Alex. B ä r b a t V. B e n e ş Stefan Bezdechi Olimpiu B o i t o ş Alex. Borza D. Braharu I. C r ă c i u n I. Chelcea

Transcript

1 mm C O L A B O R E A Z Ă p : Alex. B ä r b a t V. B e n e ş Stefan Bezdechi Olimpiu B o i t o ş Alex. Borza D. Braharu I. C r ă c i u n I. Chelcea V. C o p i l u - C h e a t r â Al. C o b o ş i Ion Gherghel V. Motogna Mihail Macrea Tiberiu Morariu Ştefan Meteş Pr. Octavian Popa Sept. Popa George S b â r c e a etc. etc. OÎR«CTOR: PETRU BORTEŞ P R E Ţ U L : 2 0 LEI

2 Gazeta Ilustrată Abonamente de încurajare.. Lei 2000 Autorităţi, instituţii 1000 Particulari 200 Un exemplar 20 In străinătate dublu. Abonamentele se plătesc înainte LITERARĂ ECONOMICĂ ~.~ SOCIALĂ Redacţia si administraţia: Cluj, Strada Rugului No. 44/a -:- Telefon: :- Apare lunar -:- Director-editor: Petru Borteş -:- -l- înscrisă sub No- 49 In Registrul Publicaţiunilor Periodice al Tribunalului din Cluţ -:- Aprobat de Primăria Munlcip. Cluj, sub Nr /932 şi de Corpul VI Armată sub Nr /938 Manuscrisele si fotografiile primite la reoistâ Foto»colaboratori: nu se înapoiază Fotolilni, Cluj, Strada Regina Măria Nr. 6 Cărţile, reoistele, ziarele efc, primite la redacţie, se oor nota în bibliografia reoistei Florescu, Cluj, Strada Regina Măria Nr. 33 Splendid, Secţia reclame: Primeşte anunţuri, înse* (Mircea Juga) Poiana Sibiului rate etc pe lângă preturile cele mai moderate. Kovăcs, Oraoita PUBLICAŢIILE REVISTEI GAZETA ILUSTRATA" VOLUME APĂRUTE: Dr. Emanuil Anca: Slănicul Moldovei şi apele sale" cu 11 ilustraţiuni, planul turistic al împrejurimilor, 20 pagini, lei 5. AI. Bărbat: Aspecte din Ţara Oltului". V. Beneş: Bouquet, Raffet, Lancelot". Desene privitoare la principatele Române din Colecţia G. Sion" cu 56 reproduceri, 32 pagini mari, hârtie velină, lei 100. Pinacoteca V. Cioflec" din Cluj. Prezentare critică cu 25 reproduceri, 18 pagini, lei 30. Ştefan Bezdechi: V. Pârvani in Memoriam", 8 pagini. Olimpiu Boitoş: Periodice Ardelene în răstimp de o sută de ani". Dumitru Braharu: M. S. Regele Carol al II-lea şi Cercetaşii din Războiul pentru întregirea neamului". Petru Borteş: Călăuza oraşului Cluj". Partea I. Ediţia IlI-a cu un plan al oraşului, format mic, 32 pagini, lei 40. Călăuza oraşului Cluj şi a împrejurimilor, 342 pagini, 38 ilustraţiuni, 3 hărţi, format de buzunar, lei 70. Indicatorul alfabetic al localităţilor din judeţul Cluj", românmaghiar, maghiar-român, cu harta jud., lei 40. Harta generală a municipiului Cluj", format mare, în 8 culori, Ed. IV-a, lei 100; necolorată, lei 60, cu indicator alfabetic al străzilor român-maghiar, format mic, necolorat, lei 20. Gazeta Ilustrată" anii 1932/1933, 1934, 1935, 1936, 1937, 1938 şi 1939 broşată lei 200, în pânză lei 250. Alex. Borza: Grădina Botanică" din Cluj. Ion Chelcea: Muzeul Etnografic al Ardealului Cluj", cu ocazia reorganizării şi inaugurării din Iunie 1937 cu ilustraţiuni. Rezumat f rancez-german. Literatură populară română contra dominaţiunii maghiare în Ardeal", cu 7 clişee în text, 30 pagini, lei 20. I. Crăciun: Baba Novac, Generalul lui Mihaiu Viteazul", 30 pagini, 12 clişee, dintre care unul colorat; hârtie velina, lei 20. Alexandru Doboşi: Abisinia". Conflictul Italo-Abisinian, 8 pegini. Una hartă în colori, ilustraţiuni, format mare, lei 20. Roma Aeterna" (articole), cu 19 ilustraţiuni, format mic, iei 20. Ion Gherghel: Viaţa muzicală în Ardealul de după unire". Partea I Activitatea Operei Române din Cluj, ". Dr. Mihail Macrea:,,Institutul de studii clasice". O scurtă prezentare a activităţii şi a colecţiilor sale. 22 pagini, 30 ilustraţiuni, rezumat francez, lei 40. Nistor Meteş ing.: Uzinele Electrice Cluj, S. A. în Regie Mixtă cu numeroase ilustraţiuni". Planul Clujului, schiţe, etc, 64 pag., lei 20." Tiberiu Morariu: Profesorul Emanuel de Matonne la Cluj şi în Munţii Apuseni", cu 11 ilustraţiuni şi o hartă în text, lei 10. Ţara Maramureşului în lumina literaturii ştiinţifice". Morabito Iosephus: Epigramatum Liber", 28 pag. Iosif E. Naghiu: Bio-Bibliografia lui Vasile Pârvan ", cu fotografia, lei 20. Muzeul Eparhiei ortodoxe Române a Clujului", cu ilustraţiuni, 16 pagini, lei 20. VOLUME IN CURS DE APARIŢIE: Ştefan Meteş: Trecutul Românilor din oraşul Cluj". V. Beneş: Colegiul Academic din Cluj". Valeriu Seredan: Garda Naţionala Română a Marinarilor din Pola". Petru Borteş: Voluntarii Români din Ardeal în Italia". Dicţionarul Istoric-Geografic- Administrativ al localităţilor din România". Nicolae Filip: Desz'oltarea tehnicei în industria grafică". Ion Gherghel: Viaţa Muzicală în Ardealul de după unire". Partea II. Concertele şi activitatea Academiei de Muzică din Cluj". Viaţa Teatrală în Ardealul de după unire". Activitatea Teatrului Naţional din Cluj. Petre Petrinca: Românii din Grecia". Titu Vale: La Românii din Pind". I. Stanciu: Institutul de Mineralogie-geologie". Tib. Morariu: Situaţia Geografică a oraşului Cluj". Ion Breazu: Clujul literar". I. Moga: Institutul de Istorie Naţională". G. Predescu: Clima Clujului". I. Iencica: învăţământul primar al Municipiului Cluj". Olimpiu Boitoş: Clujul pitoresc". Zaharia Bârsan (Diverse art.) COMENZILE SE FAC LA GAZETA ILUSTRATĂ" CLUJ, STRADA RUGULUI 44/a, TELEFON Nr

3 ANUL IX No. 5-6 Gazeta Ilustrată MAI-IUNIE 1940 L i t e r a r ă - E c o n o m i c ă -: S o c i a l ă Redacţia şi administraţia: Cluj, Strada Rugului Nr. 44 a -: Telefon: înscrisă sub No. 49 Aprobat de Primăria Municipiuiu în registrul Pubiicaţiunilor periodice al Tribunalului Cluj Cluj s u b No /1932 şi de Corpul VI Armată sub No /1938 PRESA SI SC IRIITORII A R D E A L U L U I ÎN P R I M A D E C A D A A UNIRII*) *) Conferinţă rostită la Cluj, la invitaţia Sindicatului presei Române din Ardeal" şi a Societăţii scriitorilor români din Ardeal". SCRIITORUL CEZAR PETRESCU LA CLUJ Poate că modesta înfăţişare de astăzi, s'ar cuveni a fi întitulată: După douăzeci de ani". Cel puţin aşa se dădea cu părerea un sfătos şi prietenos confrate ardelean, alături de care m'am aflat lucrând cot la cot, la o improvizată masă de redacţie din Clujul de acum două decenii. Mărturisesc că mă ispitise gândul. Mărturisesc că eram gata a urma sentimentala, înduioşată povaţă a confratelui. Dar mai mărturisesc că tocmai acest element sentimental melancolic, m'a împiedecat de a da rostirii de faţă o coloratură de romantic pelerinagiu. Anii au trecut. Au îngropat multe in noi şi în afară de noi, Au răcit entuziasme. Au risipit oameni. Au înstrăinat prietenii. Au presărat scrum în coamele leonine de odinioară. La ce bun să le amintim toate şi să evocăm un cortegiu al umbrelor la un banchet al umbrelor? Totuşi ceva din această măsurătoare cronologică la care mă îndemna confratele cluj an de acum şi de odinioară; ceva a rămas. La douăzeci de ani distanţă, ne este îngăduită o paralelă, Numai aşa, situându-ne în atmosfera şi preocupările timpului; în stările de atunci şi de acum; în stările României şi ale Europei de atunci şi de acum: numai asa s'ar lămuri în adevărata lumină actele noa- Pentru romanul românesc, d. Cezar Petrescu va însemna alături de Liviu Rebreanu o împlinire sub semnul celor mai preţioase calităţi literare şi psihologice. Mulţi dintre eroii cărţilor lui s'au integrat demult în conştiinţa literară a cetitorului, cu aceeaşi vigoare şi în aceeaşi măsură ca atâcea din figurile literaturii europene. Dela întunecare", acea apocaliptică şi totuşi omenească viziune a războiului nostru, ori măruntele nuvele din însemnările unui răzeş", pâ D. CEZAR PETRESCU nă la Romanul lui Eminescu", Aurul negru" sau Baletul mecanic", d. Cezar Petrescu a dovedit în primul rând marile stre, nădejdile noastre, chiar erorile noastre ale scriitorilor şi gazetarilor ce ne-am aflat în Ardeal, în anii 1920 şi următorii. Anii aceia, 1920, cu tot ce-a urmat, alcătuiau ciclul optimismului, al iluziilor, al energiilor cu generozitate dar şi cu imprudenţă risipite. Anul de faţă, cu tot ce va urma, după toate semnele, va să inaugureze ciclul reculegerilor aspre, ciclul mobilizărilor de forţe şi de conştiinţe. Altfel ciclul ar ameninţa să se transforme în ciclul expierilor. Să ne întoarcem aşa dar cu douăzeci de ani în urmă. Şi să încercăm a reconstitui climatul istoric al Europei de atunci, căci stările noastre şi iluziile noastre şi scrisul nostru zilnic, se aflau în funcţie de acest climat european. Mai ales că aproape toţi eram bântuiţi de fascinaţia Europei. Ne voiam europeni cât mai grabnic, cât mai desăvârşiţi, într'o juvenilă aspiraţie de ţară nou întregită, proaspăt chemată că joace un rol şi să-şi afirme valorile sale în universalitate. Ne voiam europeni în scris, în artă, în ziaristică, în politică, în sociologie, în idei şi ideologii chiar în rătăciri. Sărmana Europă de-atunci, care-şi pregătea de pe atunci, cu o stranie perseverenţă, ispăşirea deacum! Pacea se părea etern pecetluită de tratate şi pen- d-sale putinţi de a crea figuri vii in fabulaţia românească şi de a nota cu nerv, autenticitate şi vigoare stările sociale, fie cele din trecute vremi, fie contemporane. Ficţiunea în care ne invită cărţile lui, e populată de o viaţă densă şi necontrafăcută, ceea ce tălmăceşte larga circulaţie a numelui şi literaturii d-lui Cezar Petrescu. Dar dincolo de vena literară, d. Cezar Petrescu mai este unul dintre puţinii noştri gazetari, care asemenea lui Eminescu, Caragiale, Bâlcescu, şi alţii duce sub robotul zilnic al rotativei o superioară ţinută estetică, secondată de temperamentul combativ, îndrăsneţ, flămând de adevăr şi dreptate. Articolele d-sale din ziarul România" sunt adeseori adevărate îndreptare de gând şi faptă românească, după cum îndreptarea au fost strădaniile desfăşurate de d-sa la Cluj şi în întreg Ardealul, în anii ce au urmat imediat Unirii. Coborît la Cluj, ca să vorbească gazetari şi gazete româneşti din Ardealul de dinaintea Unirii t d. Cezar Petrescu n'a intenţionat să facă numai un istoric al unor momente trecute din sbuciumatul şi superbul trecut al gazetăriei transilvane, ci mai ales să ridice un memento pentru cei de azi şi să atragă luarea aminte asupra ceea ce a însemnat odată nobila profesiune gazetărească. D. Cezar Petrescu, cu viziunea sa miraculoasă de literat, cu experienţai-miezoasă de ziarist, a ştiut să descifreze din trecut, tot ceea ce poate fi mai arzător în actualitatea sa, mai pilduitor pentru noi, cei care robotim astăzi sub ameninţarea Molochului tiparniţei,

4 tru eternitate garantată de acel prunc al ideologiilor fumegos wilsoniene care abia născut începuse a muri de paralizie infantilă în leagănul său de pe ţărmul lacului Léman. Societatea naţiunilor" îşi inaugura inoperanta-i carieră de sesiuni şi conferinţe, care strămutau metodele, moravurile şi oamenii parlamentelor naţionale, într'un suprem parlament al ginţilor. Şi că în orice parlament, de oriunde, totul începea cu un discurs, pentru a sfârşi cu un discurs. Faptele rămâneau undeva pe drum, în intenţii. Fiindcă amintirea războiului era încă proaspătă, fiindcă nu se cicatrizaseră încă rănile, fiindcă umbrele morţilor mai cereau încă o reparaţie în remuşcarea supravieţuitorilor: se încercau pretutindeni reforme sociale, se vânturau ideologii generoase, isbucneau pe alocuri revolte, răsturnări şi înlocuiri de regim, dar tot cu precăderea discursurilor. Cel care vorbea mai bine şi mai frumos, lua locul celui tăcut, care în rezervată discreţie, se înverşuna să încerce o adaptare a societăţii şi a individului la efervescenţa de după războiu. Crize de guvern, crize economice şi financiare, probleme de refacere, planuri de plata reparaţiilor şi a datoriilor; aroganţa îmbogăţiţilor de războiu şi fantasticele afaceri împământenite în moravurile epocii de cutezanţa acestor îmbogăţiţi de războiu cam acestea inundau cronica vremii. Europa se americaniza în sensul slut al cuvântului; pe când America din plin chiftuită de banii Europei, se izolase ca să-şi numere în tihnă aurul băncilor, şi să se lase legănată de iluzia unei fabuloase prosperităţi ce avea să se lichideze în cumplita criză din Fără îndoială că erau şi acestea semne, indicaţii; acel fatidic Mane, Teckel, Fares, pe care îl scrisese o mână nevăzută cu slove de foc, în sala banchetului din cetatea Babilonului, vestind o apropiată judecată a vremurilor. Dar cine să descifreze ameninţătoarele semne? Cine să presimtă înfricoşata lor osândă? Literatura, arta, presa europeană, aveau alte griji şi alte idealuri. O lume anemiată de hemoptizia războiului, cerea artei şi literaturii amăgirea curajului viril, a formulelor îndrăzneţe, o rupere cu trecutul, o anticipare a viitorului. Manifestele nu erau lipsite de idei ingenioase. Dar realizările, creaţiile, dovedeau toate o jalnică lipsă de elan creator, de vlagă, de geniu. Din atâtea şcoli literare şi artistice câte năpădiseră pusderie în Europa, delà Paris până la Zagreb, din Berlin până la Geneva, din atâtea expresionisme, futurisme, suprarealisme, dadaisme, cubisme şi alte isme şi tră^nisme, ce a mai rămas oare adânc şi durabil pentru a supravieţui modelor? Nimic! Aproape nimic. E adevărat însă că toate aceste sgomotoase manifeste cu mult mai prejoase realizări, au o netăgăduită valoare documentară. Exprimă epoca. Sterilitatea epocii. Anarhia morală a epocii. Incapacitatea de a găsi un reazăm solid în trecut sau de a construi o armătură solidă viitorului. Incapacitate care s'a dovedit tot atât de fatală, însă mai târziu, val! prea târziu şi în rândurile celor mai mulţi cârmuitori de ţări şi popoare europene; incapacitate de adaptare politică, economică şi socială; incapacitate de a găsi formule viabile, soluţii viabile, unor probleme de convieţuire naţională şi internaţională care nu se mai potriveau nici unor teorii, fiindcă explodaseră în împrejurări încă necunoscute istoriei de până atunci. Acesta era aspectul Europei de acum douăzeci de ani. Sufletul său bolnav, pentru care nu s'a găsit tămăduire în douăzeci de ani. Iar în această atmosferă care era mai mult crepusculară, decât o auroră a unor timpuri noui, un tainic îndemn ne-a mânat să luăm drumul Clujului. Nu eram singuri. Şi nu ne aducea cine ştie ce ispită de fructuoase perspective în cariera scrisului zilnic sau literar. Eram numeroşi: gazetari, scriitori, poeţi, critici; aproape toţi tineri şi aproape toţi rămaşi de atunci, chiar după ce ne-am risipit, aproape toţi rămaşi credincioşi scrisului. Eram numeroşi şi eram chemaţi de prestigiul Ardealului cultural şi gazetăresc dinainte de războiul trecut; de acei scriitori care au cunoscut martirajul scrisului şi au ispăşit inimoasa lor cutezanţă în temniţe. Pentru noi, cei de departe, formaţi în şcolile României mici, la Universităţile din Iaşi şi din Bucureşti, în somnoroasele licee de târguri provinciale; pentru noi Ardealul păstra o aureolă romantică de luptă şi de eroism, de înverşunată rezistenţă naţională, de aprig instinct al conservării autohtone. Vom regăsi ne spuneam vechii luptători căliţi în patetice experienţe. Vom învăţa alături de dânşii, curajul viril al convingerilor care nu dau îndărăt, decât atunci când porunceşte un interes naţional, o tactică de bătălie, o aşteptare strategică. Căci pentru mulţi cărturari din fosta Românie mică, se punea atunci această problemă de conştiinţă. Se împlinise o supremă năzuinţă naţională. Stâlpii hotarelor erau prăbuşiţi. Dar unirea nu însemna un ~j sfârşit. O încheiere. Era abia un început. Cerea desă-! vârşirea, pecetluirea definitivă printr'o unire sufletească, mult mai încet, mult mai subtil de realizat, decât unirea politică şi geografică. România mică, devenită însfârşit mare, nu răspundea întru totul aşteptărilor noastre, nădejdilor noastre. Urma calea Europei după chipul şi asemănarea Europei. Se înscăunau la cârmă acelaşi oameni, cu aceleaşi metode, sau cu oameni noi care-şi însuşeau într'un uluitor mimetism metodele şi năravurile oamenilor vechi. Nu străbătea nici o presimţire a problemelor acute câte se puneau pentru a înfiripa o viaţă nouă, purificată, într'o ţară nouă, mărită. Asistam la un fel de împărţire a prăzii de războiu şi la o stranie regrupare a beneficiarilor. Pentru a reconstitui chipul şi asemănarea României din acea epocă, fie-mi îngăduit să citez un pasagiu dintr'un articol al subsemnatului, apărut nu prea multă vreme după sosre, în revista Gândirea pe care mă încumetasem s'o întemeiez, aci, în Cluj, cu atât de prietenoasa colaborare a tuturor. E un document ca oricare altul şi nu e singurul. E o însemnare pe marginea unei recente aniversări a războiului nostru de unire, care punea din nefericire zadarnic, o zadarnică problemă de conştiinţă. Scriam atunci, după ce-am recapitulat manifestaţiile şi articolele de presă: O singură publicaţie, ldeia Europeană, a scuturat o clipă indiferenţă lectorului dând tiparului textul inedit al jurnalului făcut de ostatecii din Săveni. Au fost închişi acolo, la Săveni, oameni de cultură, de gândire, profesori universitari, oameni poli-

5 Gazeta Ilustrata No tici, ziarişti, avocaţi. Sub apăsarea morală a evenimentelor aceşti ostateci au simţit nevoia unei profesiuni de credinţă care să fie mai târziu un îndreptar de viaţă. Şi spunea acel jurământ, făcut în ziua înălţării Domnului din 1917: Aceşti ostateci au avut prilejul să-şi facă un serios examen de conştiinţă şi să cumpănească partea de răspundere care revine fiecăruia român în soarta nenorocită a ţării. Plătind cu privaţiuni şi umilinţe vina altora, ei s'au mângâiat totuşi cu gândul că suferinţele lor vor putea fi cândva de un folos neamului întreg. De aceia, subsemnatul ostatec în anii 1916 şi 1917, internat în satul Săveni, judeţul Ialomiţa,mi-am luat cu jurământ şi pe onoare îndatorirea ca de aci înainte, în viaţa mea publică şi privată, să nu execut nici un act şi să nu particip la nici un act al altora, decât după ce îmi voiu recapitula în conştiinţa mea faptele pe care am avut durerea să le constat în zilele de răstrişte naţională... înainte de a face credit promisiunilor vreunui politician, din ori şi ce partid ar fi el, eu, ostatec, nu voiu uita procedările neruşinate de îmbogăţire ale politicianilor care au traficat cu influenţa lor în Stat, înainte de războiu, până într'atât, că mulţi oameni cinstiţi doreau în urmă războiul ca un botez de sânge pentru iertarea păcatelor..." Acesta era jurământul ostatecilor din Săvenii Ialomiţei, la care adăogeam în revista din Cluj următoarele amare dar nu singuratice reflecţii: Nu ştim scriam nu ştim, cu ce strângere de inimă, vor fi recitind acum foştii ostateci dela Săveni, textul jurământului făcut în ziua înălţării Domnului, care demult va fi rămas o hârtie indiferentă şi mărturia unei naive copilării. Dar ştim că într'acele ceasuri negre, aceleaşi îndatoriri s'au luat cu jurământ şi pe cuvânt de onoare şi în altă parte, şi de alţi sguduiţi oameni din cuprinsul ţării. In serile de bombardament slab de artilerie", cum suna Comunicatul Marelui Cartier, ostaşii depe liniile de front, ofiţerii rezervelor care şi dânşii, ca şi ostatecii dela Săveni erau oameni de cultură şi gândire, profesori universitari,oameni politici, ziarişti şi avocaţi; şi dânşii, sub foile de cort sau în bordeele de adăpost, cutremuraţi de asprul purgatoriu pe care ni-1 trimetea războiul au simţit nevoia aceluiaş examen de conştiinţă care să le fie un viitor îndreptar în viaţă. In Iaşii, unde mulţimea tixită şi muşcată de mizerie trăia sub apăsarea tragică a evenimentelor, s'au legat solemn ori discret între pereţii unei friguroase camere, aceleaşi jurăminte, vai! prea curând călcate. După cinci ani întrebam atunci eu, fost ostatec; eu, fost ostaş; eu, fost captiv ori eu, fost numai biată vietate sdrobită de atmosfera morală a evenimentelor, ce pot răspunde conştiinţei? Valul ne-a învăluit iarăşi. Botezul de sânge" mult aşteptat, ne-a dat câţiva milionari mai mult, câteva sinistre celebrităţi în plus şi o sălbatecă sete de ajungere, pe care n'am cunoscut-o niciodată atât de nesăţioasă, în România cea mică şi mizeră. Cunosc undeva, dincolo de Adj ud, între Târgul- Ocna şi nu ştiu ce gară cu nume neînsemnat un cimitir de război, unde dorm mulţi dintre cei cu care legasem odinioară jurământul naiv. Moartea lor le a dat deslegare. Din mersul trenului, am văzut crucile strâmbe, cununile de stejar uscate, florile târzii de mac cu roşul închegat. Prin gardul de sârmă rupt, străbătuseră câţiva viţei fumurii care rumegau iarba grasă, cu neturburata mulţumire de sine bovină. Cu cât, cu ce, ne simţim noi oare mai presus de absenta lor conştiinţă?" Această întrebare mi-o puneam mie şi o puneam altora, acum douăzeci de ani, într'o publicaţie a Clujului. E de înţeles măcar din umbra unor asemenea întrebări, că nu mă aducea, că nu ne aducea aci, o simplă şi accidentală experienţă profesională. Ne aducea dorinţa însufleţită, de a conotribui cu mijloacele noastre, în îndeletnicirile noastre, la acea contopire sufletească atât de grabnic cerută după unirea geografică şi politică. Doream să ne cunoaştem mai bine, ca să ne iubim mai mult. Doream să trudim alături, înfrăţindu-ne prin muncă, pentru a continua împreună o scumpă tradiţie gazetărească şi scriitoricească a Ardealului, o mândrie bine-meritată a Ardealului. Sufletul găsit aci, nu-1 pot uita. Nici oamenii de aci. Nici fraţii mei întru scris, din care mulţi s'au risipit, mulţi au trecut în marea tăcere, sub crucea ţintirimelor. E adevărat, că pentru noi oaspeţii trecători, ne aşteptase totuşi o mâhnită surpriză. Legiunea vechilor luptători ai scrisului din vechiul Ardeal, se împuţinase printr'un straniu schimb. Mulţi se îndepărtaseră de Ardeal, spre capitala ţării, îşi împărţeau viaţa între Ardeal şi Capitală, absorbiţi de tumultul politic. Mergeau să-şi macine întru aceasta, viaţa, viitorul, trecutul. Să le nimicească şi să le piardă. Căci schimbul n'a fost din cele mai fericite. Pe câţi nu i-am auzit mai apoi, când era prea târziu, suspinând după trecutul lor de lupte şi de suferinţe, care dădea vieţii o nobleţe, o mândrie, pe când politica le punea de pe atunci pe buze recea cenuşe a morţii? Se spune că ziaristica duce departe, cu singura condiţie: s'o părăseşti! Intru cât priveşte confraţii mei ardeleni care au abandonat posturile de onoare, măcar o singură dată, dictonul a fost desminţit. I-a dus valul departe! Dar unde?... Ceştialalţi confraţi de aci, găsiţi locului si rămaşi locului, nu se simţeau vitregiţi de soartă. Preluând de sârg vechile lor unelte ale scrisului, la mesele redacţiilor străine şi sărăcăcioase se îndărătniceau să păstreze vie glorioasa tradiţie a Ardealului gazetăresc şi scriitoricesc din epoca eroică. Nu voiu pomeni nume. Nici titluri de ziare. Ele rămân consemnate în istoria presei şi a literaturii ardelene din prima decadă a unirii. Mă voiu mărgini să evoc atmosfera. Să reconstitui un strălucit început, care prea repede şi ingrat a fost zădărnicit. Partidele politice vedeau în presa Ardealului numai un instrument de propagandă a programelor, de distrugere a unor personalităţi şi de supravalorificare a altora. Vedeau îndeosebi un instrument de agitare electorală şi desbin lăuntric. Gazetarii Ardealului la care ne alăturasem şi noi, oaspeţii din fosta Românie mică, într'un unanim consens, opuneam o unanimă rezistenţă stăruind asupra valorilor creatoare şi păstrând caracterul cultural al foilor ardeleneşti de altădată; cu dări de seamă

6 binte şi vie, nu cu ago nica Europă şi cu bătrâ nele sale sulemenite mi turi constituţionale. Poa te că eram prea puţin europeni! Fie să apese asupra noastră numai această mustrare de cu get! La regionalismul po litic, înveninat de soco teli şi strategii electora le, presa şi scriitorul ar delean, opunea, aş pret'nde subccnştient, in stinctiv, regionalismul creator al specificului local, al particularismu lui conservativ, al pro blemelor cu rădăcini în viaţă, nu în urnele elec torale, şi în textele îmbălsămatelor constituţii. Mi s'a părut adânc semnificativ faptul, că nicăiri mai stăruitor ca în Ardeal, n'am întâlnit atunci atâtea expoziţii, muzee şi colecţii parti culare etnografice. R e d a c ţ i a d u p ă a p a r i ţ i a c o t i d i a n ă a G a z e t e i " ( G a z e t a T r a n s i l v a n i e i ) (1885) Dovedeau un cult al I a c o b M u r e ş i a n u ; A u r e l M u r e ş i a n u cu s o r a sa, d ş o a r a S e v a s t i a ; S t. B o b a n c u. ^ r e d a c t o r ; specificului local, mai C o n s t F l u s t u r e a n, administrator şi băiatul impărţitor de g a z e t e. profund decât vânturarea asmuţărilor regiona şt discuţii asupra cărţilor; cu foileton literar; cu ru liste Şi îmi amintesc un episod semnificativ şi acela: Un modest învăţător de şcoală primară, Orosz brici enciclopedice; cu slăvirea momentelor şi oame Endre, ungur de origină şi cetăţean român, deschi nilor mari din trecutul Ardealului; cu o propagandă sese o asemenea expoziţie de obiecte etnografice, în pentru păstrarea datinilor şi virtuţilor locale. localul muzeului industrial de aci, din Cluj. Era o A fost o luptă curioasă. Şi într'adevăr epică. Nu colecţie preţioasă şi era o faptă impresionantă. se răsboiau diferitele gazete, ale diferitelor partide, învăţătorul de şcoală primară, de douăzeci de intre ele. Noi, scriitorii, duceam între noi casa cea mai bună; legasem prieteniile cele mai neuitate. Lupta ani îşi tăiase dărăbul de pită dela gură, călătorise o duceam cu patronii reali sau fantomatici ai gazete cu desaga în băţ, cutreerând satele pentru a culege lor, fiecare înlăuntrul casei noastre, sub învinuirea de aci un lemn putred, dincolo o piatră sfărmată. că suntem lipsiţi de..pasiunea politică" şi că nu lo un hârb de ceramică, o putredă ţesătură veche, sub vim adversarul îndestul de tare cu moaca la cap: sub bătaia de joc tăcută a ţăranilor si în sublima nepă învinuirea că păstrăm gazetelor caracterul sfătos, sare a autorităţilor, pe rând, maghiare şi româneşti, blajin, molcuţ. de prea cuminţi şi desuete fni culturale. pe rând şi identic nepăsătoare. Nu merita fapta încurajată? Osteneala răsplă Iată crima! Şi iată de ce în puţini ani mijloacele tită cu o vorbă? Ideia ridicată la înţelesul ei mai care întreţineau gazetele s'au restrâns treptat, desco perind că nu răspund intenţiilor, că nu-şi îndeplinesc înalt? Rândurile care s'au scris atunci, le regăsesc acum. rostul deplin, că nu saoă prăpăstii îndestul de adânci Cine le-ar renega? Iată-le: între oamenii Ardealului divizaţi între diferite par tide şi intre Ardealul de atunci şi fosta mică Româ.,In hârburi zace o poveste cea mai sfântă pa nie. Dar vina şi răspunderile, dece să le mai răsco gină de istorie, lupta dintre om şi materie, luptă pe lim? Vor fi şi ele consemnate în Istoria nu numai a care o dă ideia. Vechiturile se iluminează magic, presei şi scrisului literar ardelenesc; în Istoria între- atunci când în ele urmăreşti gândul prin care s'a pre gei Românii care a pierdut cei ma preţioşi ani de or schimbat forma. Ba mai mult, poţi urmări naţionalis ganizare, dezorganizându-se. mul în aceste forme. O rasă a purtat un fel de opincă; Mie-mi rămân pe veci neuitate ceasurile dela alta, altul. Comparaţia cu sandala romană şi cu escarmasa redacţiilor din acest Cluj, unde nu cu ochii la pinul modern, arată pentru gând drumul prefaceri telegramele Capitalei şi la gazetele Capitalei, ci cu lor. In lemnul unui ciomag, ca pe o grotă preistorică, ochii la modestele foi provinciale, la răvaşele citito îşi scrijeleşte naiv păstorul turma de capre negre rilor simpli din depărtate comune ardeleneşti, ne cău sau florile oglindind astfel pentru veacuri simţi tăm de acolo subiectul zilei, isvorul de inspiraţie al rea lui de o clipă. Pe o furcă rămâne o dantelă de articolului, contactul cu realitatea românească fier săpături în lemn dela flăcăul care a vrut înfrumuse-

7 tarea din iubire. Buciumul ne aminteşte timpul în scriitorii şi gazetarii Ardealului în serviciul micii lor care păstorii acestor ţinuturi erau risipiţi prin munţi patrii şi al patriei celei mari; limpezind odată pentru şi nu se puteau vesti unii pe alţii decât într'acest fel totdeauna rostul creator, nobil, netăgăduit al valorilor sau cu focuri, noaptea; ei, care nu se reîntâlneau regionale; opunându-le regionalismul negativ. Sunt si ca trib decât în acele zile de primăvară în care îşi gur că aşa, chiar din primul deceniu, am fi isbutit să cumpărau soţiile! Filologia, din frânturi de cuvinte, ne cunoaştem mai bine, să ne preţuim mai mult, să scoate o preistorie. Acelaş merit îl poate avea şi et conlucrăm înmănunchindu-ne puterile, în loc să ni le nografia pentru marile inteligenţe care s'ar devota. risipim. O comparaţie adâncită şi cu un spirit de observaţie Gazetarii şi scriitorii Ardealului din acea primă din nefericire tot mai rar întâlnit azi, ar aduce ade decadă a Unirii au făcut totul pentru aceasta. La cei văruri menite să revoluţioneze istoria, meditând tot puţini şi singuratici, rămaşi din vechea gardă, se mai mult asupra acestor urme". adăogiau tinerii proaspăt ieşiţi depe băncile facultă Cam in asemenea spirit erau preocupările noa ţilor unii încă pe băncile facultăţilor. Primindu-ne stre, trudindu-ne dintr'un episod divers, dintr'un în mijlocul lor, n'am cunoscut nici o rezervă, nici o aspect cotidian să extragem o substanţă de mai înaltă bănuitoare privire piezişă. Atâtea prau de făcut! Şi atât suflet se mai afla încă viu şi fierbine în fiecare şi durabilă forţă educativă. Reacţia patronilor de gazetă, dintre care unii se gata a se dărui! Dar atmosfera politică a ţării, care era şi at întâmplau a fi fost tocmai gazetari cu trecut glorios de luptă, dar acum cu alte pasiuni, pentru altfel de mosfera politică a Ardealului, n'a îngăduit această lupte; reacţia aceasta a fost de o comic de obtuză generoasă minune. N'a ştiut să acorde primat valori lor culturale ardeleneşti, să ţină scriitorul şi gazeta indignare: De etnografie ne arde nouă? Şi mai ales de rul la misiunea lor constructivă, la discutarea obiec hârburile adunate de un ungur? Lăsaţi prostiile şi tivă a problemelor locale încadrate în marile pro bleme generale. Entuziasmele au ostenit. Oamenii s'au frecaţi-i ridichea lui X!... risipit. Treptat a pogorît o ceaţă, s'a cuibărit o lân După cum vă imaginaţi, X, neîmblânzitul adver cezeală. Numărul paginilor de ziare au scăzut. Pe sar căruia ni se cerea să-i frecăm neapărat şi radical urmă au început a dispare şi ziarele. S'au rărit pu ridichea, fusese un bun prieten al celui indignat; to blicaţiile periodice. Izolaţi, parcă ascunzându-se pen varăş de lupte naţionale în trecut, împărtăşind aceiaşi tru a săvârşi o faptă rea, câţiva din scriitorii bătrâ masă de scris şi aceleaşi soroace de temniţă politică. nului Ardeal şi alţii tineri, se încăpăţânau a mai mi Dar oamenii se schimbaseră! Şi pretenţiile! Şi găli o carte în care puneau sufletul robust al Ardea ideile! Atât de adevărat este că ziaristica te duce de lului, răscoleau o problemă mai permanentă de destin parte, când o părăseşti. Poate prea departe! omenesc şi românesc, încercau să-şi înscrie trecerea Noi ceştialalţi, rămaşi la post unde ne aflăm şi prin viaţă măsurându-se cu eternitatea. Cine gândea astăzi, ardeleni de baştină şi oaspeţi trecători făcân- la dânşii? Cine a plecat urechea să le asculte şoapta du-ne a uita rolul nostru de a freca ridichea adver lor, păsul lor? Fiecare zi, punea într'o filă de carte sarilor cu care n'aveam nimic a împărţi, nici noi, nici încă o iluzie ofilită, ca o floare strivită şi moartă naţia, ne socoteam chemaţi pentru o mai nobilă mi într'un herbar. Fiecare zi, ştergea depe aripile de flu tur ale inspiraţiilor, încă un dram din pulberea de siune. Aşa au luat atunci fiinţă publicaţiile săptămâ aur şi de sclipire după care ştiţi prea bine că din nale sau lunare, pe marea linie a tradiţiilor ardelene. orice fluture rămâne numai o omidă urâtă şi vâscoasă. Aşa s'au încercat şi s'au isbutit apropieri cu unii scriitori arde leni de origină maghiară, pen tru a pipăi soluţii de convieţui re, anlicipând astfel politica acestui ceas de faţă. Aşa ne-am înfiripat in prima întocmire profesională a gazetarilor ro mâni din Ardeal, menită să poarte în egală măsură grija in tereselor materiale şi a îndato ririlor spirituale. Aşa a fost spri jinită printr'o întreţinere de at mosferă: arta dramatică, opera, artele plastice, aşezămintele cul turale, întreprinderile editoriale; tot ce val-vârtejul politicei partidiste mătura, năruia, prefăcea n ru ni de glorios trecut sau de lăudabile intenţii. A fost atunci prilejul unic, de a statornici Clujului mai întâiu, celorlalte centre ardelene R e d a c ţ i a T r i b u n e i " din S i b i u în mai apoi, o armătură puternică In picioare dela s t â n g a s p r e dreapta : loan Dordea, Ioan Moţa, I. R u s s u Ş i r i a n u de presă, de publicaţii culturale, şi G M o l d o v a n ; ş e z â n d : I. Dolean, L i v i u Albini, S e p t i m i u Albini, G. B o g d a n de asociaţii editoriale, strângând D u i c ă şi G u s t a v A u g u s t i n i. ( A z i t r a e s c ; P ă r. Ioan Moţa şi G. Moldovan). ; ;

8 Cu ochii la Europa şi la controversele sterpe care au ucis instinctul de conservare şi de grandoare al Europei, conducătorii României de atutnci, indiferent de ţinutul de origină, uitau că isbăvirea Ţării şi consolidarea unirii, nu ne putea veni de acolo, din haosul discursurilor şi al dibăciilor diplomatice. Ci din afirmarea valorilor şi energiilor noastre; din armonizarea şi disciplinarea lor; din pregătirea unor condiţii prielnice pentru elementele creatoare care să-şi poată desăvârşi creaţia, să ne afirme în universalitate, prin tot ce avem mai adânc şi pur naţional, aşa cum avea să sune mai târziu lozinca M. S. Regelui Carol II. Scriitorii şi gazetarii Ardealului nu s'au bucurat însă la timp, acum două decenii, de aceste gânduri ocrotitoare; la timp şi aci, unde era nevoie mai vârtos decât oriunde. Au DAT totul, într'o lume si într'o vreme în care toţi LUAU. In rândurile care vesteau această modestă a mea expunere, un ziar cluj an, cu o discretă mustrare, amintea că am bătut tot mai rar, prea rar, drumul Clujului. Mustrarea e îndreptăţită. Dar ocolind această cetate a amintirilor, a elanurilor şi a încrederilor tinereşti de odinioară o făceam tocmai dintr'un dureros simţimânt. Era dureros să întâlneşti tot mai împuţinaţi şi tot mai descurajaţi confraţi, fraţii mei întru scrisul zilnic şi literar. Să-i afli cu privirile împâclite, ca supravieţuitorii unor mari speranţe şi generoase plănuiri, pe care timpul şi oamenii le-au împotmolit, împrejurările le-au sdrobit, viaţa le-au răcit. Pe lângă dânşii treceau gloriile de-o zi, atotputernicii de-o zi, acea trufaşă faună a politicii partidiste care până mai deunăzi acapara totul, devora totul, ca să nu lase în urmă nimic. Dacă am răspuns de astă-dată chemărilor prieteneşti de aci, e fiindcă am deplina convingere că aceste stări au luat acum sfârşit. Vremea nu mai este a optimismului, a iluziilor şi a energiilor păgubos risipite. Nici a gălăgioşilor cruciaţi constituţionali.i Nici a tiranei de partid, care în numele libertăţii făţarnice, ne răpea libertatea de a gândi prin cugetul nostru şi de a simţi prin inima noastră, pentru realităţile noastre. Acest capitol e încheiat. Ne împresoară aspre ameninţări. Stau ochi în încordată aşteptare. Va veni mâine o aşezare nouă a lumii, în care fieştece ţară şi neam vor rămâne încremenite pe multă vreme, după cum le va fi prins ceasul. Dar fiindcă primejdia deşteaptă instinctul de apărare şi de pază, în loc să ne lăsăm paralizaţi de fascinaţia Europei şi de superstiţia unor principii, unor metode, unor regimuri, care şi acolo, în ^Europa se năruie şi sfârşesc; ne întoarcem la grijile noastre şi la puterile noastre. Taina viitorului se află în noi, nu în afară. Iar în acest viitor, care se pregăteşte, rostul scriitorului şi gazetarului îşi va recuceri drepturile sale. Aci îndeosebi, în Ardeal, unde scriitorul nu s'a îndepărtat de pământ; unde gazetarul nu s'a îndepărtat de poruncile instinctului naţional. Acest ceas trebuia să vină. Târziu, e adevărat. Dar încă nu e prea târziu. O singură tristeţe mai încearcă. Gândul la cei care au nădăjduit alături cu noi, acum douăzeci de ani; au luptat alături cu noi, acum douăzeci de ani. Şi astăzi nu mai sunt, pentru a ne împărtăşi nădejdile renăscute. Le-am simţit umbra alături, păşind nevăzută, păşind tăcută, pe străzile acestui Cluj unde ne-au fost drumurile de odinioară. Nu întrebau nimic. Nu le a^eam pasul. Dar ştiam că merg alături, însoţindu-ne din lumea lor, a umbrelor, printre mulţumea Clujului de azi, care nu bănuia ce tovarăşi nevăzuţi, ce tovarăşi neuitaţi ai Clujului de eri ţin pasul cu noi. Nu întrebau nimic. Dar le ghiceam întrebarea: Voi ce-aţi făcut? Voi ce faceţi? Voi ce veţi face? Răspunsul nu-mi aparţine. Răspundă fiecare pentru sine, după ce-şi va fi cercetat cugetul său. Frumos te-a mai împodobit Părintele ceresc, Ardealul nostru mult iubit, Scump leagăn părintesc! Mănoase cîmpuri, mîndre văi In sînu-ţi a întins, C'un falnic brîu de munţi stîncoşi Măreţ mi te-a încins. In miezul tău, de preţ nespus, Ascuns-a mii comori, Cu codri munţii ţi-a 'mbrăcat, Şi-a tale văi cu flori. Si rîuri limpezi, viu cristal, Din sînu-ţi a pornit, Şi 'ntr'ale lumii patru părţi Ca dar le a împărţit. Şi cătră ceruri te-a 'nălţat, Stăpân pe depărtări, Cu fală 'n juru-ţi să priveşti, Tu ţară între ţări! Şi 'ncăpător mi te-a croit, De neamuri primitor, Să dai sălaş şi adăpost Şi hrană tuturor. Să fii în lume a voit Un cuib de fericiri, Dovadă vie pe pămînt De-a lui cereşti iubiri. Dar, ah, prea sfîntă vrerea lui Cum soartea o-a schimbat, Şi cît amar şi cît năcaz Mereu te-a cercetat! Ah, cîte veacuri pe-al tău plai Mereu am suferit, Şi cît ai noştri bieţi strămoşi La sînu-ţi au jelit! De cîte ori al tău pămînt Cu sînge am udat, Seninu-ţi cer de cîte ori De lacrămi s'a'norat! I De grea robie veacuri lungi Să 'ndure le-a fost scris, Şi rare ori un cer mai blînd 0 clipă le-a suris. Dar ori-şi-cît au suferit, Ei nu te-au blăstămat, Ci zi de zi şi an de an Mai cald te-a 'mbrăţişat. Şi dacă soarta 'n viitor Tot chin ne-a rîndui, O clipă nu vom înceta Ca ei a te iubi. Şi 'ntemniţări şi schingiuiri Şi noi vom îndura, Dar nicicînd nu ne-om deslipi De sfîntă glia ta! Şi cel din urmă-al nostru gînd Spre tine-a fi ţintit, Ardealul nostru, leagăn scump, Dar mult nenorocit! Andreiu Bârseanu

9 Gazeta Ilustrată No TEATRUL NAŢIONAL DIN CLUJ BILANŢUL STATISTIC Douăzecişidouă de piese teatrale, în 19 specta-* cole de premieră, au văzut lumina rampei în cursul trecutei stagiuni, atingând cifra de 84 reprezentaţii Acestora li se mai adaug douăsprezece reluări, în 55 spectacole. Totalul reprezentaţiilor pe scena teatrului cluj an, făcând abstracţie de turneele bucureştene, se cifrează astfel la 139. Ţinând cont şi de turneele dela graniţa de Vest şi de pe zonele militare înregistrăm totalul general de 259 reprezentaţii, date de harnicele echipe, aparţinătoare trupei teatrului nostru naţional, în cursul stagiunei din 1939/40. Iată lista premierelor: 1. a) Baba Hârca, feerie în 2 acte (3 tablouri) de Mateiu Millo; muzica de Flechtenmacher. b) Cinel-Cinel, comedie într'un act, cu cântece, de Vasile Alecsandri; muzica de Flechtenmacher. (1 Oct. 1939). 2. Timpul şi Familia Conway, comedie în 3 acte de I. Priestley. Trad. de dna Victoria Iuga. (10 Oct.). 3. Casa Hervey, piesă în 4 acte (17 tablouri de C. R. Avery. Trad. de Soare Z. Soare. (17 Oct.). 4. Mama, piesă în 3 acte de Karel Capek. (24 Oct.). 5. Zile senine, comedie în 3 acte (4 tablouri) de Claude André Puget. (7 Nov.). 6. Magda, dramă în 4 acte de H. Sudermann. (16 Nov.). 7. a) Arşiţa, piesă într'un act de Rosso di San Secondo. Trad. de Giuseppe Cifarelli. b) Luna Vinovată, piesă în 7 tablouri de Massimo Bentempelli. Trad. de G. Cifarelli. c) Al patrulea perete, comedie într'un act de Luigi Bonelli. Trad. de Aristia Benché. (30 Nov.). 8. Horaţiu, tragedie în 5 acte de Pierre Corneille. Trad. de H. Lecca. (7 Dec). 9. Medalionul, comedie în 3 acte de Gherardo Gherardi. (14 Dec). 10. Academicianul (L'habit vert), comedie în 4 acte de R. de Flers şi G. A. de Caillavet. (16 Ian. 1940). 11. Atrizii, tragedie în versuri în 5 acte de Victor Eftimiu. (13 Febr.). 12. Scrisoarea, piesă în 3 acte (5 tablouri) de W. Somerset Maugham. Trad. de Ştefan Constantinescu, (22 Febr.). 13. Cuibul, comedie în 3 acte de André Birabeau. Trad. de Lili Bulandra. (19 Martie). 14. O familie de soi, comedie în 3 acte de Jerome K. Jerome. Trad. de Ilarion Albu. (30 Martie). 15. Dincolo de zare, piesă în 3 acte (6 tablouri) de Eugen O'Neill. Trad. de C. Popa. (18 Aprilie). 16. Strunga Dracului, piesă în 4 acte de Iulian Popa. (22 Aprilie). 17. Mirra, tragedie în 5 acte de Vittorio Alfieri. Trad. de Alex. Marcu. (4 Mai). 18. Verde cu două stele, piesă în 4 acte de Iosif Vanciu (14 Mai). 19. Femeia nimănui, piesă în 3 acte de Cesare Vico Ludovici. Trad. de Ovid Densusianu-Fiul. (28 Mai). Direcţiunea teatrului a făcut deci următoarea alegere: 8 comedii, 10 piese cu caracter mixt (comic şi dramatic), 1 dramă propriuzisă şi 3 tragedii. Dintre aceste 22 de piese teatrale numai 5 sunt originale, româneşti, iar celelalte aparţin literaturilor străine. La 5 din cele 17 piese străine nu ni se indică, în program, numele traducătorilor. Şi e păcat, fiindcă o traducere, dacă e făcută cu râvnă şi cu pricepere, trebue să lase urmaşilor şi numele aceluia sau aceleia care a săvârşit-o. Pe lângă premierele amintite mai sus s'au mai reluat următoarele piese teatrale: 1. Ginerele d-lui" prefect, comedie în 3 acte, localizare de Paul Guşti. 2. Romanţa, piesă în 3 acte, prolog şi epilog de R. de Flers şi Fr. de Croisset. Trad. de Claudia D. Zaharia. 3. Cinematograful, comedie în 3 acte. Localizare de P. Guşti. 4. Năsdrăvăniile divorţului, comedie în 3 acte de A. Bissone. 5. Doi sergenţi, piesă în 3 acte de Rotti (probabil un pseudonim). Trad. de Titus Dunca. 6. Nora, dramă în 3 acte de H. Ibsen. Trad. de B. Marian. 7. Hocus-Pocus, comedie în 3 acte, prolog şi epilog de Curt Götz. Trad. de I. Vanciu. 8. Băieţaşul tatii, comedie în 3 acte de A. N. Hennequin. 9. Noi nu jucăm să ne amuzăm, comedie în 5 acte de Sacha Guitry. Trad. de Şt. Muscă. 10. Omul de zăpadă, comedie în 3 acte de A. de Herz. 11. M-selle Nitouche, comedie muzicală în 4 acte de Her vé. 12. Poemul Unirei de Zaharia Bârsan (cu prilejul sărbătoririi a 20 de ani dela înfiinţarea Teatrului Naţional din Cluj). Contopind premierele cu reluăr'le se desenează următorul raport: 16 comedie faţă de 15 piese (cu caracter mai mult sau mai puţin dramatic) şi 3 tragedii. Faptul că 8 dintre cele 12 reluări aparţin genului comic ne duce la concluzia că direcţiunea teatrului a ţinut cont, într'o măsură considerabilă, şi de gustul marelui public, amator de comedii uşoare. La direcţia de scenă au activat în cursul stagiunei 1939/40 următoarele persoane: 1. Directorul Victor Papilian fdincolo de zare). 2. Emil Bobescu tcinel-cinel, Baba Hârca, Mama. O familie de soi, Doi sergenţi, Omul de zăpadă şi M-zelle Nitouche). 3. N. N e a m t z u- O 11 o n e 1 (Timpul şi Familia Conway, Scrisoarea, Verde cu două stele şi Cinematograful). 4. Fernando de Crucciati (Arşiţa, Luna Vinovată, Al patrulea perete, Mirra şi Femeia nimănui). 5. Ion Tâlvan (Casa Hervey, Zile senine, Horaţiu, Academicianul, Atrizii, Romanţa şi Noi nu jucăm să ne amuzăm). 6. Iosif Vanciu (Cuibul şi Hocus-Pocus). 7, Lili Bulandra (Magda şi Nora). 8. C. Toneanu (Medalionul). 9. T i t u s Lapteş (Strunga Dracului). 10. Vintilă Rădulescu (Ginerele d-lui" prefect şi Băieţa-

10 de frunte, cultivând dintre străini în deosebi pe Moliere. Dacă în primele două stagiuni se fac concesii publicului, jucându-se 20 de comedii din 31 de pre miere, in următoarele două proporţia se corectează, dându-se 16 piese cu caracter de dramă alături, de 21 de comedii. Vrednic de reţinut e faptul că tragedii se reprezintă numai 3 în primii patru ani de viaţă teatrală şi că abia în stagiunea a patra după ce publicul fusese pregătit, consideră dl Bârsan că a sosit momentul să-1 înalţe până la Hamlet-\x\ lui Shakespeare. De atunci însă, trei ani de-a-rândul, ma rele dramaturg englez nu mai lipseşte din reperto riu, reprezentându-i-se 6 piese, printre care şi Macbeth, o adevărată sărbătoare artistică, neîntrecută decât doar de reprezentaţia tragediei lui Sofocle: Oedip-Rege. Se caută apoi să se deschidă şi alte perspective prin pătrunderea în alte lumi, puţin cunoscute la noi: Masivii dramaturgi ai Nordului, în special Ibsen intră, cu trei din piesele sale in. scena dela Cluj. Publicul, neobişnuit cu teatrul de idei, nu se arată dispus să-i deie ascultare prea multă vreme şi astfel piesele ibseniene abia ajung să fie reprezentate de 3 sau ma ximum de 4 ori. Tot comedia uşoară stăpâneşte şi prin 1924 scena noastră prin Morcovel sau Băiatul de viaţă. Dar directorul nu se dă bătut. încet, pe ne simţite, îi atrage pe spectatori spre culmi. Dramaturgi clasici şi moderni, atât de-ai noştri cât şi străini, co D. ZAHARIA BÂRSAN laborează la formarea şi adâncirea gustului estetic al marelui public. In afară de cei amintiţi: Delavranşui tatiij. 11. N. V o i c u (Năsdrăvăniile divorţu cea şi Sorbul. Hugo, Shaw, Grillparzer, Schiller, iar dintre Ruşi: Gorki, Cehov, Dostoievsky şi Tolstoi. lui). 12. N. D i m i t r i u (Poemul Unirei). Astfel străbate publicul cluj an în curs de 8 ani, con Dintre cele 34 de piese montate in stagiunea tre dus cu pricepere, de către un director destoinic, dela cută cele mai numeroase sunt traducerile din limba franceză (10); urmează originalele şi localizările ro Alecsandri şi Haj3eu până la Demonul expresionistu mâneşti, 9 la număr. Literatura italiană e reprezen lui Schonherr, până la Dşoara Iulia a lui Strindberg, tată prin 6, cea engleză prin 5, cea germană prin 2, până la piesele modernului Pirandello. piese. Câte o singură bucată s'a ales din repertoriul norvegian şi cel ceh. Trecând la a doua etapă a activităţii teatrale, * vom constata, din capul locului, o criză de conducere. Alte preocupări, (în deosebi încheierea lucrării Patru directori se vor schimba în curs de 4 ani. Pa despre Opera Română din Cluj in decursul primelor ralel cu această criză de conducere mai rodea şi criza două decenii de activitate) ne-au împiedecat să ela economică şi financiară la temelia teatrului. borăm cronicele noastre teatrale după metoda apli In toamna anului 1927 îşi începe activitatea, în cată în stagiunile precedente. Dacă împrejurările ne calitate de director general dl Victor Eftimiu. Câtva vor permite, vom continua, începând cu noua sta timp amestecă teatrul cu opera, organizând faimoa giune, publicarea periodică, regulată, a menţiunilor sele festivaluri, compuse din simfonii, comedii, exhi noastre critice in legătură cu viaţa teatrală din ca biţii coreografice. coruri, declamări şi tragedii, pitala Ardealului. toate de-a-valma! De 18 ori a trebuit să se repete De data aceasta ţinem să aruncăm măcar o pri această experienţă artistică", până când a ajuns să vire generală asupra activităţii teatrului nostru, schi se convingă şi directorul general că-i mult mai bine ţând, în mod succint, ce s'a realizat la Cluj in primii ca teatrul să rămână teatru, iar muzica :ă se cultive douăzeci de ani ( ). la Operă şi la concerte. Am fi nedrepţi insă dacă Pentru a dobândi o perspectivă mai clară vom nu i-am recunoaşte dlui Victor Eftimiu şi părţi bune. distinge patru faze in desfăşurarea vieţii teatrale clu- In timpul directoratului dsale publicul clujan a avut iane: I. întâiul directorat al dlui Zaharia Bârsan. prilejul să vadă montări interesante, făcute în stil II. Criza de conducere. III. Al doilea directorat al modern şi să asiste la reprezentarea unor piese mai dlui Zaharia Bârsan. IV. Actuala conducere. îndrăsneţe decum văzuse până atunci. Dsa nutrea un întâiul director al T. N. din Cluj încercatul plan măreţ cu privire la realizarea, în condiţii gran actor Zaharia Bârsan având o îndelungată expe dioase a Teatrului de Vest. Dar pentru toate acestea rienţă teatrală, a dat dovadă de multă pricepere inclusiv aducerea unor protagonişti dela Bucureşti şi de alese calităţi de conducător. Ţinând seama de în vederea interpretării rolurilor de mare anvergură realităţi, directorul Z. B. a început să atragă publi trebuiau parale, multe-multe parale. cul prin uşoare comedii de situaţii, localizări, melo Şi-atunci a trebuit să vie un om în fruntea insti drame, presărând însă repertoriul an de an şi cu tuţiei, care să ştie să facă ispravă şi fără de atâtea piese clasice, dând lui Alecsandri şi Caragiale locul parale. Acest director vrednic a fost dl prof. Nicolae

11 Bănescu. împrejurări de ordin politic nu i-au permis să steie în fruntea Teatrului şi a Operei decât un an, mai precis 2 jumătăţi de stagiuni. Cu spiritul dsale de dreptate, cu simţul dsale pentru economii, cu tac tul dsale de adevărat conducător ar fi putut să facă şi mai mult bine dacă directoratul dsale ar fi fost de o mai lungă durată. In orice caz urmaşul dsale a găsit un buget echi librat şi un repertoriu care ar fi putut să facă cinste şi unui specialist în materie de teatru şi de operă. Pe lângă Pirandello şi Ibsen, mai întâlnim odată pe Sofocle, iar cu un prilej de comemorare pe marele Tolstoi. Dl Constantin Pavel, noul director general, se prezintă cu montări fastuoase atât la Operă cât şi la Teatru. Dar ori câtă râvnă ar depune, îi vine greu să conducă ambele instituţii. Nutreşte frumoase intenţii cu privire la organizarea spectacolelor de Luni seara pentru muncitorime, la matineele de Duminecă dimi neaţa pentru sătenii din jurul Clujului, pentru-tea trul şcolar, care ar trebui să se inspire din programa analitică a învăţământului. Muncitorimea a rămas însă neîncrezătoare faţă de teatrul burghez; teatrul pentru săteni a rămas o simplă dorinţă; iar teatrul pentru şcolari, în majoritatea cazurilor, nu s'a inspi rat şi nu se inspiră din programa analitică a învăţă mântului. In aceste trei domenii aproape totul a ră mas încă de făcut. Trebue însă să recunoaştem şi datori suntem să subliniem că, pe lângă faptul că n'a dat cu totul uitării pe marii dramaturgi, creatori de valori lite rare şi teatrale universale, dl C. Pavel a ţinut să facă loc în repertoriu şi poetului nostru Lucian Blaga, pentru două din dramele sale. In timpul concesionării, dl Pavel împarte grijile conducerii cu dl Sorbul. Nu-s multe de spus despre această anemică stagiune din 1930/31. Crizele de tot felul ameninţau însăşi existenţa T. N. şi a O. R. din Cluj. După interegnul de scurtă durată a dlui Ion Marin Sadoveanu, frânele teatrului se încredin ţează din nou artistului şi omidui de specialitate, Zaharia Bârsan. Şi astfel intrăm în a treia etapă de muncă ar tistică, desfăşurată la teatrul nostru naţional. După declinul din timpul concesionării, cârma ciul destoinic al începuturilor ajunge să conducă din nou corabia Teatrului Naţional. S e înscenează în curs de 5 stagiuni peste 80 de piese, ţinându-se un echi libru riguros între genurile teatrale. Iată ce ne arată cifrele statistice: Alături de 40 de comedii se repre zintă 39 de drame şi 3 tragedii. Din nou îşi pleacă directorul urechea spre glasul publicului şi, inţelegându-i dorinţa, caută să-1 cucerească prin numeroase comedii. Dar nu numai prin comedii, căci dac'ar fi vorba numai de ele, cei doi directori din timpul con cesionării, ar câştiga premiul I, deoarece în 1930/31 din 15 premiere 12 au fost comedii! Dl Zaharia Bâr san a ştiut să ţină echilibrul just: Ne-a înălţat din nou spre Shakespeare, iar cu un prilej comemorativ ne-a desvăluit şi frumuseţile adânci ale Faust-u\ui lui Goethe, ne-a dat ceva şi din Calderon dela Barca, nu 1-a uitat nici pe Ibsen şi pe Shaw, ne-a demon strat talentul lui Maeterlinck, a făcut, în sfârşit, apel la numeroşi autori de naţionalităţi diferite, neuitând însă nici de dramaturgii noştri, printre care se re marcă iarăşi poetul Lucian Blaga prin inclinarea sa spre simbol şi legendă, învăluită în misticism. Un repertoriu prea variat, prea pestriţ s'ar putea obiecta. Intr'un anumit stadiu de cultură, acesta-i poate repertoriul cel mai indicat. E c l e c t i c, ca fiecare să-şi găsească, în vreo piesă sau într'alta, hrana sufletească cea mai potrivită construcţiei sale psihice. # Trecând la ultimele stagiuni teatrale, dirijate începând cu anul 1936 de către dl prof. Papilian, constatăm un ritm nou şi o nouă atmosferă în viaţa teatrală. Mai întâi cu privire la deschiderea stagiu nilor. Se caută acum de fiecare dată un prilej de comemorare: Scriitorul Gib Mihăescu, vechii scriitori dramatici ardeleni, reprezentaţi prin Ion Al. Lapedatu, poetul Octavian Goga, iar mai nou un mare ac tor, un vrednic compozitor şi un autor dramatic con sacrat, care a tras intâiele brazde pe ogorul teatrului românesc. Cu prilejul comemorării lui Gib. Mihăescu, dl director Papilian a căutat să scoată în relief nouta tea şi frumuseţea literaturii de după răsboiu, iar despre teatru şi-a exprimat convingerea că trebue să fie viaţă în toată plenitudinea". Această idee a fost şi este pentru Domnia S a călăuza principală în alcă tuirea repertoriului. Marile probleme ale vieţii şi ale morţii n'au fost reliefate niciodată în trecut cu atâta pasionată stăruinţă ca în ultimii trei ani. Aduceţi-vă aminte o clipă de captivanta piesă In larg corabia misterioasă ce transportă câteva suflete spre locul judecăţii supreme, apoi de le genda dramatică a lui Ortner: Tobias Wunderlich şi de Servitoarea din Evolena, o altă legendă cu carac ter de mister, în care triumfă puterea credinţei şi a iubirii, zdrobind lanţurile morţii, şi în sfârşit mai reamintiţi-vă de un triptic al morţii care începe cu D. VICTOR PAPILIAN