Ministerul Muncii, Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. AMBASADA ROMANIEI în Republica Italiană

Transcript

1 Ministerul Muncii, Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice AMBASADA ROMANIEI în Republica Italiană GHIIDUL LUCRĂTORULUII ROMÂN ÎÎN IITALIIA Informaţiile conţinute în acest ghid sunt actualizate conform legislaţiei în vigoare la Acest Ghid a fost elaborat de Biroul ataşatului pe probleme de muncă şi sociale din Italia 1

2 I. INTRAREA ŞI ŞEDEREA LEGALĂ A CETĂŢENILOR ROMÂNI ÎN ITALIA Şederea pentru o perioadă mai mică de trei luni Aveţi dreptul de a sta pe teritoriul Italiei o perioadă de maxim trei luni, fără nici o condiţie sau formalitate de îndeplinit, dacă deţineţi un document de identitate în curs de valabilitate (carte de identitate / paşaport). Totodată, de acest drept beneficiază şi membrii dvs. de familie care vă însoţesc şi nu au cetăţenia unui stat membru UE, au un paşaport valabil şi viza de intrare în Italia, atunci când este cazul. Conform Decretului legislativ nr. 32/2008, cetăţeanul UE sau membrul său de familie, se poate prezenta la un birou de poliţie pentru a-şi declara propria prezenţă pe teritoriul naţional. În cazul în care această declaraţie de prezenţă nu a fost efectuată, se presupune, în lipsa unei probe contrare, că şederea s-a prelungit peste termenul de trei luni. Şederea pentru o perioadă mai mare de trei luni Pentru a sta pe teritoriul Italiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni de zile, cetăţeanul român trebuie să se înscrie la Registrul de evidenţă a populaţiei/ Anagrafe. Pentru aceasta, pe lângă fotocopiile unui document de identitate în curs de valabilitate (paşaport sau carte de identitate) şi ale codului fiscal, este necesar să se depună documentaţie specifică, care variază în funcţie de motivul şederii, după cum urmează: 1. Dacă şederea este pentru motive de muncă: trebuie depusă documentaţie care să ateste existenţa raportului de muncă (de exemplu: copie după contractul de muncă, ultimul fluturaş de salariu, chitanţa care atestă plata contribuţiilor de asigurări sociale, comunicarea obligatorie privind începerea raportului de muncă etc.). Pentru înscrierea lucrătorilor autonomi în Registrul de evidenţă a populaţiei, este suficientă prezentarea certificatului de înscriere la Camera de Comerţ sau a atestatului de plătitor al taxei pe valoarea 2

3 adăugată (cod TVA) eliberat de Secţia Financiară locală (Agenzia delle Entrate). Dacă exercitaţi o profesie liberală trebuie să prezentaţi atestatul de înscriere în respectivul ordin profesional. Lucrătorii sezonieri pot solicita înscrierea în Registrul populaţiei temporare. Înscrierea în respectivul registru are valabilitatea de 1 an. Pentru înscrierea lucrătorilor detaşaţi în Registrul de evidenţă a populaţiei este necesară prezentarea declaraţiei filialei italiene a firmei principale. 2. Dacă şederea este pentru motive de studiu sau de formare profesională, trebuie să se demonstreze că cetăţeanul român deţine resurse economice suficiente pentru a se întreţine pe sine şi, eventual, pe membrii săi de familie. Pentru stabilirea cuantumului resurselor economice suficiente se ia în considerare valoarea anuală a alocaţiei sociale. În anul 2013 valoarea anuală a acesteia este de 5.749,90 Euro. Această sumă este considerată suficientă pentru şederea solicitantului şi a unui membru de familie. Aceasta trebuie dublată în cazul în care mai există unul sau doi membri de familie în plus. Se triplează dacă membrii de familie sunt peste 5. Deţinerea resurselor economice poate fi demonstrată şi printr-o declaraţie pe proprie răspundere. De asemenea, trebuie depusă dovada privind asigurarea medicală, iar în cazul şederii pentru motive de studiu trebuie depusă şi documentaţie care atestă înscrierea la un institut de învăţământ public sau privat recunoscut. 3. Pentru înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei a membrului de familie comunitar, care însă nu deţine dreptul autonom de şedere, trebuie depusă documentaţie care să ateste calitatea de membru de familie sau de membru de familie aflat în întreţinere. Pentru a se putea înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei, membrii de familie proveniţi din state terţe, trebuie să solicite 3

4 iniţial de la Chestură, eliberarea cărţii de şedere pentru membru de familie al UE, care are o valabilitate de 5 ani. Membrii de familie ai cetăţenilor UE care pot obţine dreptul de şedere în Italia sunt: soţul/soţia, descendenţii proprii sau ai soţului/soţiei (cu vârsta de până la 21 de ani) şi ascendenţii direcţi, aflaţi în întreţinere, proprii sau ai soţului/soţiei, indiferent de gradul de rudenie. Pentru înscrierea în registrul de evidenţă a populaţiei se achită o taxă de timbru de aproximativ 30 de euro. În fapt, este vorba de două taxe, fiecare în valoare de 14,62 euro. Prima taxă se plăteşte atunci când se solicită la Primărie înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei, iar cea de-a doua, este necesară pentru a primi atestatul respectiv. Atenţie!!! Potrivit prevederilor Decretului legislativ 32/2008, absenţa înscrierii la Serviciul de evidenţa populaţiei poate duce la îndepărtarea de pe teritoriul italian. Cetăţenii care se află legal în Italia de cel puţin 5 ani pot obţine dreptul de şedere permanentă. Pentru calcularea acestei perioade se ia ca reper data de începere a valabilităţii documentului de şedere pe care interesatul îl deţine. Continuitatea şederii nu este prejudiciată de absenţe care nu depăşesc în total 6 luni pe an, precum şi de absenţe mai mari necesare pentru îndeplinirea serviciului militar, respectiv absenţe de până la 12 luni consecutive pentru motive relevante, ca de exemplu, sarcina şi maternitatea, boli grave, studii sau formare profesională ori detaşare pentru motive de muncă într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă. 4

5 II. ACCES ŞI ANGAJARE PE PIAŢA MUNCII Italia a deschis piaţa muncii pentru români? Da! Începând cu vă puteţi angaja în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii italieni, fără să mai fie necesară obţinerea unei autorizări de angajare. Cum mă angajez legal în Italia? - Trebuie să obţineţi de la autoritatea competentă (Agenzia delle Entrate) codul fiscal (codice fiscale); - Cu cel puţin o zi înainte de începerea propriu-zisă a muncii, angajatorul este obligat să transmită comunicarea obligatorie cu privire la începerea raportului de muncă la centrul pentru plasare în muncă competent/ centro per l impiego şi la institutele de protecţie socială competente (Institutul Naţional pentru Protecţie Socială - I.N.P.S. şi Institutul Naţional de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale - I.N.A.I.L.), în conformitate cu prevederile legislaţiei italiene în domeniu; - Trebuie să solicitaţi înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei/ Anagrafe de la nivelul Primăriei locale, în caz de şedere mai mare de 3 luni. Care sunt riscurile la care mă expun dacă lucrez ilegal? - întâmpinaţi dificultăţi în a vă înscrie la Registrul de evidenţă a populaţiei (Anagrafe) şi în a obţine dreptul de şedere, pentru perioade mai mari de trei luni; - sunteţi lipsiţi de protecţie socială; nu beneficiaţi de prestaţiile oferite de sistemul de securitate socială: alocaţia pentru nucleul familial, indemnizaţia de maternitate (în cazul femeilor), ajutorul de şomaj, pensia (neincluderea în stagiul de cotizare a perioadei lucrate), asistenţă medicală (în natură) în caz de boală, etc.; 5

6 - puteţi avea retribuţii şi drepturi reduse faţă de cele stipulate în contractul colectiv de muncă aplicabil; - riscaţi să nu fie respectat programul de lucru şi timpul de odihnă legal; - puteţi fi angajat sub nivelul dvs. de calificare şi pregătire; - instabilitate crescută a locului de muncă; - e posibil să nu fie asigurate măsuri de protecţie şi securitate a muncii, ceea ce poate cauza producerea unor grave accidente de muncă soldate în anumite cazuri cu decesul victimelor; - puteţi întâmpina dificultăţi foarte mari în a obţine recunoaşterea drepturilor cuvenite în urma muncii prestate şi în a reclama angajatorul pentru nerespectarea reglementarilor în domeniul muncii; - există riscul crescut de a deveni victime ale exploatării şi traficului de fiinţe umane. 6

7 III. REGLEMENTAREA RELAŢIILOR DE MUNCĂ CONTRACTUL DE MUNCA Contractul individual de muncă şi elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină Dovada existenţei unor relaţii de muncă între un angajator şi un angajat este reprezentată de încheierea unui contract de muncă între cele două părţi. În Italia nu există un contact de muncă tip, valabil la nivel naţional. Fiecare contract are elemente proprii în funcţie de tipul de raport de muncă pe care îl vizează. În general, un contract de muncă trebuie să conţină în principal, următoarele elemente: tipologia contractuală, contractul colectiv de muncă aplicabil, datele de identificare ale angajatorului şi ale salariatului, data de începere a raportului de muncă, locul de muncă, funcţia şi încadrarea profesională a salariatului, salariul, programul de lucru. Contractul de muncă trebuie să respecte Contractul Colectiv Naţional de Sector, în care sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile lucrătorului. Prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de societate/teritorial între organizaţiile angajatorilor şi sindicatele cele mai reprezentative la nivel naţional, teritorial sau de la nivel de societate, se pot realiza înţelegeri specifice, ca derogare de la dispoziţiile legale în domeniu (cu excepţia Constituţiei, legislaţiei comunitare şi Convenţiilor Organizaţiei internaţionale a muncii) şi de la prevederile contractelor colective naţionale de muncă. Aceste înţelegeri pot viza creşterea ocupării, creşterea calităţii contractelor de muncă, diminuarea muncii nedeclarate, creşterea competitivităţii şi a salariilor, gestionarea crizelor societăţii şi ocupaţionale, investiţiile şi demararea de noi activităţi. Ce este contractul colectiv de muncă? Contractul colectiv de muncă reprezintă acordul încheiat între un angajator sau un grup de angajatori şi o organizaţie sindicală sau 7

8 un grup de lucrători, cu scopul de a stabili condiţii minime de muncă şi de salarizare pentru lucrători, la care trebuie să se raporteze şi contractele individuale de muncă. Cui se aplică contractul colectiv de muncă? Contractele colective de muncă, atât cele naţionale, cât şi cele de la nivel de sector sau de întreprindere ori teritorial, se aplică tuturor angajaţilor de la nivelul respectiv indiferent dacă sunt membri de sindicat sau nu (contractul colectiv de muncă la nivel naţional se aplică tuturor lucrătorilor). Care sunt contractele colective de muncă aplicabile pentru ramurile/sectoarele de activitate în care lucrează cei mai mulţi români? Contractele colective de muncă se regăsesc în arhiva naţională a contractelor de muncă administrată de Consiliul Naţional al Economiei şi al Muncii ( Prezentăm câteva exemple: a) construcţii; b) comerţ: - turism; - servicii; - muncă domestică; c) agricultură; e) transporturi, etc. 8

9 Ce trebuie să ştiu în situaţia în care am fost concediat? Un lucrător nu poate fi concediat fără un motiv justificat, respectiv: giusta causa dintr-un motiv foarte grav care nu mai permite continuarea activităţii (exemple de motive conţinute în contractele colective de muncă: refuzul nejustificat şi repetat de a munci, refuzul de a relua munca după ce medicul a constat inexistenţa unei boli, muncă realizată în folosul terţilor în timpul concediului de boală, dacă activitatea respectivă a îngreunat însănătoşirea, sustragerea de bunuri de la locul de muncă, etc.). Dacă aţi fost concediat din justă cauză, nu aveţi dreptul la preaviz/indemnizaţie pentru preaviz neefectuat. giustificato motivo o giustificato motivo soggettivo - lipsuri grave observate în desfăşurarea activităţii lucrătorului şi în îndeplinirea obligaţiilor sale contractuale; o giustificato motivo oggettivo - motive justificate legate de organizare / producţie / funcţionarea întreprinderii, inclusiv motive economice. Este necesar ca angajatorul să vă notifice în scris concedierea, altfel aceasta nu este valabilă. Scrisoarea de concediere trebuie să conţină inclusiv motivele concedierii. Contestarea concedierii Salariatul poate contesta concedierea în termen de 60 de zile de la primirea scrisorii de concediere. Contestarea concedierii poate fi efectuată direct sau cu sprijinul unei organizaţii sindicale, prin orice document în scris, care poate fi şi extrajudiciar, prin care se comunică voinţa lucrătorului. 9

10 Contestarea concedierii îşi pierde valabilitatea dacă în următoarea perioadă de 180 de zile: - Lucrătorul concediat nu depune acţiune la tribunal; sau dacă - Lucrătorul concediat nu iniţiază demersurile necesare pentru realizarea tentativei de conciliere sau de arbitraj, prin transmiterea unei solicitări (direct sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire) către fostul angajator şi comisia de conciliere, în acest sens. În situaţia în care cealaltă parte refuză realizarea concilierii sau a arbitrajului sau dacă, în urma parcurgerii acestor proceduri nu s-a ajuns la un acord între părţi, este necesar ca lucrătorul să depună acţiune la tribunal în termen de 60 de zile de la comunicarea refuzului sau de la constatarea neajungerii la un acord. Angajatorul este obligat să acorde un preaviz în termenii şi modalităţile prevăzute de fiecare contract colectiv de muncă de la nivel de sector, în afara situaţiilor în care acesta apelează la concedieri colective pentru o cauză justificată. Dacă nu se respectă această prevedere, angajatorul este obligat să plătească lucrătorului o sumă egală cu cea pe care acesta ar fi primit-o dacă i-ar fi fost acordată perioada de preaviz. Aceasta începe din momentul în care salariatul primeşte scrisoarea de concediere şi are o durată variabilă reglementată tot prin intermediul contractelor colective de muncă sectoriale. În ce situaţii este interzisă concedierea? Este interzisă concedierea femeii pe motive de sarcină şi de căsătorie. Anumite categorii de lucrători pot fi concediate, fără ca angajatorul să fie obligat să îşi justifice decizia (articolul 2118 din Codul Civil), cu excepţia cazurilor în care este vorba despre o concediere din motive discriminatorii. Printre acestea se regăsesc: lucrătorii care au îndeplinit condiţiile de pensionare şi nu au optat pentru continuarea activităţii, precum şi muncitorii casnici şi 10

11 personalul de îngrijire ( colf şi badante ), lucrătorii ce se află în probă. CONFLICTUL DE MUNCĂ Ce acte normative reglementează conflictele individuale de muncă? În Italia, conflictele individuale de muncă sunt reglementate la nivel general de Legea 553/1973 privind conflictele individuale de muncă şi conflictele din domeniul protecţiei sociale, Decretul Legislativ nr. 124/2004 privind raţionalizarea funcţiilor de inspecţia muncii, Legea nr. 183/2010 privind reforma din domeniul muncii, Legea nr. 92/2012 privind reforma pieţei muncii într-o perspectivă de creştere, precum şi de Codul de procedură civilă (art. 409, 410, 412, 413, 415 etc.), iar în detaliu de contractele colective de muncă încheiate de organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative, valabile pentru fiecare sector de activitate sau la nivel teritorial / de societate. Care sunt etapele concilierii? Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 183/2010, lucrătorii se pot adresa direct instanţei de judecată pentru a intenta proces împotriva angajatorului, în vederea recunoaşterii şi acordării drepturilor cuvenite. Excepţie de la această regulă fac contactele de muncă autentificate, în cazul cărora este obligatorie parcurgerea tentativei de conciliere în faţa comisiei care a autentificat respectivul contract de muncă. Înainte de a se adresa instanţei, lucrătorul are posibilitatea de a recurge la forma de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă pe care o consideră cea mai potrivită, în mod direct sau cu ajutorul unei organizaţii sindicale, putând opta pentru realizarea: Tentativei de conciliere în faţa Comisiei de Conciliere din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă; Tentativei de conciliere sindicală; 11

12 Arbitrajului: o Arbitraj realizat de către Comisia de Conciliere din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă, o Arbitraj prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă, o Colegiul de conciliere şi arbitraj pe cale amiabilă, o Clauza de arbitraj. Tentativei de conciliere efectuate în cadrul Comisiei de Autentificare a Contractelor de Muncă; Concilierii monocratice. Cum decurge procedura de conciliere? Tentativa de conciliere facultativă în faţa Comisiei de Conciliere din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă Cererea pentru demararea tentativei facultative de conciliere semnată de către solicitant, trebuie depusă fie direct de către persoana interesată, fie trebuie să fie transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire atât Comisiei de Conciliere din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă / Comisiei de autentificare (în cazul contractelor de muncă autentificate), cât şi celeilalte părţi implicate (de regulă angajatorul). Este exclusă transmiterea prin fax a cererii. Cererea trebuie să conţină o serie de elemente: - Numele, prenumele, adresa de reşedinţă a solicitantului şi a celeilalte părţi (dacă cealaltă parte este o persoană juridică, este necesar să se indice denumirea firmei, precum şi adresa sediului legal); - Locul unde s-a desfăşurat raportul de muncă sau unde se află firma sau filiala acesteia în cadrul căreia lucrătorul şi-a desfăşurat activitatea; - Adresa unde trebuie transmise comunicările; - Prezentarea faptelor şi a revendicărilor ce stau la baza cererii. 12

13 Cealaltă parte în litigiul de muncă are următoarele posibilităţi: - Să accepte procedura de conciliere; - Să nu accepte procedura de conciliere. În această situaţie oricare dintre părţi poate sesiza instanţa de judecată. Dacă cealaltă parte decide să accepte procedura de conciliere, trebuie să depună la Comisia de conciliere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei cererii de organizare a tentativei de conciliere, un memoriu care să conţină apărarea şi excepţiile de fapt şi de drept, precum şi eventuale întrebări. În caz contrar, cazul este arhivat şi oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti. În termen de 10 zile de la depunerea memoriului de apărare, comisia va fixa audienţa pentru conciliere, care trebuie să aibă loc în următoarele 30 zile. În caz contrar, fiecare dintre părţi se poate adresa instanţei în termen de 60 de zile. Odată realizată tentativa, dacă concilierea are un rezultat pozitiv, chiar şi parţial, va fi redactat un proces verbal ce va fi semnat de către părţile implicate şi de membrii Comisiei, căruia i se poate conferi valoare executorie prin decret judecătoresc, dacă partea interesată va realiza demersuri pe lângă Tribunal, în acest sens. Dacă nu se obţine nici un acord, Comisia de conciliere va formula o propunere pentru soluţionarea amiabilă a litigiului, care va fi inclusă în mod obligatoriu în procesul verbal, alături de poziţia celor două părţi faţă de aceasta. În lipsa unui acord, oricare dintre părţi se poate adresa instanţei judecătoreşti. În eventualitatea unui proces, judecătorul va lua în considerare procesul verbal menţionat anterior şi va formula o propunere pentru soluţionarea litigiului de muncă. Dacă părţile refuză propunerea formulată de judecător, fără un motiv justificat, judecătorul va ţine cont de aceste aspecte la stabilirea sentinţei. 13

14 Coordonatele Direcţiilor Teritoriale de Muncă sunt publicate pe pagina de internet a Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale din Italia( UfficiTerritoriali/) Tentativa de conciliere sindicală O procedură alternativă pentru soluţionarea litigiului de muncă o reprezintă realizarea tentativei de conciliere sindicală. Procesul verbal redactat în urma obţinerii unei soluţionări amiabile în cadru sindical, trebuie semnat de către angajator, lucrător, precum şi de către reprezentanţii sindicali care au asistat părţile. Organizaţia sindicală trebuie să depună procesul verbal semnat, la Direcţia Teritorială de Muncă. Directorul sau persoana delegată de acesta, după ce va confirma autenticitatea documentului, va trebui să îl depună la Registratura Tribunalului competent teritorial. Judecătorul, la rândul său, în urma primirii unei cereri din partea părţii interesate, va confirma legalitatea formală a procesului verbal de conciliere, conferindu-i valoare executorie, prin hotărâre judecătorească. Concilierea monocratică la conciliazione monocratica În vederea soluţionării litigiului de muncă prin parcurgerea etapei de conciliere monocratică, solicitantul (lucrătorul, avocatul său sau organizaţia sindicală care îl reprezintă pe acesta) sau un inspector al Ministerului Muncii, poate solicita Direcţiei Teritoriale de Muncă demararea respectivei proceduri. Pentru demararea procedurii de conciliere monocratică, este necesar: - Să existe elemente pentru o soluţionare pe cale amiabilă; - Să nu existe nici o constatare a unui încălcări a normelor în domeniu; - Să nu existe probleme de natură penală; - Lucrătorul să îşi dea acordul pentru derularea respectivei proceduri. 14

15 Concilierea monocratică nu se poate realiza, în situaţia contractelor de muncă autentificate. Tentativa de conciliere monocratică este realizată de un funcţionar monocratic (angajat al Direcţiei Teritoriale de Muncă). Părţile pot fi asistate sau reprezentate de profesionişti care au fost mandataţi special în acest sens. În cazul ajungerii la un acord între cele două părţi, procesul verbal redactat va trebui să facă referire inclusiv la cifrele şi justificarea plăţii acestora. Dosarul este arhivat, doar după ce Direcţia Teritorială de Muncă va primi documentaţia referitoare la regularizarea raportului de muncă din punct de vedere retributiv, dar şi din punctul de vedere al plăţii contribuţiilor de asigurări sociale. Procesului verbal de conciliere monocratică i se poate conferi valoare de titlu executoriu, prin emiterea unei Hotărâri de către judecătorul competent, în baza unei solicitări a părţii interesate. În cazul în care angajatorul nu efectuează plata sumelor stabilite, inspectorul desemnat de către conducerea Direcţiei Teritoriale de Muncă va efectua acţiuni de control, conform propriilor competenţe, în baza cererii iniţiale. DEMISIA Ce trebuie să fac dacă vreau să demisionez? Vă puteţi depune demisia fără să prezentaţi o justificare, respectând doar obligaţia preavizului. Este necesar să confirmaţi demisia realizând procedura de validare (obligatorie atât în cazul demisiilor, cât şi în cazul încetării consensuale a raportului de muncă). Procedura de validare se realizează: la direcţia teritorială de muncă / centrul pentru ocupare centro per l impiego competent teritorial; 15

16 lucrătorul semnează o declaraţie care se regăseşte în subsolul documentului ce atestă transmiterea la centrul pentru ocupare a comunicării privind încetarea raportului de muncă. Angajatorul trebuie să verifice dacă lucrătorul a respectat procedura de validare a demisiei. În cazul demisiilor care nu au fost validate, angajatorul este obligat să convoace lucrătorul, în scris, în termen de 30 de zile de la data demisiei. În termen de 7 zile de la primirea scrisorii, lucrătorul trebuie să se prezinte la angajator sau la direcţia teritorială de muncă/centrul de ocupare. Demisia pentru justă cauză În prezent, potrivit dispoziţiilor legale, lucrătorul are dreptul să îşi dea demisia pentru justă cauză, fără a respecta perioada de preaviz, ceea ce nu implică neacordarea indemnizaţiei de înlocuire a preavizului. Art din Codul Civil ( Fiecare dintre părţile interesate poate renunţa la contract pe perioadă nedeterminată, atunci când există un motiv din cauza căruia să nu fie posibilă continuarea, chiar şi provizorie, a raportului... ) lasă jurisprudenţei sarcina de a dezvolta cazurile particulare de justă cauză. Institutul Naţional pentru Protecţie Socială (INPS), prin Circulara nr. 163/2003, stabileşte, pornind de la ceea ce s-a stabilit prin jurisprudenţă, că lucrătorii pot demisiona din justă cauză din următoarele motive: - neplata drepturilor salariale; - lucrătorul a fost hărţuit sexual la locul de muncă; - atribuţiile lucrătorului au fost modificate în mod agravant; - hărţuire socio-profesională (mobbing) - Sentinţa Curţii de Casaţie nr. 143/2000; - variaţii însemnate ale condiţiilor de muncă, în urma cesiunii firmei către alte persoane (fizice sau juridice) - Sentinţa Curţii Europene de Justiţie din 24 ianuarie 2002; 16

17 - schimbarea locului de muncă de la un sediu la altul, fără să existe motive tehnice, organizatorice şi productive dovedite, prevăzute prin art din Codul Civil - Sentinţa Curţii de Casaţie nr. 1074/1999; - comportament jignitor al personalului ierarhic superior - Sentinţa Curţii de Casaţie nr. 5977/1985. INPS poate recunoaşte acordarea indemnizaţiei de şomaj numai în cazul în care există unul din motivele indicate prin jurisprudenţă. Conform sentinţei Curţii Constituţionale nr. 269/24 iunie 2002, demisiile pentru cauză justă, determinând o stare de şomaj involuntar, nu exclud acordarea indemnizaţiei ordinare de şomaj. INPS, prin Circulara nr. 163/2003 a evidenţiat care sunt documentele pe care lucrătorul trebuie să le prezinte institutului, în acest sens. În special, lucrătorul trebuie să îndeplinească stagiul de cotizare obligatoriu şi să anexeze cererii, documentaţie din care să rezulte voinţa acestuia de a se apăra în justiţie referitor la comportamentul ilicit al angajatorului (somaţii, plângeri, denunţuri, citaţii, recurs în regim de urgenţă potrivit art. 700 din Codul de Procedură Civilă, sentinţe, etc., împotriva angajatorului, precum şi orice alt document adecvat) luându-şi angajamentul să comunice rezultatul conflictului judiciar sau extrajudiciar. În cazul în care nu sunt recunoscute motivele de justă cauză a demisiei, INPS îşi va recupera de la lucrător sumele acordate cu titlu de indemnizaţie de şomaj. Şomerul trebuie să se adreseze Centrului de ocupare competent, pentru a se înscrie pe listele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, furnizând informaţii asupra carierei profesionale. În lipsa prezentării lucrătorului la Centrul de ocupare competent teritorial şi a eliberării respectivei declaraţii, persoana respectivă nu va mai figura ca şomer, ci ca persoană care s-a retras din câmpul muncii. Se recomandă solicitarea înscrierii pe listele de mobilitate, anexând documentaţia care să demonstreze prezentarea cererii pentru recunoaşterea cauzei juste. 17

18 LUCRĂTORII DETAŞAŢI Lucrătorii detaşaţi au nevoie de autorizare de muncă? Nu, nici un lucrător român nu are nevoie de autorizare de muncă! În cazul unei şederi mai mari de trei luni, lucrătorii trebuie să se înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei. Lucrătorii pot fi detaşaţi pentru o perioadă de maxim 2 ani. Egalitatea de tratament dintre lucrătorii detaşaţi şi lucrătorii italieni Lucrătorilor detaşaţi în Italia de către o întreprindere situată întrun alt stat membru UE, trebuie să li se asigure aceleaşi condiţii de muncă ca şi pentru lucrătorii italieni care desfăşoară activităţi similare. În mod concret, dacă activitatea de muncă se desfăşoară în Italia, pe întreaga perioadă de detaşare, se aplică prevederile legale italiene (normele legale şi contractele colective de muncă) care reglementează următoarele aspecte: - programul maxim de lucru şi perioada minimă de odihnă; - durata minimă a concediului anual plătit; - salariul minim, inclusiv plata orelor suplimentare. Indemnizaţiile specifice detaşării sunt considerate parte integrantă a salariului minim, cu condiţia ca acestea să nu fie plătite pentru rambursarea cheltuielilor suportate efectiv ca urmare a detaşării, cum ar fi cheltuielile ocazionate de transportul şi cazarea lucrătorilor. - condiţiile de punere la dispoziţie a lucrătorilor, în special de către agenţii de muncă temporară; - securitatea, sănătatea şi igiena la locul de muncă; măsurile de protecţie privind condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă a femeilor însărcinate sau care au născut de curând; - egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei, precum şi alte dispoziţii în materie de nediscriminare. În ceea ce priveşte sistemul de securitate socială aplicabil, lucrătorilor români detaşaţi în Italia li se aplică legislaţia în 18

19 vigoare în România, ţinându-se cont de faptul că, retribuţia considerată ca bază de calcul va fi stabilită conform principiului egalităţii de tratament între lucrătorii detaşaţi şi cei autohtoni. În cazurile în care sunt depistate cazuri de detaşare în spaţiul comunitar, fără a fi garantat tratament egal pentru lucrătorii detaşaţi, în scopul protejării drepturilor salariale ale acestora, inspectorii de muncă pot lua măsuri împotriva angajatorului aflat în Italia, în baza principiului responsabilităţii solidare. Care sunt situaţiile în care apare detaşarea? Potrivit Decretului Legislativ nr. 72/2000 situaţiile de detaşare în spaţiul comunitar sunt următoarele: - detaşarea unui lucrător de la o societate cu sediul într-un stat membru, la o filială a acesteia situată în Italia; - detaşarea unui lucrător de la o societate cu sediul într-un stat membru, în cadrul unei societăţi italiene aparţinând aceluiaşi grup de societăţi; - detaşarea unui lucrător în cadrul unui contract comercial (execuţie de lucrări sau prestare de servicii, transport, etc.) încheiat cu un beneficiar care are sediul social sau operaţional în Italia. Ce demersuri trebuie să facă angajatorul în România înainte de a detaşa lucrători? Înainte ca lucrătorii români să plece în Italia, angajatorul acestora trebuie să înregistreze în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (REVISAL) perioada detaşării, precum şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea. Totodată, trebuie să solicite la Casa Naţională de Pensii Publice / Direcţia Relaţii Internaţionale eliberarea documentului portabil A1 (fostul formular E 101), iar la Casa Judeţeană/Municipală de Sănătate, eliberarea formularului S1 (fostul formular E 106). 19

20 REGLEMENTAREA MUNCII ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR Ce acte reglementează munca în domeniul construcţiilor? În Italia, munca în domeniul construcţiilor, este reglementată de contracte naţionale de muncă la nivel de ramură (industrie, industrie uşoară, cooperative şi artizanat) care prevăd drepturile şi îndatoririle lucrătorilor şi ale angajatorilor. Prin art. 1 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, se stabileşte obligaţia întreprinderii de a efectua angajarea lucrătorului prin intermediul unei scrisori care conţine caracteristicile raportului de muncă. De asemenea, angajatorul trebuie să recunoască în scris dobândirea unei calificări de către un lucrător sau faptul că acesta desfăşoară munci grele, schimbând încadrarea lucrătorului în mod corespunzător. Lucrătorul trebuie să păstreze o copie a comunicării preventive a angajării/ comunicazione preventiva di assunzione sau a declaraţiei de angajare/ dichiarazione di assunzione, care conţine datele de înregistrare din registrul matricol sau din statul de plată şi să prezinte documentul respectiv în situaţiile prevăzute prin lege. În acelaşi timp, angajatorul are dreptul să solicite lucrătorului cazierul judiciar înainte de angajare. În privinţa muncii part time, o întreprindere nu poate angaja lucrători cu acest tip de contracte decât cu condiţia ca numărul acestora sa fie mai mic de 3% din totalul angajaţilor pe perioadă nedeterminată. De asemenea, o altă condiţie este ca numărul angajaţilor part time să nu depăşească 30% din totalul lucrătorilor cu program de lucru normal. Programul de lucru normal şi munca suplimentară Se consideră muncă suplimentară, munca executată peste 8 ore zilnic, respectiv 40 de ore săptămânal, fără a depăşi însă un număr de 2 ore/zi şi 250 ore/an. Retribuţia cuvenită pentru munca 20

21 suplimentară trebuie majorată cu 35% faţă de plata orară normală, dacă munca a fost efectuată în zile lucrătoare şi cu 55% dacă a fost efectuată în zile de sărbătoare. Absenţele nejustificate ale lucrătorului de la locul de muncă pentru perioade mai mari de 5 zile se consideră demisie. În aceste condiţii, angajatorul, în următoarele 5 zile, va trebui să transmită comunicarea obligatorie de încetare a raportului de muncă prevăzută prin lege. Prelungirea programului de lucru pentru recuperarea perioadelor de întrerupere a activităţii datorate unor cauze neprevăzute, nu trebuie să depăşească limita maximă de o oră pe zi, fiind obligatoriu să fie realizate în termen de 15 zile de la data la care a avut loc întreruperea lucrului. Procentul acordat pentru munca nocturnă, în afara turelor obişnuite este de 28% şi pentru munca nocturnă cuprinsă în ture obişnuite este de 12%. Ce trebuie să conţină fluturaşul de salariu busta paga? Fluturaşul de salariu indică drepturile salariale ale lucrătorului pentru perioada de muncă prestată. De regulă, plata salariului are loc la sfârşitul unei luni lucrate. Contractele pot prevedea şi alte scadenţe (de exemplu: pentru personalul plătit pe ore, e necesară cunoaşterea orelor lucrate pe parcursul lunii pentru a se calcula salariul cuvenit). Fluturaşul de salariu trebuie să conţină sigla sau ştampila angajatorului şi a INAIL (Institutul Naţional pentru Asigurarea împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale). În fluturaşul de salariu sunt indicate următoarele: numele, prenumele, funcţia/calificarea angajatului, perioada retribuită (numărul de ore şi de zile lucrate), elementele salariului, indemnizaţia pentru nucleul familial. 21

22 În mod distinct sunt evidenţiate următoarele: fiecare reţinere pentru asigurările sociale, reţinerile fiscale, procentul relativ la Casa Constructorilor Cassa Edile. Angajatorul trebuie, în mod obligatoriu, să înmâneze lunar angajatului fluturaşul de salariu corespunzător perioadei lucrate. Salariatul are dreptul la plata: salariului lunar, premiilor anuale, celui de-al treisprezecelea salariu, prestaţiilor Casei Constructorilor, lichidării/indemnizaţiei de sfârşit de raport de muncă (TFR). Salariul lunar Salariul lunar diferă în funcţie de încadrare profesională, după cum urmează (potrivit CCNL construcţii industrie): Încadrare Salariu min. brut la ,36 936, , , , , ,71 Tratamentul în caz de boală În caz de boală, lucrătorul este obligat să prezinte în timp de 48 de ore de la apariţia bolii, fie la întreprindere, fie la INPS-ul de care aparţine, un certificat medical în original eliberat de medicul de familie care atestă durata necesară pentru refacere. Certificatele pot fi înmânate fie personal, fie expediate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, păstrându-se o fotocopie după original. În caz de îmbolnăvire, lucrătorului i se păstrează locul de muncă pentru o perioadă de 9 luni consecutive. În caz de îmbolnăvire mai gravă sau recidivă, lucrătorul are dreptul să i se păstreze locul de muncă pentru o perioadă de maximum 9 luni, chiar şi neconsecutive, pe durata a 20 de luni consecutive. Lucrătorul cu o vechime mai mare de 3 ani şi jumătate are dreptul la păstrarea locului de muncă pentru maxim 12 luni, pe durata a 24 luni consecutive. Dacă după această 22

23 perioadă întreprinderea concediază lucrătorul, acesta are dreptul la plata indemnizaţiei acordate pe durata preavizului şi a lichidării/tratamentului de sfârşit de raport (TFR). În timpul concediului medical, întreprinderea este obligată să plătească salariul lucrătorului şi să vireze contribuţiile la I.N.P.S. şi la Casa Constructorilor (Cassa Edile). De asemenea, prin art. 91 din Contractul Colectiv Naţional, a fost introdusă obligativitatea efectuării de către lucrător a minim 16 ore de formare profesională înainte de începerea activităţii pe şantier. Angajatorul trebuie să comunice, cu trei zile înainte de angajarea propriu-zisă, coordonatele nominale ale lucrătorilor la Scuola Edile (Şcoala Constructorilor) competentă din punct de vedere teritorial, care va fi responsabilă de derularea activităţii de formare. De asemenea, va fi realizată o formare individuală continuă pe şantier de 8 ore anual. La art. 114 este prevăzută bursa de muncă pentru industria construcţiilor care are rolul de a garanta lucrătorilor o carieră profesională adecvată, asigurând o transparenţă mai mare a pieţei muncii în domeniul construcţiilor.!!! Ţinând cont de faptul că în domeniul construcţiilor există riscul crescut de producere a accidentelor de muncă, vă sfătuim să acordaţi o atenţie deosebită normelor de protecţie a muncii, modului de manevrare a utilajelor, semnalelor de siguranţă şi, de asemenea, să utilizaţi un echipament de lucru adecvat. Notă: informaţiile prezentate în cadrul acestui capitol au fost extrase din Contractul Colectiv Naţional aplicat lucrătorilor din domeniul construcţiilor industrie (CCNL edilizia industria). Casa Constructorilor - Cassa Edile Casa Constructorilor reprezintă o instituţie de natură contractuală gestionată în mod egal atât de către reprezentanţii angajatorilor, cât şi ai sindicatelor lucrătorilor din domeniul construcţiilor Fillea CGIL, Filca-CISL, Feneal-UIL. 23

24 Casa Constructorilor reprezintă un instrument care garantează lucrătorilor continuitatea tratamentelor contractuale şi acordă o gamă largă de prestaţii în favoarea membrilor. Furnizează lucrătorilor angajaţi ai întreprinderilor de construcţii industriale şi artizanale o serie de prestaţii care le garantează un tratament salarial similar cu cel al angajaţilor din alte sectoare industriale. Casa Constructorilor este finanţată prin contribuţiile angajatorilor şi ale lucrătorilor pe baza unei cote procentuale din salariu. Prestaţii ordinare acordate: - vacanţe şi bonificaţii de Crăciun: Fondul Casei Constructorilor gestionează strângerea sumelor vărsate de întreprindere pentru proprii lucrători cu titlu de bonificaţie de Crăciun şi de concediu. Astfel: o în iulie, sumele colectate în perioada 01 octombrie 31 martie ale fiecărui an sunt acordate lucrătorilor cu ocazia concediului; o în decembrie, sumele colectate în perioada 01 aprilie 30 septembrie ale fiecărui an sunt acordate lucrătorilor cu ocazia Crăciunului. - suplimente la indemnizaţiile de boală, - suplimente la indemnizaţiile de accident sau boală profesională, - vechime profesională în construcţii, - vechime profesională în construcţii extraordinară unică. Prestaţii extraordinare acordate: premiu acordat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani (care nu au mai primit acest premiu de la alte fonduri edilitare); proteze (proteze ortopedice, dentare, auditive, ochelari de vedere etc.); fizioterapie şi cheltuieli pentru tratamente extra-spitaliceşti; donaţii de sânge donaţii de măduvă; cure termale; asistenţă pentru persoane cu handicap; tratamentul bolilor profesionale; asistenţă în cazuri de alcoolism, HIV, dependenţă de droguri; achiziţionarea de manuale şcolare (pentru copiii lucrătorilor); burse de studiu; premii pentru lucrătorii tineri; ajutor financiar în caz de deces în familie; anumite subvenţii pentru lucrătorii străini etc.; tratament în caz de accidente, boli, intervenţii chirurgicale; susţinerea costurilor înmormântării, în 24

25 cazul decesului lucrătorului; subvenţii pentru vacanţe; subvenţii pentru maternitate. Conform Contractului Colectiv de Muncă, înscrierea la Cassa Edile a lucrătorilor mandatează Casa Constructorilor să acţioneze pentru recuperarea sumelor cu titlu de vărsământ datorate de către angajatori, Casa Constructorilor nefiind obligat la acordarea drepturilor financiare în lipsa plăţii contribuţiilor de către respectivul angajator.!!! Dacă întrerupeţi raportul de muncă şi aveţi dreptul să primiţi bonificaţiile de Crăciun sau cele acordate cu ocazia vacanţei de vară, asiguraţi-vă că datele dvs. de contact actualizate au fost comunicate la Cassa Edile competentă teritorial, pentru a putea să intraţi în posesia drepturilor cuvenite. 25

26 IV. RECUNOAŞTEREA ŞI ECHIVALAREA DIPLOMELOR Cum pot să obţin recunoaşterea diplomei în Italia? Pentru a obţine recunoaşterea dreptului de a exercita o profesie reglementată în Italia, în baza unei diplome obţinute în România, este necesar să prezentaţi la autorităţile competente din acest Stat, o cerere însoţită de documentele necesare. Atenţie: Verificaţi dacă activitatea dvs. profesională este reglementată sau nu în România, pentru a şti cărei instituţii din ţara noastră, trebuie să vă adresaţi pentru a solicita eliberarea adeverinţei de conformitate cu directivele Uniunii Europene, necesară pentru întocmirea dosarului de recunoaştere a calificării profesionale în străinătate. Pentru informaţii suplimentare, puteţi consulta: Autoritatea competentă din Italia pentru recunoaşterea diplomei dvs., este: - Ministerul Justiţiei, pentru diplomele de: avocat, agrotehnician, agent de schimb, asistent social, biolog, chimist, tehnolog, alimentar, inginer agronom, contabil, contabil autorizat, consultant de muncă, geolog, expert agrar, expert industrial, inginer silvicultor, inginer civil, inginer industrial, inginer sisteme informatice, psiholog, tehnolog alimentar, ziarist. - Ministerul Sănătăţii, pentru: profesii din domeniul sanitar: dentist, medic chirurg, oftalmolog, podolog, veterinar, farmacist, moaşă, specialităţi paramedice, asistent medical, asistent medical pediatru, fizioterapeut, dietolog, tehnician, logoped. - Ministerul Dezvoltării Economice, pentru: instalarea sistemelor electrice/electronice, instalator hidraulic, instalator termic, instalarea sistemelor de transport a gazelor, instalarea 26

27 echipamentelor de ridicat persoane, instalarea sistemelor antiincendiu, activităţi comerciale, vânzarea de alimente şi băuturi, activităţi de deratizare, dezinsecţie, manipularea mărfurilor, servicii de coafură, etc. - Ministerul Educaţiei Publice, Universităţii şi Cercetării, pentru absolvenţii şcolilor şi a instituţiilor de învăţământ, de educaţie secundară şi artistică, inclusiv conservatoarele, academiile şi institutele superioare pentru industria artistică, arhitect, cercetător universitar, educator, învăţător, profesor. Punctul naţional de contact al Italiei pentru recunoaşterea diplomelor obţinute în UE este: Departamentul pentru politici europene din cadrul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri. Pentru informaţii suplimentare puteţi vizita site-ul instituţiei: sau puteţi contacta instituţia italiană la: puntonazionaledicontattoqualificheprofessionali@politicheeuropee.it, tel: , Presidenza Consiglio Ministri, Dipartimento Politiche Europee Piazza Nicosia, 20, Roma. Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor ( este punctul naţional de contact pentru recunoaşterea profesională în România, coordonator naţional pentru transpunerea Directivei 2005/36/EC privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi coordonator delegat în cadrul Sistemului de Informare al Pieţei Interne. Cât durează procedura de recunoaştere a diplomei? Termenul prevăzut în legislaţia comunitară şi internă pentru eliberarea de către autorităţile competente italiene a documentelor de recunoaştere a diplomelor obţinute în străinătate este de circa 3 luni. 27

28 Care sunt condiţiile în care se pot exercita profesiile medicale? În Italia, exercitarea profesiilor medicale este permisă celor care se află în posesia unei diplome obţinute în străinătate, recunoscute anterior de Ministerul Sănătăţii ( şi care s-au înscris în Ordinul Profesional competent. Cei care doresc să exercite în Italia o activitate medicală trebuie să adreseze Ministerului Sănătăţii o cerere, pentru eliberarea unui atestat de conformitate a studiilor realizate în străinătate, în conformitate cu caracteristicile prevăzute de directivele profesionale şi, ulterior, să se înscrie la colegiul profesional respectiv. În Italia sunt recunoscute următoarele profesii medicale / personal sanitar auxiliar: farmacist, medic chirurg / medic specialist, dentist, veterinar, asistent medical, moaşă, asistent medical pediatric, podolog, fizioterapeut, logoped, asistent oftalmolog, terapeut neuro/psihomotric al vârstei înaintate, tehnician de reabilitare psihiatrică, terapeut ocupaţional, educator profesional, tehnician audiometru, tehnician medical pentru laborator biomedical, tehnician medical pentru radiologie medicală, tehnician de neurofiziopatologie, tehnician ortoped, tehnician pentru proteze audio, tehnician al fiziopatologiei cardiocirculatorii şi perfuziei, cardiovasculare, igienist dentar, dietolog, tehnician pentru protecţia mediului la locul de muncă, asistent sanitar, maseur pentru baze hidroterapeutice, optician, tehnician dentar, puericultor, operator socio-sanitar. Diplomă obţinută într-un stat membru UE Persoanele care posedă o diplomă eliberată într-un stat membru UE şi intenţionează să-şi desfăşoare activitatea în mod stabil în Italia în domeniul medical, trebuie să prezinte o cerere la Ministerul Sănătăţii pentru recunoaşterea diplomei. Procedura este diferită în funcţie de profesie. Pentru profesiile de medic chirurg, medic specialist, medic de medicină generală, veterinar, farmacist, dentist, asistent medical, legislaţia comunitară a stabilit reguli de armonizare între statele membre UE, potrivit cărora procedura de recunoaştere constă în verificarea legalităţii 28

29 documentaţiei prezentate. Solicitanţii trebuie să depună la Ministerul Sănătăţii o cerere tip, împreună cu diferite documente, astfel: Pentru profesiile de medic chirurg, medic specialist, veterinar, farmacist, dentist: cerere standard; fotocopia unui document de identitate valabil în care să existe semnătura interesatului; copia legalizată a diplomei pentru care se cere recunoaşterea; fotocopia legalizată a eventualului certificat de abilitare pentru exercitarea profesiei sau copia autentificată; atestat de conformitate în baza legislaţiei comunitare privind denumirea specializării şi criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care a fost obţinută diploma; good standing în original, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care a fost obţinută diploma şi care va atesta faptul că persoana este posesoarea de drept a diplomei şi că nu există limitări în ceea ce priveşte exercitarea profesiei în ţara de origine, în document trebuie să se specifice dacă au fost sau sunt aplicate sancţiuni disciplinare sau administrative, iar cererea de recunoaştere a diplomei trebuie depusă în maxim 3 luni de la eliberarea documentului good standing (în situaţia în care activitatea profesională nu a fost exercitată, se poate prezenta cazierul judiciar); farmaciştii trebuie să prezinte certificat medical care să ateste starea lor de sănătate, în conformitate cu legislaţia Statului membru de origine sau de provenienţă, pentru exercitarea profesiei; un timbru fiscal de 14,62 euro; împuternicire legalizată în cazul în care documentele nu sunt prezentate de către interesat. Pentru profesia de medic de medicină generală: cerere standard; fotocopia unui document de identitate valabil în care să existe semnătura interesatului; fotocopia legalizată a diplomei de licenţă; atestat de conformitate în baza legislaţiei comunitare privind denumirea specializării şi criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care a fost obţinută diploma; good standing eliberat de autoritatea competentă din ţara în care a fost obţinută diploma şi care va atesta faptul că persoana este posesoarea de drept a diplomei şi că nu există 29

30 limitări în ceea ce priveşte exercitarea profesiei în ţara de origine, în document trebuie să se specifice dacă au fost sau sunt aplicate sancţiuni disciplinare sau administrative (în situaţia în care activitatea profesională nu a fost exercitată, se poate prezenta cazierul judiciar, de la a cărui dată de eliberare nu trebuie să treacă mai mult de 3 luni până la prezentarea cererii de recunoaştere a diplomei); un timbru fiscal de 14,62 euro; împuternicire legalizată în cazul în care documentele nu sunt prezentate de către interesat. Pentru asistenţi medicali şi moaşe: cerere standard; fotocopia unui document de identitate valabil în care să existe semnătura interesatului; fotocopia legalizată a diplomei de studiu pentru care se solicită recunoaşterea; fotocopia legalizată a eventualului certificat de abilitare pentru exercitarea profesiei sau copia autentificată; atestat de conformitate în baza legislaţiei comunitare privind denumirea specializării şi criteriile minime de formare, eliberat de autoritatea competentă din ţara în care a fost obţinută diploma; certificat/e care să ateste activitatea eventual desfăşurată după obţinerea diplomei; certificat/e care să ateste eventuale specializări ulteriore obţinerii diplomei; atestat din care să rezulte că nu există limitări de tip penal / profesionale în ceea ce priveşte exercitarea profesiei în ţara de origine, eliberat de autoritatea competentă din ţara de origine şi / sau de provenienţă, în document trebuie să se specifice dacă au fost sau sunt aplicate sancţiuni disciplinare sau administrative documentul trebuie prezentat în original iar, de la data de eliberare a acestuia nu trebuie să treacă mai mult de 3 luni până la prezentarea cererii de recunoaştere a diplomei, în alternativă poate fi prezentat cazierul judiciar; împuternicire legalizată în cazul în care documentele nu sunt prezentate de către interesat. Atenţie!!! Toate documentele scrise într-o limbă străină trebuie să fie însoţite de o traducere în limba italiană, certificată în conformitate cu textul original, eliberată de către Autoritatea diplomatică sau 30

31 consulară italiană din ţara care a emis diploma sau de către un traducător oficial dintr-un tribunal italian. Fotocopiile documentelor pot fi autentificate la Autoritatea diplomatică sau consulară italiană din ţara de provenienţă sau, în Italia, la birourile primăriilor. Cetăţenii comunitari pot prezenta, conform legii DPR 445/2000, documentele în copie simplă, împreună cu declaraţia care înlocuieşte atestatul de notorietate, completată conform indicaţiilor cuprinse în aceasta. Administraţia va verifica prin sondaj veridicitatea declaraţiei menţionate. Documentele în original nu vor putea fi retrase ulterior de către interesat sau împuternicit, la încheierea procedurii de recunoaştere a diplomei. Atenţie!!! Directivele privind profesiile de medic chirurg, veterinar, farmacist, dentist, asistent medical prevăd şi posibilitatea, pentru cetăţenii UE, de a realiza activităţi profesionale ocazionale, fără a fi obligaţi să se înscrie în registrul profesional italian. Pentru a exercita acest drept, persoana interesată trebuie să comunice Ministerului Sănătăţii următoarele date cu privire la prestarea serviciului: data; structura; motivaţia. Pentru informaţii suplimentare referitoare la cererile standard pentru recunoaşterea diplomelor din domeniul medical şi la documentaţia solicitată, vă sfătuim să vă adresaţi Ministerului italian al Sănătăţii sau să consultaţi site-ul internet al instituţiei: Ce ordine şi colegii profesionale există în Italia? - Ordinul provincial al medicilor chirurgi şi al dentiştilor (portale.fnomceo.it) - Ordinul provincial al veterinarilor( - Ordinul provincial al farmaciştilor ( - Colegiul asistenţilor medicali profesionişti ( - Colegiul provincial al tehnicienilor sanitari radiologi medicali ( 31