geomorfologie importante ale Munţilor Apuseni, respectiv Masivul Muntele Mare în jumătatea nordică a zonei şi Munţii Metaliferi, în jumătatea sudică. A. Relieful. Aspectul geomorfologic general a zonei de impact imediat este dat de relieful montan, cu caracteristici determinate de diversitatea formaţiunilor geologie, predominând relieful vulcanic, în alternanţă cu relieful cu aspect colinar, modelat pe formaţiunile sedimentare din zona cursurilor importante de ape. Altitudinile reliefului rareori depăşesc 1000 m, maximele fiind atinse în partea centrală a zonei (Dealul Gârdu-1054 m) şi la limita nordică, în Masivul Muntele Mare. 22

20 Gradul de fragmentare al reliefului este destul de ridicat, datorat reţelei hidrografice dense, la fel ca şi amplitudinea fragmentării, dacă se iau în considerare altitudinile minime, de 600 m. (pe valea Arieşului, la ieşirea de pe teritoriul administrativ al comunei Lupşa) şi cele maxime, de peste 1000 m (în masivul din vestul cariei de la Roşia Poieni şi în Muntele Mare). Panta reliefului, având în vedere amplitudinea fragmentării, depăşeşte media de 25 grade, ceea ce face ca zona să fie complet nefavorabilă practicării culturilor agricole. Pe de altă parte, pantele cu înclinare mare favorizează apariţia şi dezvoltarea unor zone de risc natural, reprezentate prin alunecări de teren, căderi de pietre şi pânze de grohotiş, mai ales în condiţiile în care, în ultimii anii pădurile care acopereau o bună parte a versanţilor au fost defrişate fără nici o milă. B. Caracterizarea geologică a zonei Zona Roşia Monatnă, din punct de vedere al evoluţiei geologice, se încadrează în unitatea Apusenilor de Sud, zonă care a funcţionat ca arie geosinclinală, sub numele de geosinclinalul Mureşului, încă de la începutul orogenezei Alpine. Arhitectura structurii petrografice (figura 3.2.1), prezintă un fundament alcătuit din formaţiuni cristalofiliene, material care a fost regenerat începând cu Jurasicul mediu, atunci când au fost puse în loc formaţiunile aparţinând magmatismului bazic iniţial, de vârstă laramică. Peste formaţiunile cristalofiliene din fundament se dispun formaţiunile care alcătuiesc învelişul sedimentar, reprezentat prin depozite de calcare, cu tipologie foarte variată (noduloase, masive, recifale), aparţinând Jurasicului superior, peste care, în dispunere transgresivă şi discordantă, se dezvoltă formaţiunile Cretacicului, cu caracter pregnant flişoid (alternanţă de şisturi argiloase slab metamorfozate, conglomerate, gresii argile, marne) (după: Harta Institutului Geologic, sc.1:200000, foaia Turda) km Figura Harta geologică a zonei Roşia Montană 23

21 Vulcanismul neogen. În timpul perioadei neogene a avut loc, pe arii importante ale Munţilor Apuseni, ultima etapă a magmatismului alpin, cunoscută sub numele de vulcanismul neogen, unul dintre cele mai importante fenomene geologice care au imprimat aspecte morfo-structurale caracteristice acestei unităţi geomorfologice. Activitatea vulcanică, desfăşurată pe mai multe cicluri, începând din Badenian şi până în Pliocenul superior, a fost controlată de structura bazinelor de sedimentare neogene şi de elementele tectono-magmatice preneozoice, reactivate în timpul erupţiilor neogene. Activitatea vulcanică a fost însoţită de intense procese metalogenetice. Formaţiunile vulcanice apar inegal distribuite în mai multe zone disperse, de-a lungul unor aliniamente oblice faţă de direcţia geosinclinalului Mureşului şi care se suprapun cu depresiunile posttectonice intramontane, respectiv: zona Beiuş-Brad-Săcărâmb, zona Zlatna- Stănija, zona Bucium-Roşia Montană- Baia de Arieş şi zona văii Mureşului. Manifestările cele mai puternice ale vulcanismului neogen se localizează în partea centrală şi de nord-vest a Munţilor Metaliferi, produsele petrografice rezultate fiind reprezentate prin tipuri variate de riolite, dacite, andezite şi bazalte. Studiul raporturilor dintre formaţiunile eruptive neogene şi dintre acestea şi formaţiunile sedimentare din apropierea centrelor de erupţie, în care s-au intercalat produsele vulcanice, a permis stabilirea a trei etape distincte de evoluţie, ce corespund la trei cicluri importante de erupţie, în cadrul cărora se pot individualiza mai multe secvenţe sau faze de erupţie, caracterizate prin asociaţii de roci cu trăsături petrochimice specifice. Produsele primului ciclu, care s-a manifestat în timpul Badenianului inferior, reprezentate prin riolite şi andezite, au fost recunoscute pe suprafeţe mai restrânse, în două zone asle Apusenilor de Sud. Al doilea ciclu, desfăşurat din Badenianul superior până în Pannonian, este cel mai important, atât prin intensitatea cu care s-a manifestat, cât şi prin volumul materialului vulcanic rezultat în urma erupţiilor. În produsele petrografice rezultate în urma celo trei faze ale acestui ciclu, predomină dacitele şi andezitele, cu numeroase tipuri şi varietăţi. În al treilea ciclu activitatea vulcanică este mai puţin intensă şi de mai scurtă durată (Pannonian-Pleistocen), fiind reprezentată, în zonele marginale ale geosinclinalului, prin andezite şi bazalte. Din cele trei cicluri ale magmatismului neogen, numai ciclul al doilea a fost însoţit de importante procese metalogenetice, care au dus la formarea cunoscutelor mineralizaţii auroargentifere şi polimetalice din cadrul aşa numitului patrulater aurifer al Munţilor Metaliferi. Metalogenia auriferă a Munţilor Metaliferi. Având în vedere interesul deosebit faţă de exploatarea zăcămintelor aurifere, interes datorat cererii tot mai mari, pe piaţa mondială, a acestui metal, care îşi găseşte utilizarea în tehnologii de vârf ale lumii contemporane, precum şi conţinutul noilor concepţii privind dezvoltarea durabilă, se impune informarea, nu numai a specialiştilor ci şi a opiniei publice, cu privire la rezervele de aur cunoscute, pentru a se diminua impresia că exploatarea intensivă a unui zăcământ aurifer ar putea duce la epuizarea resurselor acestui metal şi compromiterea vieţii socio-economice a viitoarelor generaţii. Plecând de la aceste premise, considerăm că este utilă o sinteză, nu neapărat exhaustivă, ci mai degrabă informativă, asupra rezervelor aurifere din Munţii Metaliferi, pentru ca cel puţin o parte din suspiciunile legate de epizarea rezervelor de aur, să fie diminuate sau eliminate. Din punct de vedere al regionării metalogenetice, Munţii Metaliferi fac parte din Provincia metalogenetică a Munţilor Apuseni, Subprovincia asociată vulcanismului neogen (figura 3.2.2) 24

22 - R ca - V.Vida Poni a- Poieni Cornet Zece Hotare Ro ia- Albioara P DUREA CRAIULUI Bratca- S c tura-ana Meziad Reme i Gingineasa Some ul Cald Serind LEGENDA Subprovincia Apusenilor de Nord Subprovincia asociat magmatitelor mezozoice Subprovincia concentra iilor asociate magmatismului paleogen (banatitic) Subprovincia metalogentic asociat vulcanismului neogen R chi ele Aluni - Leurdi Disitrict metalogenetic Sector metalogenetic Câmp metalogenetic untele Rece-V.Ierii HIGHI -DROCEA Soimu -Highi Monor tia Dumbr vi a Alma -S li te Seca -V.Prundului Juli a Baia Moneasa Pârne ti Buceava Ro ia Nou -Troa Toc S vâr in S vâr in-teme e ti V. B nie ului VA C U Pietri -Toc Cerbia Bulza C lug ri Alm el -Poiana Brusturi Lunc oara C z ne ti- Ciungani Caraci M gureaua Va ei Brusturi Râul Mic Padi B i a Bihorului BRAD-S C RÂMB T m e ti Vor a Dl.Mare Barza Câinel- B i a Trestia-M gura Hondol GIL U Fa a B ii Larga M Ro ia Montan Ro ia Poieni u umanu- Mormântu- Baba-Alma Vf.Ciungilor V.Tisa St nija Bucure ci- Rovina Cordurea- Cerburea V li oara S c râmb Cetra M cri ZLATNA-ST NIJA Techereu BAIA DE ARIE Runc-S lciua B i oara Baia de Arie RO IA MONTAN -BUCIUM BAIA DE ARIE Con u- Arama- Corabia Izvorul Ampoiului Propestenia-Trâmpoiele Breaza Hane Dl.B ie ilor Deva Figura Regionarea metalogenetică a Munţilor Apuseni dupa: Gh.C. Popescu, 1986 Abordând acestă problematică pe districte metalogenetice, situaţia rezervelor de aur se prezintă, după cum urmează: 1. Districtul metalogenetic Brad-Săcărâmb (figura 3.2.3) reprezintă unitatea metalogenetică cu cea mai mare extindere din cadrul subprovinciei, fiind caracterizată, îndeosebi, prin mineralizaţii auro-argentifere, asociate aparatelor vulcanice neogene. Toate câmpurile metalogenatice ale acestui district cantonează mineralizaţii auro-argentifere, în cea mai mare parte fiind vorba de zăcăminte exploatate sau în curs de exploatare. Câmpurile metalogenetice ale districtului au fost separate în două grupări [Gh.C.Popescu, 1986], respectiv câmpurile de pe latura sud-vestică a districtului şi câmpurile de pe latura nord-estică a districtului. Grupul câmpurilor de pe latura sud-vestică a districtului include: - câmpul metalogenetic Caraci, în cadrul căruia aurul apare într-un sistem filonian complex, majoritatea filoanelor fiind deja exploatate, însă au fost puse în evidenţă şi stockuri, care ar putea constitui obiectul unor exploatări de perspectivă; - câmpul metalogenetic Barza ce cantonează mai multe grupe de filoane aurifere, alături de filoanele polimetalice, majoritatea filoanelor aurifere fiind exploatate, însă structura complexă a vulcanului Barza ascunde încă rezerve importante de metale; - nodul metalogenetic Câinel-Băiţa cuprinde structurile mineralizate din bazinul văii Băiţa, respectiv Căinel, Băiţa şi Draica, ce cantonează importante sisteme filoniene aurifere, majoritatea exploatate, perspectiva de extindere fiind însă foarte optimistă. 25

23 - nodul metalogenetic Trestia-Măgura-Hondol, care cuprinde câmpul metalogenetic Troiţa- Măgura, în care sunt incluse mai multe grupuri filoniene (Trestia, Magdalena, Troiţa) şi grupul de filonian Măcieşu-Măgura, în care predomină filoanele auro-argentifere, în subsidiar fiind prezente şi mineralizaţii polimetalice; - cămpul metaogenetic Săcărâmb a devenit cunoscut datorită prezenţei, în parageneza mineralogică, a telurului nativ şi a telururilor de aur şi argint, fiind unul dintre cele mai importante câmpuri metalogenetice aurifere, cu rezerve încă nebănuite. Vaţa de Jos Buc Caraci BRAD Barza Figura Districtul metalogenetic Brad-Săcărâmb (după: Map of mineral resources, 1983) Grupul câmpurilor metalogenetice de pe latura nord-estică a districtului se caracterizează prin prezenţa mineralizaţiilor polimetalice-auro-argentifere. Unităţile metalogenetice care sunt cuprinse în acest grup (structurile cu mineralizaţii Măcriş, mineralizaţiile din structura Cetraş, câmpul metalogenetic Vălişoara, structura vulcanică Cordurea-Cerburea, câmpul metalogenetic Bucureşci-Rovina), au fost mai puţin exploatate, multe din structurile mineralizate fiind în diferite stadii de crecetare, astfel că potenţialul auroargentiger al acestui grup de câmpuri metalogenetice este departe de a putea fi prognozat. 2. Districul metalogenetic Almaş-Stănija cuprinde zăcăminte plimetalice şi auroargentifere (figura 3.2.4), cantonate în lungul unor aliniamente tectono-vulcanice cu orientare dominantă NV- SE. Mineralizaţiile auro-argentifere din cadrul acestui district nu mai au amploarea celor din districtul Brad-Săcărâmb, însă şi gradul de cercetare al multora dintre ele se află doar în faza de prospecţiune grea, prin intermediul lucrărilor miniere subterane (galerii de coastă). 26

24 St nija Vf. Ciungilor Km Tisa Trâmpoiele Munc ceasca Runcul i Hane LEGENDA Vulcanite neogene Structuri metalogenetice neogene Au ± Ag Au, Ag, Te (după: Map of mineral resources, 1983) Falii Alma u Mare Ardeu Breaza ZLATNA Ampoi Figura Districtul metalogenetic Zlatna-Stănija Unităţile metalogenetice ale districtului sunt constituite din aliniamente metalogenetice [GH.C.Popescu, 1986], minelalizaţiile fiind caracterizate prin asocierea următoarelor elemente metalice: Au nativ ± telururi; pirite aurifere; Au ± Pb, Zn şi Cu; Pb, Zn, Cu ± Au; Cu,Au; Mo, W ± Cu: - aliniamentul metalogenetic Haneş-Breaza cuprinde două câmpuri filoniene (Breaza şi Haneş), în care mineraizaţiile aurifere apar sub formă de cuiburi de aur nativ sau impregnat în masa cuarţului care formează umplutura filoanelor; -aliniamentul metalogenetic Prepeştenia-Trâmpoiele cuprinde două câmpuri filoniene, respectiv Faţa Băii şi Larga, caracterizate prin faptul că în partea superioară, mineralizaţia de impregnaţie preponderent piritoasă are caracter aurifer, iar spre adâncime, este din ce în ce mai bogată în Pb şi Zn, menţinându-se însă caracterul aurifer; -aliniamentul metalogenetic Tuţumanu-Baba-Almaş se dezvoltă paralel cu aliniamentul Haneş-Breaza, înspre sud-vest şi cuprinde trei câmpuri metalogenetice: Ţuţumanu, Baba-Băbuţa şi Almaş, exploatarea unora dintre zăcămintele acestor câmpuri fiind începută cu mult timp în urmă; -aliniamentul metalogenetic Neagra-Dealul Ungurului se caracterizează printr-o metalogeneză de tip auro-argentifer, în cadrul principalelor câmpuri metalogenetice (Muncăceasca Est, Muncăceasca Vest şi Stănija), aurul nativ s-a depus în ultima fază de mineralizare, în porţiunile brecifiate filoanele fiind mai intens mineralizate cu galenă, blendă, altait şi aur nativ. Districtului metalogenetic Zlatna-Stănija îi aparţin şi câmpurile metalogenetice Mormântu-Vârful Ciungilor (de interes economic minor) şi cel din bazinul văii Tisa şi Dealul Runculeţi, în filoanele acestuia, în parte exploatate, fiind prezent şi aurul nativ. 3. Districtul metalogenetic Roşia Montană-Bucium-Baia de Arieş este legat de două mari concentraţii de edificii vulcanice şi centre de erupţie, care au generat o intensă metalogeneză auro-argentiferă şi de tip porphyry copper (figura 3.2.5). Districtul prezintă caracteristicile unui veritabil aliniament metalogenetic, în cuprinsul căruia se individualizează trei noduri metalogenetice: -nodul metalogenetic Conţu-Arama-Corabia care, în ceea ce priveşte mineralizaţiile auro-argentifere, cuprinde mai multe grupuri de filoane, respectiv: grupul filonian Arama, constutuit dintr-un filon central, cu mai multe ramificaţii; grupul filonian Corabia, caracterizat prin zone foarte bogate în aur, cantonate la intesecţia filoanelor, în zonele denumite cruci şi grupul filonian Boteş, în care aurul apare fin dispersat sau sub formă de cuiburi; 27

25 Bistra Lupşa Baia de Arieş Roşia Montană Bucium Izbita LEGENDA Vulcanite neogene Structuri metalogenetice neogene Au ± Ag km Au, Ag, T e F alii Figura Districtul metalogenetic Roşia Montană-Bucium-Baia de Arieş (după: Map of a mineral resources, 1983) -nodul metalogenetic Baia de Arieş cantonează o puternică metalogeneză polimetalică-auriferă, repartizată în două câmpuri metalogenetice: câmpul metalogenetic AfiniÕ, ce cuprinde mineralizaûii repartizate în două stockuri, aurul fiind prezent subordonat, în asociaţie cu sulfuri, sulfosăuri, sau argentit, majoritatea filoanelor fiind deja exploatate şi câmpul metalogenetic Ambru, care prezintă o parageneză cu caracter polimetalic, asociată unor corpuri metasomatice, mai puţin importantă în ceea ce priveşte paragenezele auroargentifere; -nodul metalogenetic Roşia Montană - Roşia Poieni constituie una dintre cele mai importante concentrări cu caracter metalogenetic din întreaga Provincie metalogenetică a Munţilor Apuseni. Acest nod metalogenetic grupează două structuri mineralizate, una având o celebritate câştigată încă din antichitate - Roşia Montană, cu parageneză auro-argentifetă, şi cealaltă - Roşia Poieni, care a devenit prima structură de tip porphyry copper pusă în exploatare în cadrul Apusenilor de Sud. În cadrul nodului metalogenetic Roşia Montană-Roşia Poieni, un deosebit interes în ceea ce priveşte mineralizaţiile auro-argentifere, prezintă câmpul metalogenetic Roşia Montană. Componentele metalogenetice ale câmpului (volburi, filoane) sunt strâns asociate şi controlate spaţial de structura vulcanică Roşia Montană, care s-a manifestat în toate cele trei faze de erupţie ale vulcanismului neogen. În etapa finală, activitatea vulcanică cu caracter puternic explosiv a dus la formarea unor coloane de brecie şi a unor fracturi şi fisuri care au constituit căile de acces ale soluţiilor hidrotermale mineralizatoare şi sediul de acumulare al mineralizaţiilor auro-argentifere. Cele mai importante acumulări de acest tip s-au concentrat 28

26 în zona de brecifiere, acestea fiind exploatate încă din perioada romană. Principalele corpuri de mineralizaţie ale câmpului sunt cantonate în dealurile Cetate şi Cârnic, constituind, fiecare în parte, un grup indpendent de corpuri mineralizate. Astfel, grupul Cetate cuprinde volburile mineralizate: Roşeţu-Ştefan-Contact; Iuho-Ierusalim- Chinga; Racoş-Mangan-Cetate; şi filoanele: Custura, Afiniş, Crucile Afinişului, Scaunele Cordeiului, toate fiind exploatate aproape în întregime, ceea ce a mai rămas fiind doar zonele de impregnaţie, exploatate în carieră. Grupul Cârnic cuprinde volburile: Cănţălişte, Tisa, Cotroanţa, Corhuri, Sponghie şi Benţă, precum şi filoanele: Glam, 31, 35, Vâna Mare, Răuţii, Biscorul, Capra, Drotul etc. În porţiunea nord-vestică a dealului Cârnic s-au exploatat filoanele de argint Draica şi Napoleon, precum şi ramificaţiile acestora. În zona sudică a aceluiaşi deal, vechile lucrări miniere au exploatat filoanele Clopari şi Piatra Despicată (ramificaţie a filonului Glam). Intensa activitate de extracţie, care s-a întins, aproape neîntrerupt, pe mai mult de două milenii, a dus la exploatarea aproape totală, prin lucrări miniere, a mineralizaţiilor auroargentifere filoniene şi a celor sub formă de volbură, precum şi exploatarea în carieră, în perioada contemporană, a zonei de impregnaţie din jurul filoanelor şi volburilor, astfel încât continuarea exploatării în adâncime a corpurilor mineralizate implică tehnologie şi lucrări foarte costisitoare. C. Hidrografia şi hidrogeologia Principala axă hidrologică a zonei o reprezintă râul Arieş, care străbate perimetrul prin zona centrală, având direcţia de curgere vest-est, şi care delimitează cele două unităţi geomorfologice majore, respectiv Muntele Mare în nord şi Munţii Metaliferi în sud. Arieşul îşi adună afluenţii de pe ambii versanţi, cei mai importanţi, din punct de vedere al debitului, fiind cei de pe versantul sudic. Principalul afluent al versantului sudic este Abrudul care, la rândul lui, strânge apele văilor Roşia, Vârtop, Sălişte, Corna şi Henţa, active în tot timpul anului. Valea Abrudului are un caracter torenţial, care se manifestă îndeosebi primăvara, odată cu topirea zăpezilor şi a ploilor abundente din acest anotimp, după care debitul se reduce până la ploile torenţiale de vară, cele mai mici debite înregistrându-se în sezonul vară-toamnă. Valea Roşia, al cărei debut este localizat în tăul Ţarina, colectează toate apele de mină şi din carierele de exploatare actuale, devenind unul dintre cele mai poluate cursuri de apă din zonă, şi nu numai, poluare care o transmite mai departe Abrudului şi Arieşului. Valea Vârtopului îşi are izvoarele sub culma Zănoaga, şi confluează cu Abrudul în zona localităţii Cărpiniş. Pârâul Sălişte, este tributar tot râului Abrud, pe traseul acestuia fiind amenajat un iaz de decantare. Valea Corna izvoreşte din tăul Corna şi se varsă în valea Abrudului pe teritoriul oraşului Abrud. Pe lângă valea Abrudului, Arieşul mai colectează, de pe versantul sudic, apele văilor Muşca şi Şasa, pe cea din urmă fiind amenajate iazurile de decantare ale exploatării de la Roşia Poieni. De pe versantul nordic, Arieşul colectează apa câtorva pâraie, cu debit mai redus, respectiv: Bistra, Valea Mare, Dobra, Lupşa şi Valea Caselor, văi cu izvoarele situate pe versantul sudic al Muntelui Mare, şi cu direcţia de curgere nord-sud. Pe lângă cursurile de apă amintite, şi care prezită un caracter permanent, în zonă îşi fac apariţie, în perioadele cu precipitaţii abundente, şi o serie de cursuri de apă cu caracter semipermanent, având de regulă manifestare torenţială, cu debite maxime în perioada de primăvară. Lacurile din zonă sunt, în marea majoritate, de origine antropică, fiind amenajate pe traseul văilor Roşia şi Corna, pentru a fi utilizate la punerea în mişcare a şteampurilor care prelucrau minereul aurifer, la începutul secolului XX existând circa 120 de astfel de acumulări de apă.. Acestea au fost amenajate la altitudini de peste 950 m, rezistând până în 29

27 timpurile actuale numai 5 dintre ele, cel mai important, ca dimensiuni, fiind Tăul Mare, urmând, în ordine, tăurile: Ţarina, Corna, Brazi şi Anghel, caracteristicile acestora fiind prezentate în tabelul Nr. crt. Denumi rea 1 Tău Mare 2 Tău Ţarina 3 Tău Corna 4 Tău Brazi 5 Tău Anghel Lacurile din împrejurimile localităţii Roşia Montană Înălţimea Adâncimea Adâncimea barajului maximă medie (m) (m) (m) Altitudinea (m) Suprafaţa (m 2 ) Tabelul Volumul (m 3 ) , 0 4, (după Nicolae Breazu si Vasile Ştef, 1980) , 5 2, , 6 1, , 5 3, , 5 2, Alimentarea acestor lacuri se face, în principal, din apele de precipitaţie ce se scurg pe versanţi. Lacurile Anghel şi Brazi beneficiază şi de aportul unor mici pâraie care suplimentează, cu circa 2-4 l/sec., alimentarea din precipitaţii. La ora actuală, aceste tăuri sunt utilizate în scopuri de agrement şi pescuit sportiv. În ceea ce priveşte apele subterane, datorită predominanţei, în structura geologică, a formaţiunilor magmatice, cu grad scăzut de fisurare, acestea nu au permis acumularea unor rezerve importante. Nici prospecţiunile geologice efectuate în zonă nu au evidenţiat un strat acvifer semnificativ, fapt explicabil prin discontinuitatea formaţiunilor grezoase din depozitele jurasice şi cretacice. Depozitele sedimentare superficiale, chiar dacă prezintă caracteristici propice acumulării de apă, au grosime redusă, aşa încât nu pot oferi condiţii favorabile de acumulare. Prezenţa, totuşi, a unor acumulări subterane modeste, situate la limita dintre formaţiunile magmatice şi cele sedimentare, este atestată de prezenţa a numeroase izvoare active în perioadele de maxime precipitaţii, în perioadele secetoase de vară debitele fiind reduse la stadiul de mustire. Cu caracter excepţional, au fost semnalate şi câteva pânze captive de apă, cantonate în depozitele deluviale în urma acumulării apelor de precipitaţie care, uneori, pot să apară la suprafaţă sub formă de izvoare temporare. D. Aspecte climatice ale zonei Partea centrală a Munţilor Apuseni, în care este situată zona de impact imediat al exploatării miniere de la Roşia Montană, prezintă caracteristicile climatice de tip temperat continental, zonele mai înalte prezentând un climat montan, cu ierni reci şi căderi importante de zăpadă. Temperatura medie multianuală se înscrie în jurul valorii de 6 C, cu oscilaţiile sezoniere specifice. Temperaturile medii de iarnă prezintă valori de -5.5 C, în sezonul cald acestea ajungând până la C. Primele îngheţuri sunt semnalate în jurul datei de 1 octombrie, stratul de zăpadă menţinându-se până în jurul datei de 1 mai. De regulă, grosimea stratului de zăpadă măsoară cm, în zonele de troienire depăşind 1,5 m. Precipitaţiile medii multianuale se înscriu în jurul valorii de 1200 mm/m 2, cantitatea de precipitaţii influenţând semnificativ ceilalţi indicatori climatici. Cantităţile maxime de precipitaţii sunt caracteristice sezonului de primăvară, vara fiind caracteristice ploile 30

28 torenţiale. Vânturile dominante sunt cele de circulaţie vestică, la care se adaugă curenţii de aer cald de tip föehn, care accelerează topirea zăpezii, având drept consecinţă creşterea nivelului şi debitului râurilor. Vitezele medii ale vântului prezintă valori cuprinse între 1,4-4,8 m/s, cele mai mari valori înregistrându-se în cazul vânturilor din direcţia SV şi V. Intervalele caracterizate de calm atmosferic sunt plasate în lunile ianuarie, iulie-august şi octombrienoiembrie. D. Aspecte pedologice Grupele de soluri caracteristice zonei Roşia Montană aparţin claselor cambisoluri (soluri brune eu-mezobazice şi brune acide) şi clasei solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate (regosoluri, coluvisoluri, litosoluri). Pătura de sol se prezintă ca un strat superficial, cu grosimi variabile (0,4-1,5 m), fiind complet absent în unele locuri, în solul vegetal fiind frecvent remarcată prezenţa unor elemente nerulate de dacite sau gresii. Din punct de vedere al calităţii agrotehnice, solurile zonei nu se pretează la dezvoltarea unor culturi agricole intensive, satisfăcând doar agricultura de subzistenţă. E. Fauna şi flora Pe culmile cele mai înalte ale Muntelui Mare se extind grupările vegetale caracteristice etajului alpin care cuprinde golurile de munte situate în afara limitelor climatice ale vegetaţiei forestiere. În cea mai mare măsură vegetaţia acestui etaj este reprezentată prin pajişti alcătuite din graminee (Festuca, Agrostis, Helictotrichon). Adeseori, aceste pajişti sunt degradate în urma păşunatului abuziv care favorizează invadarea ţepoşicii (Nardus stricta). Tot etajului alpin îi sunt proprii şi asociaţiile arbustive alcătuite predominant din afini (Vaccinium gaultherioides). La altitudini mai joase se dezvoltă etajul subalpin, ce cuprinde rariştile de la limita superioară a molidişurilor, ca şi desişurile de jneapăn (Pinus mugo) şi ienupăr pitic (Juniperus communis ssp.nana), care constituie cenoze de tranziţie între zona forestieră şi etajul alpin. În realitate, datorită defrişării jnepenişulor, ca şi a celor mai multe dintre rarişti, vegetaţia actuală a etajului subalpin este reprezentată de cele mai multe ori prin pajişti secundare de păiuş roşu (Festuca rubra) şi ţăpoşică (Nardus stricta), împodobite adeseori cu un covor multicolor de Campanula şi Viola. De multe ori stabilirea limitelor reale ale etajului subalpin rămâne dificilă datorită înlocuirii limitelor climatice ale vegetaţiei prin limite artificiale. Tot în etajul subalpin, ajung la o dezvoltare luxuriantă şi buruienişurile înalte ale pâraielor de munte, care vegetează îndeosebi de-a lungul torenţilor. În alcătuirea acestor buruienişuri, întovărăşite uneori de arini de munte (Alnus viridis), apar numeroase specii nitrofile, ca Adenostyles kerneri, Doronicum austriacum, Heracleum palmatum, Carduus personata, Cicerbila alpina, Angelica Archangelica, Aconitum tauricum etc. În etajul montan se distinge un subetaj al molidişurilor (superior) şi un subetaj al făgetelor (inferior). În raport cu o serie de factori locali şi îndeosebi cu variaţia umidităţii, limitele altitudinale ale etajului montan şi cele ale subetajelor amintite variază între graniţe destul de largi. Se poate stabili totuşi că limitele etajului montan sunt cuprinse între şi m. Pădurile de molid (Picia abies) alcătuiesc o zonă compactă în zona centrală a Muntelui Mare. Totuşi, actualul areal al molidişurilor nu mai corespunde cu arealul lor climatic. La această restrângere a arealului molidişurilor au contribuit atât străvechile defrişări efectuate de populaţia pastorală autohtonă, care s-a străduit să extindă cât mai mult perimetrele terenurilor păşunabile, cât şi exploatările forestiere din vremurile mai apropiate. Cu toate că extinderea iniţială a făgetelor a fost într-o măsură considerabil modificată de intervenţia factorului uman, întocmai ca şi în restul masivelor carpatice, totuşi acestea continuă şi azi să reprezinte cel mai important component din patrimoniul forestier al zonei. 31

29 Cele mai extinse păduri din văile montane sunt reprezentate de făgetele pure sau aflate în amestec cu bradul şi molidul. La limita inferioară de vegetaţie ajunge în contact cu gorunul (Quercus petraea), cu care poate constitui amestecuri în zona de tranziţie. Gradul de împădurire este destul de ridicat, suprafeţele silvice depăşind 50% din suprafaţa arealului, vegetaţia arboricolă fiind de tip mixt, respectiv amestec de foioase şi conifere, fapt explicabil prin situarea altitudinală în zona de trecere de la pădurile de foioase la cele de conifere. Padurile zonei sunt populate, în special, cu mamifere, fiind frecvent întâlnite: ursul, lupul, porcul mistreţ, vulpea şi viezurele, alături de variatele specii de cervide şi caprine, cerbul carpatin fiind colonizat, în ultima perioadă, şi în Munţii Apuseni. Dintre păsările molidişurilor întinse se pot cita: horoiul, gaiţa de munte sau alunarul şi forfecuţa, în regiunile mai calcaroase fiind frecvent întâlnită presura de stâncă. Păraiele repezi de munte sunt populate, îndeosebi, cu păstrăvi. Se poate concluziona că, din punct de vedere al componentei biologice, fauna şi flora zonei prezintă o structură mozaicată, destul de complexă, de modul utilizării ei judicioase şi de intensitatea exploatării depinzând, în viitor, menţinerea acestei varietăţi şi bogăţii faunistice şi floristice F. Caracteristici administrative Zona de impact imediat a exploatării miniere de la Roşia Montană, aşa cum a fost ea delimitată, delimitată (fig. 1), este amplasată în întregime, pe teritoriul judeţului Alba, în partea nord-vestică a acestuia, la limita cu două dintre judeţele vecine, respectiv judeţul Cluj la nord şi judeţul Hunedoara la sud-vest. Principala localitate a zonei este oraşul Câmpeni, considerat capitala de suflet a Ţării Moţilor, locul în care se întretaie principalele căi de comunicaţie care fac legătura Ţării Moţilor cu Alba Iulia (DN74, DN74A), Turda (DN75) şi Beiuş (DN75). Oraşul mai cuprinde, în teritoriul său administrativ, satele şi cătunele:valea Caselor, Floreşti, Boteşti, Şorliţa, Mihoeşti, Motorăşti, Dealul Bistrii, Valea Bistrii, Borleşti, Tomuşeşti, Peste Valea Bistrii, Certege, Coasta Vâscului, Dric, Dealul Capşei, Bonceşti, Poduri, Dânuţ, Faţa Abrudului, Vârşi şi Furduieşti. Suprafaţa totală a oraşului este de 86,6 ha, din care 81,5 ha intravilan şi 5,7 ha extravilan. Populaţia localităţii numără 8080 locuitori, repartizaţi în 2050 de gospodarii, în care sunt cuprinse 2886 locuinţe. Activităţile economice specifice zonei sunt: industria lemnului, industria alimentară, industria uşoară, prestări servicii şi construcţii. Oraşul Abrud, situat în partea sudică a zonei, constituie şi el un nod rutier important, de aici ramificându-se drumurile spre Brad (DN74), Câmpeni (DN74A) şi Alba Iulia (DN74). Oraşul mai are în componenţa teritorial-administrativă satele şi cătunele: Soharu, Abrud Sat, Dogăreşti şi Gura Cornei. Abrudul, prin aşezarea sa geografică,, reprezintă o zona de intersecţie a drumurilor naţionale de transport (DN74 şi DN74A), care asigură legătura atât cu oraşele din judeţ (Câmpeni, Zlatna, Alba Iulia), cât şi cu judeţele vecine (Bihor, Hunedoara, Cluj). Deşi este avantajat de aşezarea geografică, Abrudul are un sistem de transport slab dezvoltat, iar lipsa de capital investit în acest domeniu devine din ce în ce mai mult o barieră pentru dezvoltarea economică a oraşului. Insuficienta modernizare a principalelor drumuri naţionale, lipsa unui drum internaţional si a transportului feroviar, au ca efect o valorificare precară a avantajelor oferite de poziţia geografică a oraşului. 32

30 Suprafaţa localităţii este de 320 ha (intravilan - 192,18 ha, extravilan - 127,82 ha) Populaţia numără 6213 persoane, repartizată în 735 de locuinţe. Activitaţile specifice zonei sunt cele din domeniile: minerit, prelucrarea lemnului şi industrie uşoară, oraşul fiind inclus în categoria zonă defavorizată. Comuna Roşia Montană este situată în partea centrală a zonei de impact imediat delimitată, având legătură, prin intermediul drumului judeţean DJ742, cu drumurile naţionale dn74 ţi dn74a. Comuna mai are în componenţa administrativă satele şi cătunele: Cărpiniş, Coasta Henţii, Iacobeşti, Soal, Vârtop, Gârda-Bărbuleşti, Ţarină, Ignăteşti, Blideşti, Balmoşeşti, Muntari, Bunta, Curături, Dăroaia, Gura Roşiei şi Corna. Suprafaţa comunei este de 4346,72 ha (262,13 ha intravilan şi 4084,59 ha extravilan). Polpulaţia este de 3865 locuitori, repartizaţi în 1200 de gospodării cu 1500 mde locuinţe. Activitati specifice zonei sunt din domeniul turismului, creşteri animalelor şi mineritului, activităţile economice principale fiind mineritul şi comerţul. Comuna Ciuruleasa este situată în extermitatea sud-vestică a zonei, la limita cu judeţul Hunedoara, pe drumul naţional DN74, care face lagătura între Abrud şi Brad. Are în componenţă, pe lângă satul reşedinţă de comună Ciuruleasa, satele şi cătunele: Bodreşti, Bidigeşti, Bogleşti, Vâlcan, Morăreşti, Mătişeşti, Gheduleşti şi Buninginea. Suprafaţa este de 5585 ha (intravilan: 3403 ha, extravilan: 2182 ha). Populaţia numără 1368 locuitori, în 415 gospodarii şi 475 de locuinţe. Activităţile economice specifice zonei sunt: agricultura, creşterea animalelor, mineritul şi prelucrarea calcarului (vărăritul), principala activitate fiind prelucrarea lemnului. Teritoriul comunei este inclus la categoria zonă defavorizată Comuna Bucium este situată în extremitatea sud-estică a zonei, la sud de Roşia Montană, pe drumul judeţean DJ107I, care face legătura între Aiud şi Abrud şi mai are în componenţă satele şi cătunele: Bisericani, Floreşti, Hileşti, Văleni, Valea Abruzel, Petreni, Poiana, Jurcuieşti, Vâlcea, Valea Şesii, Cerbu, Valea Cerbului, Valea Poienii, Bucium-Sat, Coleşeni, Izbita, Gura Izbitei, Izbicioara, Ciuculeşti, Lupuleşti, Poieni, Stâlnişoara, Valea Albă, Angheleşti, Dogăreşti, Măgura, Muntari, Petreni, Poiană, şi Valea Negrileşti. Suprafata comunei este de 8570 ha (intravilan: 942 ha, extravilan: 7628 ha), situată în zonă defavorizată. Populaţia numără 1780 de locuitori în 724 gospodarii şi 923 de locuinţe. Activitati specifice zonei sunt creşterea animalelor şi agroturismul, iar principalele activităţi economice: comercializarea produselor alimentare şi nealimentare, debitarea şi comercializarea materialui lemnos şi minerititul. Comuna Mogoş, situată la extremitatea sud-estică a zonei de impact imediat, pe drumul judeţean DJ107I, care face legătura între oraşele Aiud şi Abrud, pe lângă centrul de comună, mai are în componenţa teritorial-administrativă următoarele sate şi comune: Bărbeşti, Bârleşti, Bârleşti-cătun, Barzogani, Boceşti, Bogdăneşti, Buteşti, Cojocani, Cristeşti, Mămăligani, Negreşti, Onceşti, Poienile Mogoş, Tomeşti, Valea Bărluţeşti, Valea Barnii, Valea Coceşti, Valea Gioreşti, Valea Mlacii, Valea Tupilor. Suprafaţa comunei este de 8133 ha, dintre care intravilan 5693 ha, extravilan 2440 ha. Populaţia este 1050 locuitori, repartizaţi în 453 de gospodarii, care adăpostesc 470 de locuinţe. 33

31 Activităţile specifice zonei sunt: creşterea animalelor, exploatările forestiere, comerţul şi mineritul. Comuna dispune şi de numeroase obiective turistice, printre cele mai importante putând fi amintite: Poiana Narciselor, Poieniţa, Detunatele şi Cheile Râmeţului. Comuna Bistra, situată la limita nordică a zonei şi judeţului, în vecinătate cu judeţul Cluj, pe DN75 Turda-cÂmpeni, este considerată comuna cu cea mai mare suprafaţă din ţară (suprafaţa ha, intravilan ha, extravilan ha). Pe lângă satul centru de comună Bistra, mai are în componenţă satele şi cătunele: Dâmbureni, Coasta Vâscului, Răţitiş, Sălăjeşti, Hudriceşti, Poiana, Aroneşti, Cheleteni, Durăşti, Băleşti-Cătun, Băleşti, Hodişeşti, Ciuldeşti, Dealul Muntelui, Găneşti, Gârde, Novăceşti, Trişoreşti, Runcuri, Poiu, Ţărăneşti, Nămaş, Lunca Merilor, Creţeşti, Mihăieşti, Vârşii Mici, Vârşii Mari, Rontu, Lunca Largă, Ştefanca, Bârleşti, Tolceşti, Nămaş, Lipaia, Rătitiş, Tomnatic şi Prejeşti. Populaţia este de 5066 locuitori, în 1466 de gospodarii. Activitati specifice zonei sunt: debitarea, prelucrarea şi comercializarea materialului lemnos, producţia de mobilier, prestări servicii, alimentaţie publică şi comerţ, creşterea animalelor. Comuna Lupşa, situată în extremitatea estică a zonei, pe DN 75 Turda-Câmpeni, pe lângă satul Lupşa, mai are în componenţă satele şi cătunele: Mănăstire, Valea Lupşii, Piţiga, Poşogani, Muşca, Lazuri, Trifeşti, Lunca, Hădărău, Poşogani, Pârâul Cărbunarilor, Văi, Curmătura, Şasa, Geamăna, Bârdeşti, Valea Holhorii, Lunca, Valea Şesii, Mărgaia, Bârzani, Holobani, Dupădeal şi Vinţa. Suprafaţa comunei este de ha (intravilan ha, extravilan ha) Populaţia comunei numără 3867 de locuitori, în 1374 de gospodării cu 1320 de locuinţe. Activitaţile economice specifice zonei sunt: agricultura, creşterea animalelor, mineritul, exploatarea forestieră şi construcţiile, principalele activităţi economice actuale fiind confecţiile, mineritul, exploatarea şi prelucrarea lemnului, comuna situându-se într-o zonă minieră defavorizată Aspecte istorice şi culturale A. Istoricul cercetărilor la Roşia Montană Interesul pentru vestigiile antice de la Roşia Montană, s-a manifestat încă din secolul al XV-lea. Materialul epigrafic şi sculptural, descoperit în zona exploatărilor miniere de la Alburnus Maior este semnificativ în comparaţie cu aria geografică relativ restrânsă din care a provenit. De asemenea este de remarcat valoarea sa, prin aportul său documentar în ceea ce reprezintă istoria social- economică a provinciei Dacia. Aceste piese au constituit obiectul preocupărilor istoriografice încă din vremea umanismului târziu, de când datează, dealtfel, primele informaţii referitoare la descoperiri de epocă romană din zona Roşia Montană. Astfel, aceste monumente romane au fost remarcate de diferiţi cronicari, anticari, călători străini aflaţi în Transilvania cu misiuni politice, militare sau diplomatice, încă din secolele XVI XVII. Este cazul lui Ioannes Mezerzius ( ), arhidiacon la Cojocna şi mai apoi canonic la Alba Iulia, care descrie în culegerea sa epigrafică, un epitaf (CIL III 1262) găsit la acea vreme în Abrud, într-o biserică, piesa provenind foarte probabil din zona Alburnus Maior 8. Tot în secolul al XVI - lea, un călător francez care studia la Padova, Pierre Lescalopier, consemnează, în lucrarea sa rămasă în manuscris, copierea câtorva inscripţii 8 IDR, III/3, p , nr

32 romane, încastrate în zidurile caselor localnicilor, din aceeaşi regiune aurifera cuprinsă între Zlatna şi Abrud. De asemenea, o serie de preocupări legate de vestigiile istorice din zonă le-a avut Martin Opitz, figură reprezentativă a umanismului transilvănean de la începutul sec. XVII. Astfel, acesta, în perioada în care a activat ca profesor la Alba Iulia, la gimnaziul principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen ( ), a copiat o serie de inscripţii din zona Alba Iulia - Zlatna. Manuscrisul său, cu titlul Dacia sive Rerum Dacicarum Commentarius s-a pierdut, însă o parte dintre inscripţiile publicate se regăsesc în lucrarea lui Janus Gruterius, Thesaurus Inscriptionum, ed. a II-a. Din aceeaşi perioadă datează contribuţiile lui Giuseppe Ariosti, nobil italian, căpitan în armata austriacă, în timpul împăratului Carol al VI-lea ( ). Participând la lucrările de construcţie ale cetăţii de la Alba Iulia, Ariosti a desenat monumente sculpturale şi a copiat inscripţii. El a intenţionat să trimită acest material epigrafic - pe apă - la Viena şi din păcate, o parte din vasele cu care s-a efectuat transportul s-au scufundat, iar alte piese au fost distruse după ce au ajuns în capitala Austriei, în vreme ce altele au fost zidite în pereţii Bibliotecii Naţionale din Viena. Manuscrisul lui Ariosti, păstrat în trei exemplare la Viena, Verona şi Veneţia se intitulează Iscrizioni antiche trovate e raccolte tra le rovine delle quattro principali colonie Romane della Transilvania (Ulpia Traiana, Apulum, Abrud-Zlatna, Turda) dal conte Gioseppe Ariosti nobile Bolognese, Ferrarese e Senese, capitano d'infanteria nel reggimento Gaier, e parte di esse dal medesimo condotte în Vienna d'austria per comando della sacra Cesarea Cattol. Real Maesta di Carlo VI Imperatore de'romani l'anno MDCCXXIII. Antichităţile din zonă au intrat în viziunea umaniştilor mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Cancelaria Aulică a avut iniţiativa de a moderniza mineritul, iar prin prin autoritatea forurilor montanistice centrale şi locale (adevărate companii miniere avant la léttre) a fost iniţiată o vastă operă de amenajare a zonei din punct de vedere al infrastructurii industriale specifice (tăuri artificiale, reţele de canale, amplasamente de şteampuri, instalaţii de prelucrare şi preparare primară). Aceste intervenţii asupre configuraţiei iniţiale a peisajului din perimetrul Roşiei Montane au avut, printre alte consecinţe, şi descoperirea unor piese arheologice diverse. De asemenea, în primele decenii ale secolului al XIX-lea (perioada ) eruditul vienez Anton Steinbüchel, directorul Cabinetului imperial de numismaticăşi antichităţi din Viena, intenţionând să publice un Corpus inscriptionum antiquarum imperii Austriaci, iniţiază, apelând la autorităţile administrative, o vastă acţiune de a pune la adăpost şi de a copia monumente epigrafice din întreg Imperiul austro-ungar cu scopul declarat de a da o imagine clară asupra situaţiei unei provincii aflate odinioară sub stapânirea romanilor. Ca răspuns la solicitarea oficialului imperial, judele suprem al Abrudului Csajka Joszeph, semnalează, printr-o formulare destul de ambiguă, distrugerea unor inscripţii prin aruncarea lor în lacul Găurilor 9. Meritorie este şi activitatea lui Ignatius Reinbold, medic cameral pe domeniul Zlatnei, în perioada , care, între anii a întocmit un album-manuscris cu desene de monumente şi inscripţii din judeţul Alba, realizate în acuarelă negru-gri, intitulat Monumenta Romana quae anno 1836 în Dacie loci delineavit nunc vero a ad usum musei Transilvanici noviter descripsit. Importante sunt cele 39 de monumente consemnate din zona Zlatnei. Manuscrisul a fost văzut de medicul Lugosi Fodor András din Deva şi de J. F. Neigebaur ( ), consul şi consilier juridic al Prusiei la Bucureşti, care, facând o călătorie în Transilvania a consemnat monumente, inscripţii, materiale arheologice în lucrarea 9 N. Lascu, ActaMN, 5, 1968, p ; IDR, I, p. 47; V. Wollmann, Mineritul.., 1996, p. 12, n

33 sa Dacien aus den Ueberresten des klassischen Alterthums, mit besonderer Rücksicht auf Siebenbürgen. Topographisch zusammengestellt, Kronstadt (Braşov) Revenind la contribuţia lui Lugosi Fodor András, nu trebuie trecute cu vederea, informaţiile, deosebit de precise, conţinute de lucrarea sa, de asemenea rămasă în manuscris, Führer durch Siebenbürgen für Freunde vaterländischer Alterthümer în verschiedenen Teilen und Ortschaften finalizată în jurul anului În volumul VII al acestei opere, păstrată în biblioteca Muzeului Ardelean, au fost reproduse o serie de monumente sculpturale şi epigrafice, mai ales cu caracter funerar, descoperite în prima jumătate a secolului al XIX-lea la Roşia Montană. O categorie aparte de descoperiri este reprezentată de tăbliţele cerate găsite întâmplător în sec. XVIII XIX în galeriile miniere antice de la Roşia Montană. Deosebite prin unicitatea şi conţinutul lor, aceste documente epigrafice - al căror text se păstrează până astăzi - sunt în număr de 25 (numărul iniţial al descoperirilor fiind probabil peste 30) 10. Descoperirea acestora a fost prilejuită de acelaşi reviriment al activităţii miniere care a început în perioada domniei Mariei Tereza ( ) şi a lui Iosif al II-lea ( ). Istoricul succint al descoperirii acestor importante izvoare epigrafice are următoarele repere cronologice: 1786 la poalele muntelui Rotunda, la nord-est de Roşia Montană, într-o galerie a minei Sf. Laurenţiu 11 ; în masivul Letea (Lety), situat la est de centrul istoric al localităţii Roşia Montană, într-o galerie laterală a minei Sf. Iosif 12 ; 1790 masivul Letea (Lety) 13 ; masivul Letea (Lety), într-o galerie a minei Sf. Iosif 14 ; 1820 (1824) în masivul Cârnicul Mare, la sud de centrul istoric al localităţii Roşia Montană, în mina Sf. Ladislau 15 ; 1854 în galeria Ohaba Sf. Simion, situată la vest de Tăul Cornei, în zona de la sud de Roşia Montană, spre satul Bucium, au fost descoperite 11 tăbliţe cerate, dintre care 9 au ajuns în colecţiile Muzeului Naţional din Budapesta, iar două în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj 16 ; 1855 într-o galerie părăsită a minei Sf. Ecaterina ( Cătălina -Monuleşti ), situată centrul istoric al localităţii Roşia Montană, au fost descoperite instalaţii miniere, resturi din construcţii de lemn pentru consolidarea pereţilor minei, o roată pentru evacuarea apei în caz de inundare a minei, vase de lut şi de lemn, opaiţe şi unelte antice de minerit şi mai multe tăbliţe cerate (10), publicate ulterior de Th. Momsen 17. Documente epigrafice deosebite prin unicitatea şi prin abundenţa informaţiilor conţinute, cele 25 de tăbliţe cerate păstrate şi interpretate oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, sistemului de habitat, vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici. De asemenea acestea menţionează o serie de toponime, atribuite unor structuri de locuire adiacente. Astfel, în aceste documente sunt menţionate următoarele localităţi: Alburnus Maior, în canabele legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, vicus Deusara, Kartum, Immenosum Maius. Părerea unanim acceptată de specialişti, este că tăbliţele au fost puse la adăpost, în interiorul unor galerii miniere greu accesibile, într-un moment de criză, probabil legat de 10 Numărul descoperirilor iniţiale va fi fost probabil de peste 40, dar cele identificate în mod cert până astăzi sunt în număr de 32 (3 pierzându-se între timp, dar după publicare), piesele propriu-zise regăsindu-se astăzi în colecţiile muzeelor din Aiud (2 părţi ale unui triptic), Bucureşti (2 tăbliţe), Cluj (11 tăbliţe, din care 6 sunt inedite), Sebeş (o tăbliţă inedită), Budapesta (13 tăbliţe), precum şi cele ale Bibliotecii Battyaneum din Alba Iulia (o tăbliţă) şi ale Bibliotecii Timotei Cipariu din Blaj (2 tăbliţe). 11 I. I. Russu, StComSibiu, 12, 1965, p. 68; IDR, I, p. 172, IDR, I, p. 172, ; RepAB, 1995, p. 161, nr IDR, I, p. 173, ; RepAB, 1995, p. 161, nr IDR, I, p. 173; RepAB, 1995, p. 161, nr J. F. Neigebaur, Dacien.., 1851, p. 191; IDR, I, p. 173, ; RepAB, 1995, p. 160, nr IDR, I, p , , ; RepAB, 1995, p. 161, nr. 15). 17 CIL III: p , TabCer V; p , TabCer VI; p , TabCer VII; p , TabCer VIII; p , TabCer XIII; p. 953, TabCer XV; p. 956, TabCer XX; p. 957, TabCer XXI; p. 958, TabCer XXIV; p. 959, TabCer XXV. 36

34 atacurile marcomanice asupra Daciei din perioada p.chr. Odată cu descoperirea tăbliţelor cerate, la mijlocul secolului al XIX-lea preocupările pentru înregistrarea şi publicarea antichităţilor din zona Roşia Montană intră într-o nouă fază. Este de reţinut în acest context, călătoria în Transilvania din 1857, inclusiv la Roşia Montană, a lui Th. Mommsen 18. Deosebit de importante, pentru reconstituirea principalelor repere relative la situaţia existentă în regiunea Roşia Montană, la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX este opera naturalistului, epigrafistului şi arheologului autodidact Téglás Gábor, unul dintre organizatorii Societăţii de arheologie şi istorie a comitatului Hunedoara, precum şi ai muzeului din Deva. El va publica numeroase articole referitoare la antichităţile din zona Transilvaniei, făcând referire şi la piese cunoscute la acea epocă din zona Roşia Montană, corectând şi completând o informaţiile despre acestea prezentate anterior de către M. J. Ackner, J. F. Neigebaur şi C. Gooss. Un alt moment important în istoricul cercetării regiunii anticului Alburnus Maior îl constituie redactarea, probabil imediat după 1918/1919, a manuscrisului aşa numitului Anonymus Montanisticus, păstrat actualmente la Arhivele Statului, filiala Cluj. După opinia lui V. Wollmann, acest manuscris redactat în limba germană, cu un stil pronunţat tehnic, ar fi putut fi întocmit de un inginer care a lucrat la una din minele de aur din zona Brad-Crişcior sau Roşia Montană. Foarte probabil, este vorba de aceeaşi persoană care a tradus în limba germană lucrările lui G. Téglás. Pe lângă o serie de date compilate din lucrările lui Fr. Pošepný şi G. Téglás, lucrarea conţine şi o serie de informaţii de teren inedite referitoare la urme ale exploatărilor miniere antice din zona Roşia Montană 19. Înainte de al doilea război mondial istoricul antichităţii, Constantin Daicoviciu publică o serie de inscripţii de la Alburnus Maior într-un studiu intitulat "Neue Mitteilungen aus Dazien" 20. Începând cu anul 1975, descoperirile epigrafice de la Roşia Montană au constituit obiectul publicării sistematice în Corpusul Epigrafic al Daciei Romane. Volumul întâi (IDR I) al acestei monumentale opere, elaborat de epigrafistul clujean Ioan I. Russu a valorificat ştiinţific informaţiile conţinute de tăbliţele cerate, totul fiind cuprins într-un amplu studiu care însoţea publicarea acestora. În 1982, în cadrul aceleiaşi serii (IDR III/3) şi prin grija aceluiaşi Ioan I. Russu, sunt publicate toate epigrafele cunoscute, din regiunea Roşia Montană şi împrejurimi, până în momentul definitivării ediţiei. În Repertoriul Arheologic al judeţului Alba (1995) sunt prezentate şi sintetizate toate informaţiile conoscute până la acel moment cu privire la Roşia Montană, anticul Alburnus Maior. Volker Wollmann publică în 1996, la Cluj, o lucrare dedicată istoriei mineritului în Dacia Romană, cu referiri la zona Roşia Montană (Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră în Dacia Romană /Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die Steinbrüche im Römischen Dakien). Informaţiile oferite de analiza izvoarelor epigrafice indică la Alburnus Maior o zonă intens populată -într-un interval destul de scurt din sec. II p. Chr., dacă este să luăm în considerare datele cronologice furnizate de tăbliţele cerate - cu o varietate de nationes, în care elementul ilirodalmatin este predominant. Imaginea unei zone intens locuite, cu o dezvoltare ritmică progresivă şi cu mari variaţii demografice, surprinsă prin analiza unilaterală a izvoarelor epigrafice, l-a făcut pe V. Pârvan 18 Sub coordonarea lui Mommsen a început în 1863 editarea la Berlin a unei opere monumentale, culegerea de inscripţii latine intitulat Corpus Inscriptionum Latinarum din întreg imperiul roman, iar inscripţiile din Dacia vor fi cuprinse în volumul III. 19 V. Wollmann, Mineritul.., 1996, p. 20, n Dacia, 7-8, , p

35 să considere zona auriferă o Californie a antichităţii, oferind aşezării de la Alburnus Maior o caracterizare istorico-literară de excepţie: oraş californian de civilizaţie internaţională. Este foarte greu de distins, în stadiul actual al cercetărilor, care va fi fost statutul aşezării de la Alburnus Maior în cadrul juridic al vieţii municipale din Dacia. Informaţiile despre centrul antic de exploatare a aurului au fost completate, de-a lungul timpului, mai ales după conjunctura favorabilă reprezentată de momentul descoperirii tăbliţelor cerate, de aproximativ 75 de monumente epigrafice 21. Între anii , în urma unor lucrări miniere complexe, au fost puse în valoare din punct de vedere turistic şi ştiintific o parte din reţeaua antică minieră din zona Orlea. După programul de amenajare dintre anii , lucrările romane au devenit accesibile publicului prin incinta complexului muzeal, organizat de către E. M. Roşia Montană, sub îndrumarea ing. Aurel Sântimbreanu. În cursul anului 1981, cu ajutorul unor pasionaţi din zonă şi aportul unei echipe de la muzeul din Alba Iulia, s-a organizat un inedit muzeu al mineritului, în jurul căruia s-au pus bazele unei expoziţii în aer liber, a unui lapidarium cu un patrimoniu de peste 50 de monumente litice romane (altare votive, stele funerare, acoperişuri de aedicule şi sarcofage, ustensile de minerit din piatrăşi lemn, piese inventariate în patrimoniul cultural naţional), totul plasat în spaţiul din apropierea intrării în galeriile romane de sub masivul Orlea. Din păcate, muzeul, în forma în care a fost iniţial organizat, a fost distrus la începutul anilor 90. Relativ la cercetarea arheologică, trebuie menţionat anul 1983 moment în care, cu ocazia unei cercetări arheologice cu caracter de salvare, efectuată de către V. Wollmann, în extremitatea de nord-est a masivului Hăbad, în punctul Brădoaia, a fost descoperită o zonă sacră romană, cu cca. 25 de altare votive de calcar, întregi şi fragmentare, precum şi o parte din postamentele acestora 22. Până în anul 2000, despre Roşia Montană se putea afirma că este o zonă cu potenţial arheologic, în care nu se efectuaseră săpături arheologice propriu-zise, necesare pentru a contura în detaliu diversele elemente componente ale sitului. Practic, în zona masivelor Cetate, Cârnic, Jig şi Orlea, amplasate în partea superioară a văii Roşiei şi respectiv a văii Corna, în raza administrativă a comunei Roşia Montană, erau cunoscute o serie de descoperiri arheologice întâmplătoare monumente epigrafice, piese de arhitectură funerară - care furnizau suficiente indicii pentru a presupune existenţa unor situri arheologice. Acesta era nivelul cunoştinţelor anterior efectuării cercetărilor arheologice de amploare prilejuite de derularea Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior. În lipsa oricăror altor indicii asupra anticului Alburnus Maior, imaginea de ansamblu despre sit/situri a fost creionată exclusiv pe baza informaţiilor provenite pe cale epigrafică şi de aceea semnificaţia acestei zonei a fost relativ distorsionată. B. Programul Naţional de Cercetare ALBURNUS MAIOR Cercetările arheologice la Roşia Montană au demarat în anul 2000 prin participarea colectivelor de arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia şi de la Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional Bucureşti (devenit din anul 2002 Institutul Naţional al Monumentelor Istorice). Începând cu anul 2001 a fost instituit Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior prin Ordinul Ministrului Culturii nr din Cercetările derulate în fiecare campanie arheologică sunt autorizate de către Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) în baza planului anual de cercetare arheologică aprobat de către Comisia Naţională de Arheologie, desfăşurându-se în baza autorizaţiilor de săpătură 21 A se vedea Anexa G Descoperiri arheologice întâmplătoare înainte de anul 2000, Studiu de condiţii iniţiale asupra patrimoniului cultural, vol. 6, p V. Wollmann, AIIAC, 27, ; RepAB, 1995, p. 161, nr. 24; V. Wollmann, Mineritul.., 1996, p. 195, 296, pl. XIV298, pl. LI. 38

36 arheologică preventivă emise de MCC. Programul s-a desfăşurat conform prevederilor legale cu sprijinul financiar al S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A., adică al companiei miniere care intenţionează să extindă şi să continue exploatarea de suprafaţă a zăcământului auro-argintifer de la Roşia Montană. Astfel, toate cercetările arheologice cu caracter preventiv desfăşurate la Roşia Montană începând cu anul 2001 şi până în prezent au fost realizate în cadrul Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior. Cercetările arheologice sunt coordonate ştiinţific de către Muzeul Naţional de Istorie a României, la derularea acestora participând un număr de 21 de instituţii de specialitate româneşti şi 3 din străinătate 23. Cercetările au constat în efectuarea: studiilor de arhivă, a cercetărilor de teren, a interpretării aerofoto, a studiilor de arheologie minieră, topografie subterană şi modelare 3D, a studiilor geofizice şi a altor studii intedisciplinare (sedimentologie, arheozoologie, palinologie, arheo-metalurgie, geologie, mineralogie). Cercetarea arheologică s-a desfăşurat prin sondarea tuturor zonelor accesibile şi în acelaşi timp propice locuirii umane, ţinându-se cont de informaţii bibliografice şi de observaţiile făcute în cursul campaniilor perieghetice, de analizele magnetometrice, de studiile de rezistivitate electrică şi de datele zborurilor fotogrametrice. S-au realizat două zboruri pentru realizarea arhivei aerofotografice a zonei (2000, 2004), s-a achiziţionat o imagine satelitară SPOT 5 (cu rezoluţie 2,5 m) a zonei Roşia Montană (2004) precum şi ortofotoplanuri (cu rezoluţie de 50 cm) a zonei Roşia Montană (2006). O realizare notabilă este elaborarea unei hărţi digitale şi a unui proiect GIS care include toate cercetările arheologice şi descoperirile din această zonă unul din primele proiecte arheologice GIS realizate în România. Astfel, s-au desfăşurat şi sunt în curs de derulare ample cercetări arheologice preventive în zona de impact a proiectului minier Roşia Montană având ca scop cunoaşterea caracteristicilor şi distribuţiei elementelor de patrimoniu arhelogic. În funcţie de rezultatele acestor cercetări s-a aplicat procedura de descărcare de sarcină arheologică a unor perimetre aflate în zona de intervenţie a investitorului sau au fost luate deciziile de conservare in situ a unor structuri şi monumente reprezentative, respectiv de continuare a cercetărilor, în conformitate cu prevederile legale. Dezvoltarea sistematică a cercetărilor a survenit acolo unde realităţile arheologice identificate în teren au impus-o. Acolo unde specialiştii au considerat că este cazul, s-a recurs la conservarea şi restaurarea in situ a obiectivului arheologic, aşa cum este cazul monumentului funerar circular de la Hop-Găuri 24 sau a fost declarată respectiva zonă ca rezervaţie arheologică ca în cazul dealului Carpeni 25, respectiv a zonei protejate Piatra Corbului. Cercetările arheologice preventive de suprafaţă efectuate până în prezent sunt 23 Muzeul Naţional de Istorie a României (Bucureşti); Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (Bucureşti); Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academiei Române (Bucureşti); Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca); Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române (Cluj-Napoca); Muzeul Naţional al Unirii (Alba Iulia); Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (Deva); Universitatea Babeş- Bolyai, Facultatea de Biologie şi Geologie (Cluj Napoca); Institutul de Memorie Culturală (Bucureşti); Centrul Român de Utilizare a Teledetecţiei în Agricultură (Bucureşti); Universitatea 1 Decembrie Institutul de Arheologie Sistemică (Alba Iulia); Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie (Bucureşti); Muzeul Judeţean de Istorie Iulian Antonescu (Bacău); Centrul Pentru Formare, Educaţie Permanentă şi Management în Domeniul Culturii (Bucureşti); Complexul Muzeal Bucovina (Suceava); Centrul de Istorie Orală Gheorghe Brătianu (Bucureşti); Universitatea Toulouse Le Mirail (Franţa); Universitatea Tehnică din München (Germania); Centrul National de Cercetări Ştiinţifice (CNRS, Franţa). 24 Alburnus Maior II, Bucureşti clasat în LMI 2004, cod AB-I-m-A

37 următoarele: - (2001) au fost efectuate ample cercetări arheologice de teren în zonele cu potenţial arheologic identificat din zona Roşia Montană, în punctele situate pe dealul Carpeni, valea Nanului, zonele Hop-Găuri, Hăbad şi Tăul Ţapului, masivul Cetate, cât şi o campanie de cercetări perieghetice pe valea Cornei; - (2002) au fost efectuate importante cercetări arheologice de teren în zonele cu potenţial arheologic identificat din zona Roşia Montană, în punctele situate pe dealul Carpeni, la Tău Găuri, în zona Hop-Găuri, masivul Cârnic, zona Gura Roşiei, întreaga vale Corna şi la Tăul Corna, precum şi Valea Săliştei; - (2003) au fost efectuate cercetări arheologice în zonele cu potenţial arheologic identificat din zona Roşia Montană, în punctele situate pe dealul Carpeni, în zona Tău Găuri, masivul Jig- Văidoaia, zona Ţarina şi zona Gura Minei Balmoşeşti; - (2004) au fost efectuate ample cercetări arheologice în zonele cu potenţial arheologic identificat din zona Roşia Montană, în punctele situate în zona Jig Piciorag, zona Ţarina continuarea cercetărilor în necropola romană de incineraţie identificată în campania 2003, zona Pârâul Porcului Tăul Secuilor şi zona Tăul Anghel; - (2005) au fost efectuate cercetări arheologice în zonele cu potenţial arheologic identificat din zona Roşia Montană, în punctele situate în zona Ţarina continuarea cercetărilor în necropola romană de incineraţie identificată în campania 2003 şi zona Pârâul Porcului Tăul Secuilor, continuarea cercetărilor în necropola romană de incineraţie identificată în campania 2004; - (2006) au fost continuate cercetările arheologice în zona Pârâul Porcului Tăul Secuilor, în necropola romană de incineraţie identificată şi cercetată în campaniile anterioare. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate anual din 2001 şi până în prezent în volumul Cronica Cercetărilor Arheologice, în reviste de specialitate, cât şi în cadrul primelor trei volume din seria monografică Alburnus Maior. De asemenea, în cadru Raportului la Studiul de Impact asupra Mediului pentru proiectul Roşia Montană sunt prezentate în rezumat principalele rezultate ale acestor cercetări 26. În contextul preconizatei exploatări miniere în carieră deschisă s-au întreprins demersurile cuvenite pentru realizarea de cercetările de arheologie minieră. Aceste investigaţii de specialitate sunt efectuate începând din anul 1999 şi până în prezent de către o echipă specializată, pluridisciplinară, de la Universitatea Toulouse Le Mirail (Franţa), coordonată de către dr. Beatrice Cauuet şi au avut în vedere realizarea unui studiu de detaliu asupra acestui tip de vestigii arheologice, respectiv galeriile miniere vechi, de epocă antică şi nu numai. Au fost investigate până în prezent următoarele zone: masivul Cetate ( ); masivul Cârnic ( ), ( ); masivul Jig Văidoaia ( ); explorare în vederea cercetării arheologice şi amenajare pentru acces public a galeriei Cătălina-Monuleşti ( ); explorare şi cercetări preliminare în zona masivelor Ţarina şi Orlea ( ). În decursul a opt ani de cercetări la Roşia Montană, au fost topografiate peste 70 km de lucrări miniere subterane din toate epocile, două treimi fiind localizate în masivele Cârnic şi Cetate. Traversând galeriile recente, executate în cursul secolului al XX-lea, echipa franceză, în care au fost integraţi arheologi şi geologi români din Deva, Cluj şi Bucureşti în curs de specializare în domeniul arheologiei miniere, a putut să diferenţieze din cei 70 km de lucrări miniere subterane aproximativ 53 km de lucrări recente (secolele XIX-XX), 10 km de lucrări moderne, săpate cu exploziv (secolele XVII-XVIII) şi aproape 7 km de lucrări miniere antice săpate cu unelte de fier (daltă şi ciocan) sau cu focul. Lucrările moderne şi recente, identificabile în urma studierii pereţilor lor (urme de împuşcare prin perforare, forma generală a lucrărilor, comparaţie cu planurile miniere de arhivă etc.), se datează fără alte 26 vezi vol. 6, Studiu de condiţii iniţiale asupra patrimoniului cultural, cap. 5, p , precum şi fişele de evidenţă a siturilor arheologice identificate prin aceste cercetări în aceeaşi documentaţie, Anexa I, p

38 detalii începând cu secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea, prin intermediul analizelor de carbon radioactiv efectuate pe cărbune de lemn sau pe lemn conservat. Cei 7 km de galerii datate în epoca romană reprezintă suma tuturor lucrărilor de acest tip identificate şi cartate, în toate masivele în care s-a efectuat cercetarea şi nu un tot unitar. Astfel, conform concluziei echipei care a efectuat cercetarea marea majoritate a lucrărilor vechi au fost revizitate şi parţial reexploatate de minerii care s-au succedat de-a lungul secolelor. Din această cauză, cea mai mare parte a lucrărilor datate în epocă romană sunt parţial desfigurate de reluările moderne executate cu exploziv începând cu secolul al XVIIlea, perioadă ce marchează introducerea puşcării cu exploziv în minele europene. Ca urmare, în cea mai mare parte, planul general al lucrărilor miniere antice poate fi reconstituit numai luând în considerare resturile de pereţi antici, ce se mai păstrează în tavanul sau talpa lucrărilor. Minerii moderni au utilizat la maximum lucrările miniere vechi ca zone de stocare a propriului lor steril, astfel încât evacuarea lui actuală în vederea degajării pentru cercetare presupune realizarea unor ample, ritmice şi costisitoare lucrări de consolidare şi conservare primară. C. Rezultatele Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior ( ) ARHEOLOGIE: Identificarea şi cercetarea unor zone de habitat de epocă romană incluzând clădiri publice localizate pe dealul Carpeni şi în zona Tăul Ţapului; Localizarea unor aşezări de colonişti illiri situate în zonele Găuri-Hop şi Hăbad; Identificarea şi cercetarea mai multor arii sacre situate în zonele Hăbad şi Valea Nanului, unde au fost descoperite peste 40 de altare votive epigrafe; Cercetarea a cinci necropole romane de incineraţie şi a două zone cu caracter funerar în punctele Hop (255 morminte), Valea Nanului (4 morminte), Carpeni (8 morminte), Tăul Cornei (324 morminte), Jig-Piciorag (34 morminte), Ţarina (495 de morminte) şi Pârâul Porcului Tăul Secuilor (310 morminte cercetate până în prezent), unde au fost descoperite peste 1200 de morminte unul dintre cele mai ample loturi de materiale şi informaţii (1.430 de complexe funerare) asupra practicilor funerare în provincia Dacia; Descoperirea în zona Tău Găuri a monumentului funerar circular din sec. II-III p. Chr.; monumentul este conservat in situ, fiind luate măsuri de conservare primară şi protecţie permanentă; Investigarea unor zone de prelucrare primară a minereului aurifer (Jig-Piciorag, Hăbad); Cercetări exhaustive de arheologie minieră în masivele Cetate, Cârnic şi Jig fiind cartografiate, identificate şi cercetate peste 70 de km lucrări miniere subterane databile în: epoca romană cca. 7 km însumând porţiuni din exploatările antice, epoca medievală târzie (sec. XVII-XVIII) cuprinzând peste 10 km şi lucrări de epocă modernă şi contemporană (sec. XIX-XX) cu o lungime de peste 53 km aceste cercetări de arheologie minieră sunt o premieră pentru arheologia din România; Descoperirea sistemului hidraulic roman din sectorul minier Păru Carpeni şi cercetări de arheologie minieră preliminare o descoperire importantă la nivelul arheologiei româneşti acesta fiind primul caz în care o astfel de instalaţie antică este descoperită în situ într-o stare de conservare relativ bună şi este studiată de o echipă specializată de arheologi minieri. ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE: Realizarea unei arhive de istorie orală a localităţii; Elaborarea unui amplu studiu etnografic comparativ pentru zona Roşia Montană - Corna Bucium; Elaborarea unui studiu de istorie contemporană comparativă pentru zona Roşia Montană şi zona Brad SERIA MONOGRAFICĂ ALBURNUS MAIOR: Alburnus Maior I Rezultatele cercetărilor arheologice preventive din anii publicat în 2003; Alburnus Maior II Monumentul funerar de la Tău Găuri publicat în 2005; Alburnus Maior III Necropola romană de la Tăul Corna publicat în 2006; Alburnus Maior, seria Anthropos - Studiu etnografic Roşia Montană 2001 publicat în

39 3.4. Repere demografice şi sociale A. Evoluţii demografice la scara judeţului Alba Din 1995 până în 2003 populaţia judeţului a scăzut cu 5,1 %, adică s-a înregistrat un minus anual mediu de 0,56 % (tabelul 3.4.1). Ca proiecţie, în condiţiile menţinerii trendurilor actuale va rezulta că în 2035 vom avea mai puţin cu 17, 92 % locuitori faţă de 2003, adică aproximativ Daca analizăm doar trendurile din perioada , scăderea anuală este de 0,76 %, ceea ce conduce, ca un scenariu demografic pentru anul 2035, la o populaţie cu 24,32 % mai mică decât în anul 2003, de aproximativ locuitori. Pe ambele scenarii, populaţia judeţului Alba, pentru anul 2035 poate fi estimată în jurul a de locuitori, adică populaţia unui oraş mare din România actuală (oraşele mari ale anului 2035 vor avea probabil o populaţie şi mai mare). La scara ultimului secol şi a celui prezent putem sesiza o altă evoluţie demografică a populaţiei judeţului Alba: în creştere continuă timp de 80 de ani, în perioada ( de la la ), populaţia judeţului va scădea în 43 de ani (ca realitate şi ca prognoză) cu mult sub populaţia anului Tabelul Populaţia pe grupe de vârstă la 1 iulie 2003 în judeţul Alba - număr persoane Anii Total Grupe de vârstă 0-14 ani ani 60 ani şi peste Sursa: Anuarul statistic al României, 2004 Scăderea populaţiei judeţului are loc, în condiţiile în care durata medie a vieţii (indice sintetic al mortalităţii) este într-un proces de stagnare şi chiar uşoară ameliorare în ultimii ani (tabelul 3.4.2). Rezultă că se va trăi mai mult şi vor fi mai puţine persoane pe un acelaşi areal geografic, deci densitatea populaţiei judeţului va scădea (per global). Tabelul Durata medie a vieţii, pe sexe în judeţul Alba - ani Anii Ambele sexe Masculin Feminin ,41 65,89 73, ,88 67,35 74, ,55 68,50 74, ,29 68,05 74, ,39 67,92 75,14 Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba În privinţa fertilităţii, fenomen demografic care influenţează în principal evoluţia populaţiilor în condiţiile celei de-a treia faze a tranziţiei demografice 28, indicatorul cel mai 27 Anuarul Statistic al României, Vladimir, Trebici; Populaţia Terrei, Editura Politică, Bucureşti,

40 relevant este rata totală de fertilitate (INDICELE SINTETIC CONJUNCTURAL DE FERTILITATE). Tabelul Ratele de fertilitate *, pe grupe de vârstă, în anul 2003 în judeţul Alba Grupa de vârstă Rata generală de fertilitate * Născuţi vii la 1000 femei Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba 35, , , , , , , ,1 Utilizând ratele de fertilitate specifice, pe vârste (vezi tabelul de mai sus) se calculează rata totala de fertilitate 29 (indicele sintetic conjunctural, de moment): RTF 49 f rezultă că RTF = 5* (29,2+78,1+78,3+38,8+11,7+2,9+0,1)/1000 = 5*239,1= 1,195 copii/femeie, valoare care este sub media la nivel national calculata de INS30 de 1,3 copii/femeie. In judeţul Alba indicele sintetic de fertilitate este sensibil sub media la nivel naţional, ceea ce înseamna că procesul de îmbătrânire demografică poate fi mai accentuat la nivel judetean decât la nivelul ţării (sigur în condiţiile unor valori apropiate ale indicatorilor de mortalitate şi migraţie). În consecinţă, dacă o generaţie va prelua fertilitatea pe vârste a anului 2003, în judeţul Alba, atunci vom avea la finele vârstei fertile, în medie, la 1000 de femei, 583 de fete născute. In astfel de condiţii, peste 35 de ani (în 2042), numărul anual de naşteri va fi cu 41,7% mai mic decât în prezent (1448 de naşteri anual/judeţ). Pe baza datelor de mai sus, proiecţia generală demografică pentru judeţul Alba relevă, la nivelul anului 2035, o scădere dramatică a populaţiei (cu % mai puţin decât în 2003) şi o înjumătăţire practic a numărului de naşteri (o scădere între %). Cauzele acestor evoluţii sunt, în plan demografic, fertilitatea cu mult sub rata de înlocuire a generaţiilor, soldul migratoriu extern negativ, sold migratoriu intern negativ şi o intensitate ridicată a ratei generale de mortalitate (în condiţiile unei structuri pe vârste îmbătrânite). Notă: Evoluţiile socio-economice pot aduce unele corecţii scenariilor demografice, şi deşi trendul se va menţine, amplitudinea lui însă ar putea fi redusă sau dimpotrivă ridicată. Fertilitatea, principala cauză a acestor evoluţii, nu poate fi influenţată totuşi substanţial doar prin evoluţii economice la nivel general (creştere PIB, creşterea veniturilor medii, etc.). Sunt necesare investiţii majore în plan zonal care să determine populaţia de vârstă fertilă să aibă un alt comportament demografic. În speţă populaţia din mediul rural poate avea o fertilitate mai ridicată prin oprirea depopulării, a migraţiei spre urban prin INVESTIŢII CU CARACTER 29 Este un indice din perspectivă demografică transversală, de moment, ceea ce înseamnă că valorile lui sunt calculate pe o generaţie fictivă, care poate însă reproduce foarte bine evoluţiile generaţiilor reale. 30 Institutul Naţional de Statistică, x x 15 x 15 N P x F x 43

41 SUBSTANŢIAL. Evoluţiile demografice presante (într-un orizont temporal relativ scurt) impun soluţii investiţionale urgente. B. Evoluţii demografice în zona de impact imediat Zona de impact imediat cuprinde două oraşe de mărime mică (sub de locuitori) şi 6 comune, dintre care 3 de mărime mare şi medie, cu peste 3500 de locuitori, (Bistra, Lupşa şi Roşia Montană) şi 3 de dimensiuni relativ mici, sub 2000 de locuitori (Ciuruleasa, Bucium şi Mogoş). Populaţia zonei de impact reprezintă aproximativ 8,1 % din populaţia judeţului, cu o pondere mai mare din ruralul judeţului (10,44 %). Tabelul Populaţia zonei de impact imediat raportat la populaţia judeţului Alba, 1 iulie 2005 judeţul Alba zona de impact Specificaţii Total Urban Rural Total Urban Rural Populaţie (număr) Populaţie (%) % din populaţia judeţului ,9 42, ,1 45,9 6,4 54,0 10,44 Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba Din 2001 până în 2005, populaţia din zonă a suferit o descreştere accentuată (de - 1,425%), de aproape 3 ori mai mare decât cea de la nivel de judeţ! În ipoteza menţinerii situaţiei actuale, populaţia poate scădea până în anul 2035 cu 41,7%. Tabelul Evoluţia populaţiei din zona de impact imediat ( ) Specificaţii zona de impact Total Urban Rural Nr. populaţiei în anul Nr. populaţiei în anul Nr. populaţiei în anul Ritm de creştere a populaţiei (%) 2005 faţă de ,7-6,17-5,17 creştere anuală -1,425-1,54-1, faţă de 2005-prognoza -41,7-46,2-37,7 Populaţia în 2035 (prognoză) Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba Scenariile demografice se susţin şi pe analiza comparativă a structurii pe vârste a zonei de impact cu cea de la nivel de judeţ. Piramida vârstelor (vezi figurile 3.4.1,şi ) ne arată pentru zona de impact o populaţie cu o bază înjumătăţită, cu numeroase cohorte (generaţii) problematice din punct de vedere al ponderii lor în total populaţie: generaţiile între de ani din mediul urban şi generaţiile între de ani din mediul rural. Prima generaţie are o pondere mult redusă faţă de medie, iar generaţia vârstnică din mediul rural este cu o pondere mult peste cea de la nivel de judeţ. Pe de altă parte, trebuie subliniat, cele două structuri ale zonei de impact, cea din mediul rural şi cea din urban, sunt intrate în procesul de îmbătrânire demografică, cu regimuri scăzute de fertilitate şi cu rate brute de mortalitate ridicate. 44

42 Figura Piramida vârstelor pe mediul urban (comparativ între zona de impact imediat şi populaţia urbană pe judeţul Alba) 31 populatia judet zona de impact 85 si peste 85 si peste ,00% 10,00% 8,00% 6,00% 4,00% 2,00% ,00% ,00% 2,00% 4,00% 6,00% 8,00% 10,00% 12,00% Figura Piramida vârstelor pe mediul rural (comparativ între zona de impact imediat şi populaţia rurală pe judeţul Alba) 32 populatia judet zona de impact 85 si peste 85 si peste ,00% 10,00% 8,00% 6,00% 4,00% 2,00% ,00% ,00% 2,00% 4,00% 6,00% 8,00% 10,00% 12,00% Analiza fenomenelor demografice ale mişcării naturale a populaţiei, din punct de vedere al ratelor brute, ne arată o zonă marcată de o natalitate critică (cu mult sub rata de înlocuire a populaţiei şi sub mediile judeţene) cu un spor natural negativ, inferior celui 31 Recensămîntul populaţiei şi locuinţelor, Recensămîntul populaţiei şi locuinţelor,

43 judeţean. Ca fapt pozitiv putem nota un număr de divorţuri raportat la mia de locuitori, cu mult sub media pe ţară şi de pe judeţ. În schimb densitatea căsătoriilor este mai redusă pe ambele medii din zona de impact (rural şi urban). Rata de mortalitate infantilă (decesele în rândul copiilor sub 1 an) este şi ea mai mică decât valoarea de la nivel de judeţ (vezi tabelul pentru toate aceste evoluţii) Tabelul Mişcarea naturală a populaţiei din zona de impact imediat şi judeţul Alba, 1 iulie 2005 Specificaţii judeţul Alba zona de impact Total Urban Rural Total Urban Rural Date absolute (număr) Născuţi-vii Decese Sporul natural Căsătorii Divorţuri Decese la o vârstă sub 1 an Rate brute (la 1000 locuitori) Născuţi-vii 9,9 9,8 10,0 7,97 7,3 8,5 Decese 12,6 10,1 16,0 11,1 9,0 12,9 Sporul natural -2,7-0,75-6,1-3,1-1,7-4,3 Căsătorii 6,0 6,9 4,7 4,6 5,7 3,7 Divorţuri 1,47 1,85 0,95 1,16 1,4 0,95 Decese la o vârstă sub 1 an la 1000 născuţi-vii 18,2 14,7 23,0 16,2 19,2 13,9 Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba Populaţia zonei de impact imediat este caracterizată de o mobilitate ridicată în plan teritorial (între localităţile din judeţ şi din ţară), cu indici peste cei judeţeni. Soldul migraţiei interne este unul cu mult mai mare decât media, ceea ce poate duce la o depopulare a zonei în ansamblul ei. Tabelul Mişcarea migratorie internă a populaţiei din zona de impact imediat şi judeţul Alba, 1 iulie 2005 Specificaţii judeţul Alba zona de impact Total Urban Rural Total Urban Rural Date absolute (număr) Plecări din localitate (intern) Sosiri în localitate (intern) Soldul migraţiei interne Rate brute (la 1000 locuitori) Plecări din localitate (intern) 10,1 9, , ,7 Sosiri în localitate (intern) 9,5 8,8 10,55 7,1 8,5 6,1 Migraţia interna -0,5-0,6-0,4-5,6-4,5-6,6 Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba 46

44 ABRUD CÂMPENI BISTRA BUCIUM CIURULEASA LUPŞA MOGOŞ ROŞIA MONTANĂ TOTAL În schimb, migraţia externă 33 este un eveniment socio-demografic foarte rar în zonă. Este posibil ca traseul de migraţie externă să fie totuşi unul în doi paşi: în prima fază se produce migraţia într-un alt judeţ, iar ulterior se pleacă din ţară. Cert este, că din punct de vedere al caracterului definitiv al plecării în străinătate se poate nota caracterul conservator al zonei de impact. Tabelul Mişcarea migratorie externă a populaţiei din zona de impact imediat şi judeţul Alba, 1 iulie 2005 Specificaţii judeţul Alba zona de impact Total Urban Rural Total Urban Rural Date absolute (număr) Imigrări Emigrări Soldul migraţiei extene Rate brute (la 1000 locuitori) Imigrări Emigrări 0.3 0,55 0,14 0,1 0,28 0,05 Migraţia externa (total) -0,3-0,55-0,14-0,1-0,4-0,1 Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba C. Locuirea în zona de impact imediat Cele 157 localităţi din zona de impact imediat sunt reprezentate de două oraşe (cu satele aparţinătoare) şi 155 sate grupate în şase comune. Dintre unităţile administrativteritoriale rurale, comuna Bistra are numărul cel mai mare de sate (34), însă în 5 dintre acestea, în anul 2002 se înregistrau mai puţin de 20 locuitori. În Bucium, tot o comună cu număr mare de sate, două dintre sate erau locuite de mai puţin de cinci persoane. De altfel, numărul mic de locuitori din satele Apusenilor Albei este una din caracteristicile distinctive ale localităţilor zonei, care se datorează dispersiei gospodăriilor nu numai pe cursurile de apă, ci şi pe culmile care, odată ofereau resurse naturale pentru dezvoltarea gospodăriei (păşuni şi lemn). Indicatori ai locuirii în zona de impact imediat Tabel INDICATOR Populaţie (1 ian.2006)* Număr locuinţe/ gopodării (2005)** Suprafaţă medie loc./pers. (mp)** 15,18 13,52 11,68 18,11 12,18 13,63 14,12 15,18 - Surse: * Direcţia Regională de Statistică Alba,** Ghidul social al judeţului Alba (2005) 33 Migraţia externă, din unghi demografic, nu se suprapune cu migraţia temporară în căutarea locului de muncă, care de altfel este tratată conceptual ca locuire temporară în străinătate. Estimări la nivel regional ale acestei migraţii, care să aibă un caracter cert, riguros, lipsesc. În schimb la nivel naţional există studii, anchete (cel mai recent raport este Locuirea temprorară în străinătate. Migraţia economică a românilor: , coordonator Dumitru Sandu). Caracterul, adesea nelegal, al acestei migraţii impune ancheta reprezentativă, ca fiind cel mai cert mijloc de estimare a nivelului ei. 47

45 În privinţa condiţiilor de locuire, după suprafaţa medie locuibilă pe persoană, din date reiese faptul că valorile acestui indicator sunt mai ridicate în Mogoş şi Roşia Montană. Ca termen de comparaţie, în ruralul judeţului Alba, valoarea maximă a acestui indicator se înregistrează în Rimetea, comuna Livezile (22,92 mp), sat marcat de depopulare şi îmbătrânire demografică dar al cărui fond locativ este pus în valoare prin agroturism. D. Ocupare şi şomaj Gradul de ocupare al populaţiei din zonă este de regulă unul sub media pe judeţ şi pe mediul rural, respectiv urban. În cadrul zonei există diferenţe între localităţi, atât din punctul de vedere al ratei de ocupare, cât şi al ratei de activitate. Comuna cu gradul de ocupare cel mai ridicat, peste media din judeţ, este Mogoş, iar cel mai redus grad se constată în Roşia Montană. Un procent mare de pensionari sunt la sate (Buciumul are cei mai mulţi pensionari la 100 de activi), cele două oraşe (Câmpeniul şi Abrudul) fiind apropiate de situaţia la nivel de judeţ. Tabelul Gradul de ocupare 34 al populaţiei în zona de impact imediat. LOCALITĂŢI RATA DE RATA DE RATA PENSIONĂRII ACTIVITATE OCUPARE Abrud 42,2 36,9 18,8 Câmpeni 44,3 38,8 18,5 Bistra 44,5 36,2 17,8 Bucium 43,3 34,7 31,4 Ciuruleasa 44 39,1 23,2 Lupşa 47,6 44,3 23,4 Mogoş 52,4 50,2 27,3 Roşia Montană 39,2 30,9 26,1 Sursa: Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 2002 Restructurările masive care au avut loc în industria minieră au afectat, sub aspectul ocupării forţei de muncă, şi localităţile din zona de impact a proiectului RMGC. În zonele montane cu activităţi miniere, salariile reprezintă principala sursă de venit a gospodăriilor. În lipsa alternativelor care să le asigure venituri comparabile, persoanele active din gospodărie optează pentru migraţia spre zone prospere economic. În ţările Uniunii Europene obţin mai degrabă locuri de muncă necalificate iar în România industria minieră oferă tot mai puţine locuri de muncă. Prin urmare, sub aspectul mobilităţii ocupaţionale, persoanele active din zone de impact au şanse aproape nule de a obţine locuri de muncă la acelaşi nivel de pregătire sau care să le ofere posibilitatea fructificării abilităţilor dobândite prin experienţa în muncă. În zona de impact imediat, conform statisticilor oficiale, industria asigura cea mai mare parte a locurilor de muncă salarială pentru forţa de muncă din Abrud, Lupşa, Bucium şi Roşia Montană, unităţi administrativ-teritoriale care arată ca direct şi puternic dependente de continuarea activităţilor miniere din zonă. Dintre oraşe, Abrudul este grav afectat de încetarea activităţilor miniere având în vedere faptul că în anul 2002 de exemplu, din totalul populaţiei ocupate în industrie (1619 persoane), 85% lucrau în industria extractivă (288 persoane) Toate ratele sunt calculate în procente, în felul următor: a) pondere populatie activă din total populatie în vârstă de muncă, b) pondere populaţie ocupată din total populaţie în vârstă de muncă, respectiv c) pondere pensionari în toal populaţie. 35 Institutul naţional de statistică 48

46 Munca în propria gospodărie reprezintă, în rural, una din opţiunile de asigurare a veniturilor. Tabelul evidenţiază în aceasta privinţă diferenţele între ruralul şi urbanul din zona de impac,t dar şi între localităţile rurale cuprinse în analiză. În oraşul Abrud, ponderea celor care îşi asigurau veniturile din munca în propria gospodărie este de şase ori mai mică decât în oraşul Câmpeni, datorită locurilor de muncă asigurate de întreprinderile miniere, amplasate extrem de favorabil pentru locuitorii din Abrud. Proximitatea spaţială a întreprinderilor care asigură locuri de muncă (ceea ce reduce costurile şi eforturile unei navete zilnice) este factorul cel mai favorizant pentru ocupare, fapt relevat şi de rata redusă a ocupării în propria gospodărie în Roşia Montană (unde rata ocupării în gospodărie era apropiată de cea din oraşul Abrud şi mai mică decât cea din oraşul Câmpeni). Aceasta datorită ponderii mari a persoanelor ocupate în industria minieră. Rate apropiate de cele din urban se mai înregistrau la Lupşa, comună pe teritoriul căreia se află amplasat complexul minier CupruMin. Prin urmare, cele mai puternice efecte negative date de încetarea activităţii celor două întreprinderi miniere se vor resimţi în oraşul Abrud, urmat de comunele Roşia Montană şi Lupşa. Tabelul Distribuţia ocupării forţei de muncă pe sectoare de activitate (2002) LOCALITĂŢI SECTOR RATA DE Stat Privat Mixt Gospodăria proprie Total OCUPARE ÎN GOSP. PROPRIE (%) Abrud ,40 Câmpeni ,28 Bistra ,77 Bucium ,67 Ciuruleasa ,46 Lupşa ,13 Mogoş ,68 Roşia Montană ,42 Total Sursa: Institutul Naţional de Statistică Din datele statistice furnizate de Agenţia Zonelor Miniere Alba reiese o evoluţie sinuoasă dar neîntreruptă a disponibilizărilor din zonă (tabelul ), făcute ca urmare a declinului activităţilor economice a întreprinderilor miniere aparţinând de MINVEST Deva (exploatările miniere şi uzinele de preparare de la Roşia Poieni, Roşia Montană, Baia de Arieş şi Zlatna). Angajaţi acestor întreprinderi, covârşitor majoritar locuitori ai localităţilor cuprinse de noi în zona de impact, sunt afectaţi de disponibilizările în masă. Numite de legislaţia românească drept concedieri colective, actele ca atare se soldează, conform legilor în vigoare 36, cu câteva drepturi: (a) o sumă egală cu dublul salariului mediu net pe economie; (b) indemnizaţie de şomaj; (c) un venit lunar de completare egal cu diferenţa dintre salariul individual net pe ultimele trei luni (dar nu mai mare de salariul mediu net pe economie) şi nivelul indemnizaţiei de şomaj, acordat o perioadă variabilă, în funcţie de vechimea în muncă (între 20 şi 24 luni). După expirarea perioadei de acordare a indemnizaţiei, în condiţiile unei 36 A se vedea Ordonanţa de Urgenţă nr.8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2004; Legea Nr. 507/

47 numărul de disponibilizaţi pieţe a muncii locale cu ofertă redusă de locuri de muncă, pe lângă activitatea în propria gospodărie (de regulă, de subzistenţă), o mare parte dintre aceştia recurg la derularea de activităţi informale 37. Pe unităţi administrative, numărul cel mai mare de disponibilizaţi se înregistrează în oraşul Abrud, urmat de Roşia Montană, Lupşa şi Bistra. În perioada , cifra maximă a disponibilizaţilor se înregistrează în Roşia Montană, datorită închiderii unităţii miniere cu sediul în localitate, RoşiaMin, la finele anului Anul de vârf al disponibilizărilor, din perioada avută în vedere, este 2006 când se reduce la minimum şi activitatea CupruMin şi RoşiaMin întreprinderi care asigurau cele mai multe locuri de muncă în minerit pentru locuitorii din zonă. La începutul anului 2007 are loc un nou val de disponibilizări (după cum se observă din tabelul şi din graficul alăturat), care pentru locuitorii Roşiei Montane reprezintă pierderea unui număr de locuri de muncă mai mare decât în perioada Tabelul Distribuţia persoanelor disponibilizate pe unităţile administrative din zona de impact imediat Localitate /an TOTAL 2003 Abrud Câmpeni Bistra Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş Roşia Montană Total Sursa: Agenţia Zonelor Miniere Alba Evoluţia disponibilizărilor anul ABRUD BISTRA BUCIUM CAMPENI CIURULEASA LUPSA MOGOS ROSIA MONTANA 37 Din Planul Naţional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (2004) reiese faptul că economia informală (neînregistrată oficial) crează noi probleme individului care o practică, în principal prin faptul că este lipsit de orice măsură de protecţie socială. 50

48 numărul şomerilor În contextul disponibilizărilor masive, în zonă creşte în mod firesc numărul şomerilor înregistraţi la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Alba. Şomajul a devenit una din problemele sociale majore din România începând cu anul 1993 când se înregistra saltul ratei şomajului de la 5,43% (în anul 1992) la 9,20% (conform datelor ANOFM). Trendul ascendent al ratei şomajului la nivel naţional din perioada (cu un maxim de 11,36% în anul 1999) a fost una din preocupările majore ale politicilor economice şi sociale din România, căutându-se luarea de măsuri (active) pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Începând cu anul 2003, rata şomajului la nivel naţional începe să scadă, astfel încât în 2007 înregistrează valoarea de 5%. Prin urmare, cifrele arată o îmbunătăţire în această privinţă. În lipsa datelor validate de INS care să reflecte valori particulare înregistrate de rata şomajului în ultimii ani în zona de impact, considerăm ca relevante cifrele care arată evoluţia numărului şomerilor (tabelul ) 38 şi a fluctuaţiilor în puncte procentuale, luând ca an de referinţă 2003 (tabelul ) 39. Tabelul Evoluţia numărului de şomeri în zona de impact imediat ( ) Localitate /an Dec Dec Dec Dec Febr Abrud Câmpeni Bistra Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş Roşia Montană Total Sursa: AJOFM Alba Evoluţia numărului de şomeri ( ) Dec.03 Mar.04 Iun.04 Sep.04 Dec.04 Mar.05 Iun.05 data de referinţă Sep.05 Dec.05 Mar.06 Iun.06 Sep.06 Dec.06 ABRUD BISTRA BUCIUM CAMPENI CIURULEASA LUPSA MOGOS ROSIA MONTANA Din tabelul 3.14 se observă saltul în privinţa numărului de şomeri înregistraţi la AJOFM Alba în februarie 2007 faţă de decembrie 2006, aflat în legătură directă cu AJOFM Alba 51

49 disponibilizările făcute la finele anului 2006 ca urmare a încetării activităţii celor două exploatări miniere CupruMin şi RoşiaMin. Sunt afectate de acest fenomen toate localităţile din zona de impact a proiectului, mai puţin comuna Mogoş, unde numărul şomerilor scade. Tabelul Rata de creştere a numărului de şomeri în zona de impact imediat faţă de anul reper 2003 (%) Dec.2004 Dec.2005 Dec.2006 Febr.2007 ABRUD 35,87-38,53-8,47 33,19 CAMPENI 20,00-90,55-45,35-27,37 BISTRA -12,83-21,26-45,52 12,45-84,62-37,14-41,18 30,94 BUCIUM CIURULEASA 24,73-180,00-34,62 11,39 LUPSA -22,13 61,30 32,88 57,55 MOGOS 0,00-40,74-65,22-111,11 ROSIA MONTANA -25,68-489,74 34,47 41,18 Raportat la anul 2003, când în România rata şomajului cunoaşte deja o scădere semnificativă faţă de anul precedent şi când începe, de fapt, trendul descendent al ratei şomajului la nivel naţional, de la 10,2% la 7,6%, în zona de impact au loc evoluţii diferenţiate pe localităţi şi în timp ale ratei numărului de şomeri raportat la anul 2003 (tabelul ), care arată: (1) creştere în anul 2004 faţă de 2003 în cele două oraşe şi în comuna Ciuruleasa; (2) În 2005 doar Lupşa înregistra creştere a numărului de şomeri faţă de anul reper, însă cu o rată semnificativă, de peste 50%; (3) În 2006, în Lupşa se menţine o rată pozitivă de creştere a numărului de şomeri, chiar dacă este la un nivel ceva mai scăzut, iar pentru comuna Roşia Montană este anul în care rata de creştere a numărului de şomeri este pozitivă; (4) În anul 2007, luna februarie, cu excepţia comunei Mogoş, toate celelalte unităţi administrativteritoriale înregistrau o creştere semnificativă a numărului şomerilor, ca urmare a disponibilizărilor masive făcute de exploatările miniere din zonă. Oraşul Câmpeni rămâne în continuare cu mai puţini şomeri în anul 2007 decât în anul 2003, datorită dependenţei mai reduse faţă de industria minieră a locurilor de muncă din oraş. Tabelul Ponderea şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârstă de ani în zona de impact imediat, perioada Specificaţii Dec Dec Dec Dec Febr MEDIE JUDET 7,01 7,78 6,42 5,40 5,67 Medie urban judeţ 7,60 7,17 5,71 4,02 4,09 Abrud 7,55 4,79 5,90 7,46 12,11 Campeni 9,22 8,8 4,91 6,35 7,24 Medie rural judeţ 6,02 8,77 7,57 7,67 8,25 Bistra 6,92 7,38 5,60 4,61 7,66 Bucium 8,27 8,6 6,90 6,71 13,72 Ciuruleasa 9,22 16,29 3,32 6,96 10,58 Lupsa 6,93 7,63 16,99 9,90 15,65 Mogos 6,53 18,36 10,47 4,48 3,51 Rosia Montana 9,14 7,79 5,89 16,09 17,88 Sursa: AJOFM Alba 52

50 În funcţie de un alt indicator relativ, cel al ponderii şomerilor înregistraţi în populaţia stabilă în vârstă de ani, pe baza datelor statistice disponibile la nivel de localităţi, furnizate de AJOFM Alba, reies alte câteva aspecte (tabelul ): (1) în vreme ce la nivelul judeţului valoarea indicatorului are o tendinţă clar descendentă, în oraşul Abrud are loc o evoluţie ascendentă, cu un salt în intervalul decembrie 2006 februarie 2007 care arată valori de trei ori mai mari decât media pe urban la nivel de judeţ, iar în oraşul Câmpeni, valori aproape duble; (2) pentru ruralul zonei de impact, în 2003 toate comunele depăşeau media pe judeţ, cu un maxim în Ciuruleasa iar în februarie 2007, depăşiri importante se înregistrau în Roşia Montană, Lupşa, Bucium şi Ciuruleasa. Concluzii: 1. În privinţa reperelor demografice ale zonei de impact imediat se pot sublinia următoarele evoluţii: - Rate totale de fertilitate mai scăzute la nivelul zonei de impact decât indicii comparabili (naţional, pe judeţ, pe mediul urban sau rural), ceea ce subliniază pe de o parte caracterul presant al unor politici de menţinere a populaţiei fertile (15-49 ani) în zonă, iar pe de altă parte necesitatea unor intervenţii (şi investiţii) strategice şi politice care să modifice comportamentul procreativ actual al cuplurilor. - Rata de divorţialitate foarte mică, care alături de o rata a migraţiei externe mică arată caracterul conservator, tradiţional al populaţiei (din unghi socio-demografic comparativ cu populaţia judeţului Alba) - Număr redus de căsătorii, consecinţă şi a unei structuri demografice îmbătrânite (mai îmbătrânite decât ale structurilor comparabile, aşa cum se vede în figurile şi ) - O mobilitate internă a populaţiei (de la o localitate la alta) cu mult peste media pe ţară şi judeţ, ceea ce poate favoriza comportamentele inovative...dar şi depopularea 2. În privinţa locuirii, ocupării şi somajului, notăm că: - S-au făcut disponibilizări masive care, chiar dacă nu imediat, afectează bugetele familiilor care aveau angajaţi la întreprinderile miniere; - După numărul disponibilizaţilor, cele mai afectate unităţi administrativ teritoriale, dintre oraşe este Abrudul iar dintre comune sunt Roşia Montană şi Lupşa; - Ratele de creştere a numărului de şomeri la începutul anului 2007 faţă de anul 2003 sunt mai mari în Roşia Montană, Lupşa, Bucium şi Abrud şi se află în legătură directă cu ultimul val de disponibilizări; - În zona de impact există resursă de muncă şi se înregistrează o pondere cu mult peste media pe judeţ a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din total populaţie în vârstă de muncă; - În intervalul , în vreme ce şomajul la nivel naţional scade, în zona de impact creşte; - Reconversia profesională oferă perspective reduse de reabilitare economică a gospodăriilor întrucât nu au apărut oportunităţi de angajare pe măsura numărului de disponibilizaţi; - Persistă o tradiţie a muncii salariale prin urmare sub acest aspect şomajul reprezintă o problemă socială gravă în zonă. 53

51 3.5. Potenţialul economic al zonei de impact imediat A. Potentialul agricol Agricultura reprezintă una dintre activităţile economice preponderente ce se desfăşoară în localităţile din zona de impact, în special în cadrul comunelor. Locuitorii acestora au fost supuşi permanent unor constrângeri considerabile de natură economică şi socială. Lipsa serviciilor şi a facilităţilor de bază, alături de situaţia economică dificilă a întreprinderilor din zonă, corelată cu lipsa unor posibilităţi de angajare au determinat multe familii să revină la un mod de viaţă bazat pe agricultura de subzistenţă. Potenţialul agricol al zonei de impact, în actuala formă de organizare a exploataţiilor agricole din zonă nu permite desfăşurarea unei activităţi agricole orientată către piaţă. Nu există în zona de impact exploataţii agricole comerciale definite în sensul Ordonanţei de Urgenţă nr.108 din 27 iunie Conform actului legislativ menţionat pentru sectorul vegetal o astfel de exploataţie în regiunea de munte trebuie să deţină minimum 25 ha de paşti naturale cultivate şi culturi furajere. Pentru sectorul animalier o exploataţie agricolă comercială trebuie să deţină minimum: a) vaci de lapte 15 capete; b) taurine la îngrăşat 50 de capete; c) oi sau capre 300 de capete; d) porci 100 de capete; e) alte specii de animale 100 de capete; f) găini ouătoare 2000 de capete; g) păsări pentru carne 5000 de capete h) alte specii de păsări 1000 de capete; i) apicultură 50 de familii. Exploataţiile agricole cu dimensiuni sub limitele menţionate sunt exploataţii agricole familiale. Acestea pot fi stimulate conform actului legislativ menţionat pentru practicarea agriculturii ecologice. Suprafaţa agricolă în localităţile din zona de impact imediat a proiectului RMGC se prezintă în tabelul nr Tabelul Suprafaţa agricolă pe categorii de folosinţă în localităţile zonei de impact imediat (ha) Suprafaţă în ha Localitate Suprafaţa agricolă totală Roşia Montană Abrud Câmpeni Bistra Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş Suprafaţa arabilă Păşuni Fâneţe % suprafaţă arabilă Sursa: Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba Observăm că suprafaţa arabilă ocupă o pondere scăzută în totalul suprafeţei agricole, ceea ce oferă o primă informaţie asupra potenţialului agricol al zonei, care este adecvat doar creşterii animalelor ce pot valorifica păşunile şi fâneţele naturale. Raportat la numărul gospodăriilor din localităţile zonei de impact, care pot fi asimilate exploataţiilor agricole individuale, fiecare deţinând o anumită suprafaţă de teren, structura 54

52 suprafeţei agricole pe categorii de folosinţă deţinută în medie de o gospodărie se prezintă în tabelul Tabelul Suprafaţa agricolă medie a gospodăriilor în localităţile zonei de impact imediat pe categorii de Suprafaţă în ha Suprafaţa agricolă totală Roşia Montană folosinţă (ha) Localitate Abrud Câmpeni Bistra Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş 2,10 1,44 3,59 2,39 3,29 2,46 4,49 6,66 Suprafaţa arabilă 0,25 0,16 0,51 0,53 0,32 0,40 0,41 0,39 Păşuni 1,00 0,71 1,60 1,30 1,75 0,65 2,26 4,46 Fâneţe 0,85 0,58 1,48 0,57 1,22 1,40 1,82 1,81 Nr gospodarii Sursa: Date calculate Observăm dimensiunea redusă a suprafeţelor de teren ce revine unei gospodării, care nu permite decât practicarea unei agriculturi de minimă subzistenţă, având în vedere şi specificul zonei. Desigur că există variaţii în ceea ce priveşte dimensiunea terenului deţinut de fiecare gospodărie. Pentru comuna Ciuruleasa, la care dispunem de date 40, procentul cel mai mare revine gospodăriilor agricole care deţin între 1 şi 2 ha de teren agricol (30%), acestea, fiind urmat de deţinătorii de până la un ha (26 %) gospodăriile deţinătoare între 2 şi 3 ha (19 %) iar cele care deţin între 3 şi 5 ha, reprezintă 14 %. Gospodăriile care deţin suprafeţe cuprinse între 5 şi 10 ha reprezintă circa 10 % din numărul gospodăriilor agricole iar cele care deţin în proprietate peste 10 ha de teren reprezintă doar 1%, fiind în număr de 6 gospodării. Gospodăriile cu suprafeţe mari de teren sunt amplasate de regulă pe dealuri, în satele mărginaşe. Situaţia comunei Ciuruleasa privind suprafeţele de teren deţinute de o gospodărie poate fi extrapolată la toate localităţile din zona de impact, fiind o caracteristică a zonei de munte. Producţia agricolă vegetală a localităţilor din zona de impact imediat este prezentată sintetic în tabelul nr Tabelul nr Dinamica suprafeţei agricole cultivate şi a producţiei agricole vegetale ANII GRÂU OVĂZ PORUMB CARTOFI LEGUME LOCALIT ATE -ha- -to- ha- - to- -ha- -to- -ha- - to- ha- - to- Abrud Câmpeni Bistra Roşia Strategia de dezvoltare a comunei Ciuruleasa. 55

53 Montană Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş Sursa: Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba Observăm că zona analizată nu este favorabilă culturilor vegetale. Producţia de cereale este modestă, ca atare nici creşterea animalelor care valorifică cerealele nu se poate baza pe producţia din zonă nefiind posibilă practicarea unei agriculturi integrate din această perspectivă. Randamentele înregistrate nu evidenţiază o agricultură rentabilă ci dimpotrivă ineficientă. Cultura cartofului poate fi luată în considerare în această zonă. Creşterea animalelor şi în special zootehnia rămâne principala sursă de venit pentru agricultura din zonă. Efectivele de animale crescute în localităţile din zona de impact imediat a proiectului RMGC, în ultimii trei ani sunt prezentate în tabelul LOCALITA TE Abrud Câmpeni Bistra Roşia Montană Bucium Ciuruleasa ANUL Dinamica efectivelor de animale BOVINE OVINE+CAPR PORCINE INE Total d.c Total d.c.fătă Total matcă toare d.c. Scroafe PĂSĂRI Total Tabelul d.c. ouătoare

54 Lupşa Mogoş Sursa: Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba Raportate la numărul gospodăriilor din zona de impact imediat efectivul de animale este modest. Populaţia creşte în fiecare gospodărie în general o vacă, 1-2 porci şi circa 10 păsări. Acest efectiv este caracteristic agriculturii de subzistenţă şi nu poate fi privit decât ca o sursă de completare a unor venituri. Producţia agricolă obţinută de la animalele crescute în gospodăriile din zona de impact a proiectului sunt prezentate în tabelul nr 5. LOCALITA TE Abrud Câmpeni Bistra Bucium Roşia Montană Ciuruleasa Lupşa Mogoş ANU L Tabelul Dinamica producţiei obţinută de la animale CARNE, TO LAPTE, HL LANA KG Bovine Ovine + Porcine Pasăre Vacă Ovine + Caprine Caprine ,3 37,5 11, ,9 60,6 11, , , , , ,5 21, , , , , , , , , , , , Sursa: Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba Randamentele obţinute sunt necompetitive. Producţia medie de lapte pe cap de vacă este sub 3000 litri. 57

55 O problemă dificilă este şi valorificarea produselor agricole obţinute în gospodării. Acestea sunt valorificate de regulă în interiorul gospodăriei. De cele mai multe ori chiar dacă există un oarecare surplus nu poate fi valorificat din cauza inexistenţei în zonă a unor unităţi care să valorifice aceste produse, precum şi datorită cheltuielilor mari de transport de la producători până la puţinele centre de colectare existente. Caracterul rudimentar al agriculturii practicate este demonstrat şi de înzestrarea tehnică a acesteia, sintetizată în tabelul Tabelul Înzestrarea tehnică a agriculturii în zona de impact imediat LOCALITATEA TRACTOARE MOTOCULTOARE MOTOCOSITORI APARATE DE MULS Abrud Câmpeni Bistra Roşia Montană Bucium Ciuruleasa Lupşa Mogoş Sursa: Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba Suprafaţa arabilă ce revine pe un tractor este în unele localităţi de peste 100 ha, ceea ce este imposibil de lucrat nici dacă terenul ar fi comasat şi ar fi utilizat tractorul exclusiv la producţia vegetală. Aparatele de muls în raport cu numărul vacilor sunt aproape inexistente. Această situaţie demonstrează că în agricultura zonei tehnologiile de producţie sunt rudimentare, fiind bazate pe utilizarea animalelor la munca pământului, iar productivitatea muncii lucrătorilor din agricultură este extrem de scăzută. Tractoarele sunt utilizate mai ales în exploatarea lemnului. Aspectele menţionate anterior caracterizează starea agriculturii în zona de impact care poate fi definită ca o agricultură de subzistenţă, ineficientă, neconformă cu actualele cerinţe ale Politicii Agricole Comunitare şi care practicată în actualul sistem de organizare şi înzestrare tehnică nu poate constitui o alternativă la dezvoltarea durabilă a zonei. Unele studii recomandă practicarea agriculturii organice în zonă. Aceasta are însă reguli extrem de precise şi doar certificarea produselor ca produse agricole bio este aproape imposibil de obţinut de către majoritatea gospodăriilor din zonă în condiţiile actualelor practici agricole şi datorită regulilor severe ce presupune acest demers. B. Silvicultura Silvicultura ocupă un loc important în economia zonei ca urmare a existenţei unor importante suprafeţe de păduri, atât de răşinoase (brad, molid), cât şi de foioase (fag, gorun, stejar). Lemnul a făcut posibilă dezvoltarea unor meserii tradiţionale precum ciubărari, şindrilari, cercuitori, rotari dar şi a unor meserii noi precum cele legate de producţia de mobilă. Aceste meserii sunt practicate în toate localităţile din zona de impact a proiectului. Î n prezent silvicultura se confruntă cu probleme legate de administrarea fondului forestier şi degradările de mediu, cum ar fi: defrişări şi despăduriri iraţionale a unor suprafeţe din zonă, productivitatea slabă a pădurilor în zonele poluate, extinderea pajiştilor în defavoarea suprafeţei împădurite legată de acelaşi fenomen, lipsa accesibilităţii pe întreaga suprafaţă a fondului forestier, etc. 58

56 C. Industria Industria zonei de impact imediat a proiectului are la bază resursele solului şi ale subsolului cunoscute şi exploatate din cele mai vechi timpuri: resurse minerale, lemn şi materiale de construcţii. Mineritul este cea mai veche ocupaţie din zonă fiind practicată încă de pe vremea invaziei romanilor în Dacia. Industria extractivă a fost şi rămâne o componentă de bază a activităţii industriale din zonă. În localităţile Roşia Montană, Abrud şi Bucium, mineritul reprezintă activitatea industrială dominantă şi a fost un important suport material în viaţa locuitorilor. Exploatarea minereurilor neferoase, care se practică din perioada administraţiei romane, a cunoscut o perioadă de dezvoltare deosebită între anii După anul 1990, însă, ca urmare a creşterii permanente a costurilor, liberalizării preţurilor atât la minereuri cât şi la energie electrică, precum şi în lipsa unor programe viabile de restructurare şi retehnologizare, activitatea exploatărilor miniere din zonă a intrat în declin. Acest declin al activităţii miniere a fost însoţit de înrăutăţirea situaţiei economice a populaţiei prin reducerea veniturilor, creşterea şomajului, scăderea nivelului de trai. Alături de minerit în zonă s-a dezvoltat şi industria de prelucrare a lemnului, care este prezentă în majoritatea localităţilor din cadrul zonei de impact a Proiectului. În acest sens se remarcă societatea S.C. Montana S.A., situată în localitatea Câmpeni, al cărei obiect de activitate îl constituie exploatarea lemnului şi producţia de mobilă. Produsele societăţii sunt distribuite pe pieţele externe, iar conducerea acesteia şi-a manifestat intenţia de a dezvolta în continuare afacerea, oferind astfel posibilitatea creării de noi locuri de muncă. Rezultatele economice ale acestei firme o clasează în anul 2005 pe locul 1 în topul afacerilor şi al profitului România, judeţul ALBA, domeniul 36: Productia de mobilier si alte activităţi industriale. În oraşul Abrud există o întreprindere de confecţii S.C. Filatura de Bumbac care absoarbe forţa de muncă feminină. Tot aici îşi are sediul S.C. Cuprumin S.A., la care activitatea la exploatare a minereurilor neferoase a încetat practic în luna ianuarie 2007, reuşindu-se cu greu păstrarea a 250 de locuri de muncă pentru întreţinerea iazului de decantare. Această companie se află în plin proces de privatizare, ceea ce demonstrează că şi în industria mineritului singura alternativă viabilă rămâne procesul de privatizare. D. Resurse turistice Resursele turistice ale zonei de impact imediat a proiectului RMGC nu pot fi tratate decât în contextul întregului areal al Carpaţilor Occidentali. Munţii Apuseni reprezintă un ţinut fabulos, din punct de vedere turistic. Valea Arieşului care străbate această ramură a Carpaţilor de la vest spre est este una dintre cele mai pitoreşti din întregul areal carpatin. Ea concentrează numeroase resurse turistice naturale şi antropice, de o deosebită frumuseţe şi atractivitate. Resurse turistice naturale. Natura a înzestrat această zonă cu o bogăţie de elemente de atracţie majoră. Principalul element atractiv îl constituie relieful alături de care, la pitorescul peisajului contribuie şi ceilalţi factori geografici: clima, solul, reţeaua hidrografică, vegetaţia şi fauna. Relieful include versanţii Munţilor Bihor, ai Muntelui Găina, ai Masivului Trascăului, şi culmile Muntelui Mare. Munţii Bihor, care alcătuiesc axul principal al Munţilor Apuseni au altitudini ce oscilează între 1400 şi 1800 m, dominate de câteva vârfuri cum sunt: Curcubăta Mare (1841 m), Piatra Aradului (1429 m), Găina (1486 m). Ultimul prezintă o suprafaţă largă, bombată, cu plaiuri întinse, unde anual se ţine renumitul "Târg de fete". Relieful acestor munţi se prezintă ca o creastă unitară cu forme greoaie, masive şi pante înclinate dar uniforme, având 59

57 în genere aspect alpin. Zona cuprinsă între Bihor şi Muntele Mare este formată din calcar, în care au luat naştere o serie de forme carstice, întâlnite între Complexul carstic Ocoale- Scărişoara, cu peşterile: Gheţarul de la Scărişoara, Pojarul Poliţei, Poarta lui Ionele, Coiba Mare şi Coiba Mică sau o serie de chei, din care amintim pe cele ale Ordâncuşei, numeroase avene (Avenul din Şesari), doline, ponoare şi izbucuri care împreună alcătuiesc un peisaj deosebit de atractiv. Muntele Mare, cu altitudini de cca m, culminează cu vârfurile Muntele Mare (1862 m) şi Balomireasa (1632 m) fiind paralel cu Valea Arieşului. Se prezintă ca o spinare largă şi netedă la o altitudine de m din care se desprind spre Valea Arieşului culmi uniforme, fără rupturi de pantă sau abrupturi, exceptând porţiunile unde apar şisturile cristaline şi unde relieful devine spectaculos, cu forme impresionante ca în zona Scărişoara-Belioara. În zonele estice benzile calcaroase au generat forme carstice, râurile străbtând chei sălbatice cum sunt cele ale Pociovaliştei, Runcului, Poşegii. Munţii Trascău se impun prin relieful carstic dezvoltat într-o bandă de calcare întinsă pe direcţia nord-sud, de la nord de Arieş până la Valea Ampoiului alcătuind masivele Bujor, Bedelea, Colţii Trascăului, Platoul Ciumarnei. Ca altitudine depăşesc m, doar în câteva vârfuri cum sunt: Vf. Secul (1282 m), Vf. Turburelu (1304 m), Vf. Trascău (1217 m), Poeniţa (1437 m), Piatra Cetii (1233 m), Negrileasa (1364 m), Albii (1275 m), Dâmbău (1569 m). Alături de acestea se află şi o serie de peşteri dintre care amintim: Poarta Zmeilor, Huda lui Papară din culmea Bedeleu, apoi Bisericuţa de lângă Necrileşti, Peştera Liliecilor de pe Valea Ampoiţei sau cele din masivul Dâmbău şi Corabia de lângă Feneş. Munţii Metaliferi au înălţimi mici şi mijlocii (în jur de 1000 m) cu suprafeţe domoale străpunse din loc în loc de vârfuri vulcanice sau stânci golaşe de calcare jurasice - puncte de mare atracţie turistică. Rareori depăşesc 1000 m în vârfurile: Vâlcoi (1348 m), Petriceaua (1142 m), Breaza (1121 m), Vârful Mare (1011 m). Interesante prin formele pe care le-au generat bactivităţile vulcanice sunt Detunata Flocoasă (1528 m) şi Detunata Goală (1040 m) în care coloanele columnare reprezintă puncte turistice de atracţie, ambele fiind declarate monumente ale naturii. Din punctual de vedere al climei, zona are un climat variat de la continental moderat, în Valea Arieşului, cu particularităţi determinate de poziţia sa în partea centrală a Munţilor Apuseni, pe faţeta lor orientală, fiind sub directa influenţă a maselor de aer umed şi răcoros dinspre vest, peste care se suprapun influenţe sudice şi sud-estice care aduc în tot timpul anului mase de aer mai calde de origine tropicală, până la climatul alpin întâlnit pe culmile Bihorului, unde stratul de zăpadă se menţine până către jumătatea lunii mai. Datorită acestor cadre, cea mai mare parte a zonei, până la altitudini mai joase, are temperaturi medii anuale de 6º C, ele descrescând pe cursul văilor mai joase. În unele zone zilele de iarnă cu temperatura maximă sub 0º C, variază de la zile pe an (în perioada octombrie-aprilie), în timp ce în depresiuni, numărul acestora este cuprins între zile pe an (în intervalul noiembrie-martie). Zile de var cu temperatura maximă ce depăşeşte 25º C apar numai în bazinele inferioare ale Văii Arieşului şi Văii Ampoiului în perioada martie-noiembrie (80-90 zile pe an). Numărul zilelor călduroase scade odată cu creşterea altitudinii. Precipitaţiile în zonă sunt abundente, ele variind de la 1400 mm în vestul teritoriului, pe culmile înalte ale Bihorului şi Muntele Mare până la cca 1100 mm la Arieşeni şi numai 680 mm la Avram Iancu. Înspre est avem mai puţin de 800 mm. 60

58 Ninsorile cad timp de zile în munţi şi zile anual în văile intramontane. În zona de munte stratul de zăpadă durează din luna noiembrie până în luna aprilie, în mod excepţional mai mult. Regiunile cele mai favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă sunt înălţimile montane de peste 900 m unde stratul de zăpadă atinge cm. Vântul este adaptat liniilor mari ale reliefului. Astfel în zona montană predomină circulaţia vestică, la Câmpeni, direcţiile dominante sunt cele de vest, sud-vest, etc. Ceea ce prezintă importanţă în zonă este existenţa unui calm atmosferic mai ridicat ca în alte zone, ceea ce permite punerea în evidenţă a unui topoclimat de adăpost, în special în depresiunile de pe Valea Arie ului. Din punct de vedere hidrografic, Arieşul are o vale, care pe lângă pitoreascul extrordinar, drenează o mare parte a Munţilor Apuseni pe direcţia vest-est. Afluenţii de izvor îşi adună apele din Masivul Bihor prin Rîul Alb şi pârâul Cobli, care, în zona comunei Arieşeni se unesc, iar de aici spre aval curg sub numele de Arieşul Mare. Pe partea dreaptă Rîul Alb, şi apoi Arieşul Mare, primesc o serie de ape de pe pante mari, repezişuri şi cascade. Acestea sunt Valea Vîrciog, cu cascada cu acelşi nume, apoi Valea Cepelor, Galbena, Bucinişul şi Iarba Rea. Pe partea stângă în dreptul comunei Gîrda de Sus, Arieşul primeşte apele văii Gîrda Seacă, de abia unită cu Ordâcuşa. Între ele este situat bazinul închis Ocoale-Scărişoara cu numeroase drenaje subterane. După confluenţa cu Gîrda, Arieşul străbate o regiune cu constituţie petrografică diferită, întâlnind sâmburi de calcar pe care îi fierestruieşte sub form de chei (Cheile Albacului - Zugăi). Pe teritoriul comunei Albac, tot pe stânga, Arieşul Mare primeşte apele râului Arada, care delimitează Munţii Bihor de Muntele Mare. În amonte de Câmpeni, Arieşul Mare se uneşte cu Arieşul Mic care vine din dreapta, şi îşi adună apele din Masivele Curcubăta Mare şi de pe Muntele Găina. După confluenţă poartă denumirea de Arieş şi primeşte, pe stânga din Muntele Mare o serie de râuri repezi şi pitoreşti cum sunt: Bistra, Valea Mare, Dobra, Valea Caselor, Lupşa, Poşaga, Ocoliş iar pe dreapta Valea Dolii, Sohodolul, Abrudul cu Roşia Montană, Cioara, Valea Largă şi Remetea. Debitul mediu anual al Arieşului este de 3,5 mc/s la Scărişoara, 12,4 mc/s la Câmpeni şi 19 mc/s la Baia de Arieş. Spre sud curge Ampoiul care adună apele unor pâraie de pe Dealul Mare, culmea care delimitează bazinul acestuia de bazinul Arieşului. Cei mai importanţi afluenţi ai Ampoiului sunt Feneşul şi Ampoiţa, pe care le adună de pe versanţii Munţilor Metaliferi. În general vegetaţia Munţilor Apuseni prezintă o mare varietate şi este o mare atracţie turistică. Ea este etajată pe verticală în funcţie de altitudinea reliefului şi de etajele climatice. Această etajare este însă mai puţin evidentă decât în cazul altor munţi. Aici păşunile au un areal mai restrâns, numai în Munţii Bihor şi partea centrală a Muntelui Mare la altitudini de peste 1600 m, în schimb sunt răspândite pădurile de foioase şi conifere. Sau, mai bine zis, au fost răspândite. În ultimii ani, după 1990 zonele împădurite au fost supuse unei defrişări iraţionale, ajungînd la situaţii în care se poate vorbi despre adevărate dezastre ecologice. Aceasta pentru că exploatarea şi prelucrarea lemnului a rămas una din puţinele ocupaţii ale locuitorilor din zona Munţilor Apuseni. Cu toate acestea nu trebuie neglijat potenţialul turistic al vegetaţiei, altfel extrem de diversificat. Golurile de munte din Muntele Mare sau Biharia atrag prin policromia florilor prezente din primăvară şi până toamna târziu, prin spaţiile largi cu perspective splendide, deranjate pe alocuri de apariţia solitară a câte unui pinten stâncos. Multe specii de plante prezente sunt varietăţi ale florei noastre şi prezintă un interes ştiinţific deosebit, unele fiind puse sub protecţia legii în diferite rezervaţii naturale. Astfel în rezervaţia naturală de la Scărişoara-Belioara, vegetează strugurii ursului, săpunariţa, etc. 61

59 Floarea de colţ se întâlneşte la Întregalde la numai 500 de metri altitudine, constituind punctul cu altitudinea cea mai joasă în care vegetează această plantă minunată în Europa. La Baia de Arieş atrage atenţia "fagul împăratului" (Fagus Sylvatica) care îţi păstrează frunzele brune în timpul iernii, iar în rezervaţia naturală de la Vidolm se dezvoltă pădurile de zada (Larix Decidna), specie de brad cu frunze căzătoare. Nu sunt lipsite de interes pentru turism nici fructele de pădure: zmeura, afine, mure, coarne, frăguţe sau diferite ciuperci şi bureţi întâlniţi pretutindeni în masivele păduroase. Pădurile din teritoriu adăpostesc o bogată faună cinegetică ce permite practicarea vânătorii sportive. În pădurile de munte trăiesc cerbul, ursul, căprioara, rîsul, jderul iar în pădurile de stejar, lupul, mistreţul, iepurele şi alte specii de interes cinegetic. O atracţie deosebită în cazul Văii Arieşului şi a majorităţii afluenţilor săi o reprezintă fauna piscicolă, cu o zonalitate foarte bine evidenţiată: zona păstrăvului (Bistra, Lupşa), zona lipanului, zona scobarului, zona cleanului. O parte din lacurile de la Roşia Montană (Ţarina, Anghel, Brazi, Muntari şi Mare) au fost populate în 1968 cu păstrăvi curcubeu de origine americană iar o altă parte cu păstrăv indigen, în anul Ulterior lacurile de la Roşia Montană au fost populate cu crap, caras, caracudă şi clean. Încercările sporadice ale autorităţilor de a proteja mediul ambient de agresiunea distructivă a activităţilor economice, luate în timpul regimului comunist au eşuat definitive în ultimii ani. Exploatarea aurului la Baia de Arieş s-a făcut de când lumea cu cianuri, numai că nimeni nu a avut grijă să asigure reţinerea acestora în iazuri bine construite şi sigure. Mai mereu se întâmpla ca o ploaie mai abundentă să spele depozitele de steril, puse pur şi simplu în lunca Arieşului, şi să ducă otrăvurile în Arieş. Zonele declarate rezervaţii naturale sunt lăsate fără nici o protecţie. Nimeni nu mai are nici un fel de responsabilitate în ocrotirea acestora. Merită amintite cele mai importante astfel de rezervaţii. Platoul carstic Scărişoara este reprezentat printr-un bazin închis creat de o vale parţial oarbă, pârâul Ocoale cu puncte de pierdere a apei (ponoare) şi un sistem etajat de peşteri corespunzând fazelor de adâncime a reţelei hidrografice. Pârâul Ocoale în bazinul superior se dezvoltă pe şisturi şi gresii impermeabile având un curs permanent. La contactul cu calcarele, apa se pierde într-un ponor, la viituri mari îşi continu drumul, pentru ca să dispară din nou în alte ponoare (trei), situate în aval. Apa care se pierde în ponoarele văii Ocoale, ce au aspectul unei depresiuni largi cu fundul plat, reapar la zi mai la sud de marginea platoului, în valea Gîrda Seacă, în puternicul izbuc de la Coteţul Dobreştilor. Sistemul Ocoale-Coteţul Dobreştilor, reprezintă drenajul activ al bazinului închis Ocoale, respectiv etajul inferior, activ, inaccesibil pentru om. Deasupra lui se găsesc alte două sisteme etajate de peşteri. Primul este constituit din câteva ponoare din avenul-peşteră numit Avenul din Şesuri, care se află la câteva minute de mers din cătunul Gheţari. Este un aven ce permite accesul la o reţea de galerii etajate, o parte din galerii fiind active datorită unui mic izvor - Izvorul din Voiaga - a cărui apă, după ce traversează peştera, apare la zi în Izbucul din pârâul Poliţei. Al treilea sistem superior, fosil, este alcătuit din peşterile Gheţarul Scărişoara şi Pojarul Poliţei. Ambele au intrarea prin câte un aven puternic şi au o mare bogăţie de formaţiuni de peşteră (încrustaţiile coraliforme şi cristalele din calcit transparent). Peştera Gheţarul Scărişoara este săpată în calcare triasice pe interfluviul dintre bazinul Ocoale şi bazinul Gîrda Seacă la altitudinea de 1165 m. Peştera cantonează un gheţar fosil ce se menţine graţie aerului rece care este depozitat în timpul iernii pe fundul avenului, acumulându-se aici fără posibilitatea de evacuare în zonele inferioare, situate la baza 62

60 masivului de gheaţă, se dezvoltă formaţiuni de calcit (stalactite, draperii, domuri, etc.). Aceasta este zona destinată cercetărilor ştiinţifice. Ea cuprinde două sectoare: unul nord-estic (Rezervaţia Mică) şi altul sudic (Rezervaţia Mare). Gheţarul de la Vârtop este situat pe versantul stâng al văii Gîrda Seacă, aproape de cătunul Casa de Piatră. Este o peşteră fosilă săpată în calcare tithonice bogat concreţionat cu gheaţă perenă în sala de intrare fiind declarat monument al naturii din Detunata Goală Detunata Flocoasă Detunata Goală (1048 m) şi Detunata Flocoasă (1258 m) aceasta din urmă datorându-şi numele învelişului des de păduri de conifere care o acoperă, nepermiţând o examinare uşoară a structurii geologice. Detunata Goală este parţial lipsită de pădure prezentând la zi o spectaculoasă anatomie magmatică. Rezervaţia naturală Întregalde - localizată pe Valea Necrileşti (Găldiţei) şi pe Valea Gălzii, la nord şi sud de satul Întregalde, cuprinde o suprafaţă de 403 ha, în care vegetează floarea de colţ (rar. intregaldense). Punctul fosilier Gîrbova de Sus (1,5 ha) prezintă un faciest calcaros recifal, numit şi facies al calcarelor de Leitha. Sunt calcare badeniene în care, în afara resturilor de moluşte, corali şi alge calcaroase se găsesc foarte multe resturi de echinide. Tot aici se găseşte un gorun cu diametrul de 2 m şi o înălţime de 32 m. Dealul cu melci (1 ha) este un punct fosilier situat în marginea nordică a şoselei ce duce din Valea Arieşului la comuna Avram Iancu. Pădurea de larice de la Vidolm - rezervaţie forestieră situată pe stâncile calcaroase ale Munţilor Trascău, în apropierea comunei Vidolm, reprezintă cea mai joasă altitudine la care creşte laricele în ţara noastră. Muntele Vulcan (5 ha) - rezervaţie geologică aflată pe cumpăna de ape între Munţii Metaliferi şi Valea Crişului Alb. Atracţia turistică a frumuseţilor naturale este întregită de numeroase elemente de cultură materială care reprezintă valori inestimabile: monumente istorice (cetăţi, mănăstiri, biserici), monumentele memoriale, obiective culturale, elemente de etnografie şi artă populară. Din ansamblul atracţiilor antropice interes pentru turişti prezintă: Elemente de arhitectură populară întâlnite în bisericile si casele de lemn specifice Ţării Moţilor, zonei Buciumului şi a mocănimii din Muntele Mare, precum şi la unele construcţii tehnice (piue de apă pentru ţesături de lână, mori de apă sau cu zbaturi), întâlnite în 63