The. advertising. is me!

Transcript

1 IN CONTACT Succes fara granite! Genetica prin ochii cercetătorului român Dana Brânzei Florin Niculescu: un român, cu inimă de țigan, cântă lumii muzica din vene La genetica vista con gli occhi di Dana Brânzei, ricercatrice romena Florin Niculescu: un romeno con il cuore da zingaro, suona per il mondo la musica che gli scorre nelle vene 09 Daniela Vițelaru: L immigrazione e il sentimento 04 di inferiorità 42 The advertising is me! Printesa care a trecut de Tsunami cu Printul baghetei Italianul Giovanni și bunica Vetuța promovează România pe gratis La principessa che ha passato il Tsunami con Il Principe di bacchetta 31 L italiano Giovanni e nonna Vetuța promuovono la Romania gratis 16 Aprilie-mai 2010 ROMANIA Imigratia si sentimentul de inferioritate

2

3 Sumar 48 Roma: Mall în miniatură marca România - o afacere la stradă de promovare a oraselor României 53Campania Deva Roma: un centro commerciale in miniatura marca Romania un affare che ci sta di strada Campagna per promuovere le città della Romania Deva 26 Maria Ștefanache inventează teatrul viitorului 42 De la casa regală, la cea mai renumită academie de sport din lume Dalla casa reale alla più prestigiosa accademia sportiva del mondo 58 Romanian Business Club, fabrică de afaceriști români la Londra Romanian Business Club, fabbrica di imprenditori romeni a Londra 3

4 Editorial Imigrația și sentimentul de inferioritate Am plecat cu toții din țară, unul câte unul, pentru a ne construi un altfel de viitor departe de România. Și...am luat o parte din ea cu noi atunci când am plecat... Acum am reușit, la mii de kilometri de casă, fără să ne propunem, să construim o altă Românie... mai mică. Nici o statistică nu este importantă, mai ales că nu este esențial numărul nostru, ci faptele, eforturile și optimismul. Ne-a fost greu, ne-a fost ușor, important este că am luptat să ne clădim mici sau mari povești de succes. Și... am reușit! Am trăit mereu în suflet cu un sentiment ce nu era al nostru, un sentiment de inferioritate pentru că eram pe un teritoriul străin, că eram minimalizați, ponegriți și îndepartați de cele mai multe ori fără motiv. Neam apărat, ne-am justificat, ne-am acuns fără să înțelegem de ce facem asta. Era o atitudine implicită a factorilor externi care puneau presiune pe noi, iar această atitudine de apărare ne-a știrbit imaginea pentru că am fost considerați slabi. Și ne-a fost teamă, și am tăcut... Până acum când lucrurile s-au schimbat esențial, iar această schimbare începe cu mine... și cu tine...și cu tine... este oglinda familiei românești din afara țării, este instrumentul de exprimare a calității, a faptelor pozitive, a oamenilor de valoare, a mentalității, culturii și istoriei poporului român într-o formă modernă, atrăgăoare, ingenioasă. Este revista românilor de pretutindeni, români care prin poveștile lor de viață și reusită, au posibilitatea să fie un model în societatea în care trăiesc. Revista a luat ființă ca urmare a puterii unui vis. Rolul acesteia este de a promova, prin toate mijloacele și pe toate căile, spiritul, valorile umane și identitatea țării noastre în lume. Este replica unui jurmalism de calitate, fără senzațional ieftin, fără bârfe inutile, fără încălcări ale bunului gust, un instrument unic de informare ce nu există în diaspora la ora actuală și care aparține tuturor românilor oriunde s-ar afla ei. Această publicație va analiza îndeaproape imigrația și fenomenul ei, integrarea și dezvoltarea într-o altă societate. După mai mult de un an de muncă asiduă, determinare și încredere, acest proiect este lansat în lumina reflectoarelor. Gândit de învingători, pentru învingători, revista intenționează să fie unitatea de măsură a spiritului românesc și va reflecta în paginile sale o Românie solidară, care prețuiește unitatea, omul și valoarea. este evoluția timpului nostru, evoluția românilor de peste granițe care vor fi într-o conexiune continuă atât între ei, cât și cu țara din care au plecat! 4

5 Immigrazione e sentimento di inferiorità Tutti noi abbiamo lasciato il Paese, uno ad uno, per costruirci un futuro diverso lontano dalla Romania. E... quando siamo partiti abbiamo preso con noi una parte di lei... Ora siamo riusciti, a migliaia di chilometri da casa, senza porcelo come obiettivo, a costruire un altra Romania...un po più piccola. Le statistiche non sono importanti, perché l essenziale non è quanti siamo, ma quello che facciamo, il nostro impegno, il nostro ottimismo. Che sia stato difficile o meno, l importante è che abbiamo lottato per creare delle piccole o grandi storie di successo. E...ci siamo riusciti! Siamo sempre vissuti con un sentimento interiore che non ci apparteneva, un sentimento di inferiorità, perché eravamo in terra straniera, perché eravamo sminuiti, denigrati, allontanati, il più delle volte senza motivo. Ci siamo difesi, giustificati, ci siamo nascosti senza comprendere perché lo facevamo. Era un atteggiamento latente causato da quei fattori esterni che premevano su di noi, e questo difenderci ha danneggiato la nostra immagine, perché siamo stati considerati dei deboli. E abbiamo avuto paura, e abbiamo taciuto... Fino a questo momento, quando le cose sono cambiate in maniera essenziale, ed è un cambiamento che comincia da me... e poi da te... e da te... è lo specchio della famiglia romena fuori dal suo Paese, è lo strumento di espressione della qualità, dei risultati positivi, delle persone di valore, della mentalità, Editoriale della cultura e della storia del popolo romeno in una forma moderna, stimolante, inventiva. E la rivista dei romeni di tutti i Paesi, romeni che con le loro storie di vita e di successo possono diventare un modello nella società in cui vivono. La rivista è nata come conseguenza della forza di un sogno. Il suo ruolo è quello di promuovere, con ogni strumento e ogni via percorribile, lo spirito, i valori umani e l identità del nostro Paese nel mondo. E la risposta di un giornalismo di qualità, scevro da facili sensazionalismi, da chiacchiere inutili, da violazioni del buon gusto, uno strumento di informazione unico che, attualmente, non esiste nel panorama dell informazione della diaspora, e che appartiene a tutti i romeni, ovunque si trovino. La nostra pubblicazione analizzerà dunque da vicino l immigrazione e il suo fenomeno, l integrazione e lo sviluppo in un altra società. Dopo oltre un anno di lavoro assiduo, di determinazione e di fiducia, ora questo progetto viene presentato davanti ai riflettori. Pensata da persone vincenti per persone vincenti, la rivista intende essere l unità di misura dello spirito romeno e rifletterà sulle sue pagine una Romania solidale, che apprezza l unità, l essere umano e il suo valore. è l evoluzione del nostro tempo, è l evoluzione dei romeni all estero, che saranno costantemente connessi tra loro e con il Paese che hanno lasciato! 5

6 Panorama 360 o COSMIN D~NIL~: Este prea complex prin prisma obiectivului și mult prea modest dincolo de el. Spune că s-a născut la Timișoara, în 1974, că este căsătorit de mai bine de un deceniu și are câteva motive să fie fericit. Restul poate că nici nu ne interesează, atâta timp cât imaginile pe care le imortalizează sunt mai fascinante ca îmbinarea a zeci de mii de cuvinte... Nu își aduce aminte care a fost prima fotografie pe care a făcut-o, însă știe clar că o imagine captivantă trebuie să spună ceva, trebuie să aibă o compoziție mai neobișnuită, un subiect extraordinar, culori sau lumini fantastice, să dea de gândit. Personal sunt mulțumit când reușesc să surprind o poveste sau un sentiment sau când pot să imprim un subînțeles imaginii. La modul ideal, o imagine interesantă trebuie să spună ceva, mărturisește Cosmin Danilă. Cum a inceput? Cât este pasiune și cât este meserie în ceea ce face? sunt întrebări care ne vin aproape involuntar în minte atunci când avem de-a face cu un personaj nou, interesant ca el. Însă Cosmin se rezumă la puține vorbe... În 1998 am plecat să lucrez ca ospătar pe vapoare de croazieră. Cum era de așteptat, am ajuns în niște locuri complet diferite de cele de acasă, așa că am început să fac poze să le trimit familiei și prietenilor. Mi-am dat seama că îmi place și am încercat să învaț mai multe despre fotografie. La un moment dat am reusit să mă transfer la departamentul foto de pe vapor și am lucrat ca fotograf o perioadă. În primul rând este vorba de pasiune în tot ceea ce fac, iar dacă pot să produc și bani, cu atât mai bine, povestește Cosmin.Noțiunea de calitate și frumos este subiectivă și la el, astfel că, răspunsul la întrebarea: Ce anume dă calitate unei imagini?, dincolo de chestiile tehnice, el raspunde scurt: nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie. 6

7 Panorama 360 o Un fotograf, un so}, un brand! A emigrat în Canada în septembrie 2008, împreună cu soția și, deși nu este lamurit ce va face în viitor, e convins de faptul că nu se va întoarce prea curând în România. Între timp își face meseria aceea de international wedding photographer, plimbându-se prin toate colțurile lumii și surprinzând pentru eternitate fericirea zilei nunții diferitelor cupluri. Prima nuntă internațională a avut-o în 2008, la Praga și povestește cu drag despre toate evenimentele la care a participat susținând că multe dintre acestea i-au rămas în suflet. În dimineața unei nunți, mireasa nu-și găsea celularul și a spus ca îi trebuie telefonul pentru un singur lucru: sa ma poată găsi, în caz că se pierde de mine. O altă mireasă mi-a spus că eu am fost cel mai bun lucru din ziua nunții ei, iar o afirmație de genul ăsta te cam pune pe gânduri. Am rămas prieteni cu majoritatea cuplurilor. Din păcate nu am timp și posibilități să aprofundez aceste relații, povestește interlocutorul nostru. S-a căsătorit cu Ionela în 1999 pe o insulă în Caraibe și a făcut poze cum a apucat, nu am avut un profesionist care să se ocupe de acest aspect. În 2005 am mai făcut o nuntă la Brașov, pentru familie. Fratele meu și soția lui, de la Imagia ne-au tras în chip, își amintește Cosmin. Mărturisește că s-a plimbat destul de mult prin lume, dar nici pe departe să-i ajungă. Nu are o țară preferată și spune că încă nu a fost în nici un loc care să-i fi plăcut mai puțin. Dacă nu era fotograf, cu sigurantă inventa el meseria de călător, la care crede că ar fi fost maestru. Site-ul a pornit ca o continuare a pasiunii sale, ca o dorință acută de a transmite și mai multe senzații prin obiectivul aparatului de fotografiat. Sunt suflete surprinse în aceste poze, sunt cladiri, stări și anotimpuri, sunt zile întregi de muncă și dedicare. Este spiritul României în cadre precise simțite doar de un singur om, dar câte cadre mai sunt încă de surprins... Nu-mi dau seama care a fost factorul hotărâtor când m-am apucat de adunat poze. Mi s-a părut puțin de prost gust ca țara să aibă niște obiective considerate de așa mare valoare și să nu aibă imagini cu acestea, afirmă autorul. Site-ul este rodul a 3 ani de muncă, între 2005 și 2008 și surprinde imagini din zonele țării înscrise în patrimoniul mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNES- CO). Acesta cuprinde 31 de obiective, dintre care 30 culturale (în Maramureș, Transilvania, Bucovina, Munții Orăștiei, Sighișoara, Hurezi) și doar unul natural Delta Dunării. Proiectul de față este cu atât mai valoros cu cât a fost un efort considerabil în totalitate autofinanțat. 7

8 Vista Cosmin Dănilă: un fotografo, un marito, un brand! E troppo complesso se lo guardi attraverso l obiettivo e troppo modesto a occhio nudo. E nato a Timișoara nel 1974, è sposato da più di dieci anni e ha più di un motivo per essere felice. Il resto forse non ci interessa nemmeno, dal momento che le immagini che riesce a immortalare sono più affascinanti di migliaia di parole... Non ricorda qual è stata la prima fotografia che ha scattato, ma sa bene che un immagine, per essere accattivante, deve comunicare qualcosa, deve possedere una composizione particolare, un soggetto straordinario, dei colori o delle luci fantastiche, deve far pensare. Personalmente, sono soddisfatto quando riesco a cogliere una storia o un sentimento, o quando riesco a imprimere alla foto un significato che va oltre l immagine stessa. Idealmente, un immagine interessante deve avere qualcosa da dire, afferma Cosmin Dănilă. Quando è cominciato tutto quanto? Quanta passione e quanto mestiere c è in quello che fa? sono domande che sorgono quasi spontanee quando abbiamo a che fare con un personaggio originale e interessante come lui. Ma Cosmin è uomo di poche parole... Nel 1998 sono partito per lavorare come cameriere sulle navi da crociera. Come era prevedibile, arrivavo in posti completamente diversi da quelli che ero abituato a frequentare, e così ho cominciato a fare foto e a mandarle alla famiglia e agli amici. Mi sono reso conto che era una cosa che mi piaceva fare e ho cercato imparare di più. A un certo punto, sono riuscito a farmi trasferire presso lo studio fotografico della nave e ho lavorato per qualche tempo come fotografo. Il mio stimolo è la passione in quello che faccio, e se posso anche guadagnarci qualcosa, tanto meglio, racconta Cosmin. La nozione di qualità e di bellezza è soggettiva anche per lui, dunque la risposta alla domanda: Che cos è che conferisce qualità a un immagine?, a parte gli aspetti tecnici, è: non è bello ciò che è bello, è bello ciò che piace a me. E emigrato in Canada nel settembre 2008 con sua moglie e, benché non abbia ancora le idee chiare su che cosa farà in futuro, è persuaso che non tornerà in Romania tanto presto. Nel frattempo si dedica al suo lavoro, ovvero international wedding photographer, andando in giro per il mondo ad immortalare il giorno più felice di tante coppie. Il primo servizio fotografico per un matrimonio internazionale risale al 2008 a Praga. Racconta con piacere tutti gli eventi ai quali ha partecipato, molti gli sono rimasti nel cuore. Un giorno, la mattina di un matrimonio, la sposa non riusciva a trovare il suo cellulare, che le serviva per un unica cosa: rintracciarmi nel caso in cui mi avesse perso di vista tra gli invitati. Un altra sposa mi ha detto che io sono stato la cosa migliore nel giorno del suo matrimonio, e un affermazione di questo genere ti dà da pensare. Sono rimasto amico della maggior parte delle coppie. Purtroppo non ho né il tempo, né la possibilità di approfondire questi legami, racconta il nostro interlocutore. Si è sposato con Ionela nel 1999 su un isola dei Caraibi e ha scattato delle foto alla bell e meglio, non ho avuto a disposizione un professionista che si occupasse di questo aspetto. Nel 2005 sono andato a un matrimonio di un parente a Brașov. Mio fratello e sua moglie, che hanno uno studio fotografico ci hanno immortalato, ricorda Cosmin. Cosmin rivela di essersi fatto tanti giri per il mondo, ma di non essersi stufato nemmeno un po. Non ha un paese preferito, e non ha ancora visitato un luogo che gli sia piaciuto più di un altro. Se non avesse fatto il fotografo, di certo avrebbe inventato il mestiere del viaggiatore, nel quale sarebbe stato un vero maestro. Il sito è iniziato come continuazione della sua passione, come impellente desiderio di trasmettere tante altre sensazioni attraverso l obiettivo della sua macchina fotografica. In queste foto ha ritratto persone, edifici, atmosfere e stagioni, cui ha dedicato intere giornate di lavoro intenso. Non saprei dire quale sia stato il fattore decisivo che mi ha spinto a raccogliere queste foto. Mi è parso un po di cattivo gusto che in questo paese vi fossero dei luoghi a cui si attribuiva un valore tanto elevato, ma nessuna immagine che li ritraeva, afferma l autore. Il sito è frutto di tre anni di lavoro, tra il 2005 e il 2008, e include immagini provenienti da luoghi di tutto il mondo e iscritti nel patrimonio mondiale dell Organizzazione delle Nazioni Unite per l Educazione, la Scienza e la Cultura (UNESCO). Sono presenti 31 obiettivi, di cui 30 a carattere culturale (nelle regioni del Maramureș, della Transilvania, della Bucovina, nei Monti di Orăștie, nonché la cittadina medievale di Sighișoara e il monastero di Hurezi) e soltanto uno a carattere naturale, il Delta del Danubio. Il progetto in questione è ancor più encomiabile in quanto si tratta di un impegno materiale considerevole e totalmente autofinanziato. 8

9 Cultura muzicala Florin Niculescu: un român, cu inimă de țigan, cântă lumii muzica din vene Muzica este peste tot, numai în partituri nu!, spune artistul. S-a născut în România în urmă cu peste 4 decenii în zodia artiștilor, Vărsător. Cântă pe scenele lumii alături de cele mai importante figuri din muzică jazz. Lumea îl știe ca predecesorul lui Grapelli, un renumit jazzman francez de origine italiană, însă muzica pe care o transmite publicului larg este un mix original de lăutărie și jazz. Trăiește în Franța de 18 ani. Și-a revăzut familia în formulă completă anul trecut la Milano, după 8 ani de așteptare. La Villa Reale nr. 16 se întâlnesc de regulă artiștii consacrați în mult așteptatele serate muzicale de vară. Am stat la discuții într-un restaurant la Milano, după un concert unde publicul a stârnit un ropot de aplauze aproape fără sfârșit. Ți-ai imaginat vreodată că o să ajungi la această etapă a vieții tale, când doar pronunțându-se numele tău lumea nu mai are nevoie de nici o altă prezentare? Oamenii care iubesc ceea ce fac reușesc în viață, au forța necesară să strabată oricare drum și să ridice orice barieră. Se zbat pentru ceea ce au ei mai frumos și profund în sufletul lor. În felul acesta depășesc orice obstacol. Nu cred că foarte multă lume știe despre legea atracției a lui Abraham: ceea ce vrei să faci cu adevărat, o să faci, ceea ce nu vrei îndeajuns de mult, nu o să reușești! Nu există hazard, el este controlat, noi trebuie să îl incităm. Tot ceea ce ne propunem, dacă vrem cu adevărat, atragem. Trecem peste orice și reușim, dacă vine din străfundul sufletului. Florin Niculescu: un romeno con il cuore da zingaro, suona per il mondo la musica che gli scorre nelle vene La musica è ovunque, tranne che negli spartiti!, dice l artista. E nato in Romania piu di 4 decenni fa sotto il segno zodiacale degli artisti, Acquario. Suona sui palcoscenici di tutto il mondo accanto alle più importanti figure della musica jazz. E conosciuto come il predecessore di Grapelli, famoso jazzista francese di origine ita- 9

10 Cultura muzicala Când ai început să cânți? De la 5 ani. Primul meu profesor a fost tata, iar al doilea a fost mama. Am făcut primele lecții eu ei, acasă. Tatăl meu este violonist, iar mama - violonistă și pianistă. Când am mers la școala de muzică, la 7 ani, profesorul a fost plăcut surprins și mulțumit când a văzut că nu trebuie să o ia de la zero; știam prima poziție la vioară și notele. Mi-am continuat apoi studiile liceale si post liceale, însă în mare parte am fost autodidact. De ce un țigan a ales să cânte jazz? Când încă eram la vremea alegerilor, simțeam cum se zbăteau în mine trei energii puternice ale muzicii: lăutărie, clasic, jazz. Mi-a plăcut întotdeauna mesajul lăutăresc, dar și sunetul ciudat, profund, armonic de jazz. Pe măsură ce creșteam reușeam să le pun împreună, să îmi folosesc imaginația, cunoașterea armoniei și controlul instrumentului pentru a da tot ce am mai spiritual: sunetul dragostei. Îmi plăceau sunetele profunde, unice, stranii totodată, mă atrăgeau ca un magnet. Le găseam foarte compacte ritmurile de jazz. Care a fost parcursul vieții tale după ce ai plecat din țară? Aveam 23 de ani când am plecat în Franța. Mi-am dorit întotdeauna să cânt muzică jazz, iar România nu era tocmai postul ideal pentru asta. Am început să cânt în cabarete rusești muzică cu tentă țigănească, pentru că eu fac parte dintr-o comunitate foarte importantă de muzicanți țigani, lăutari. Acolo se strângeau în fiecare seară elitele Parisului, era un loc faimos, din păcate acum nu mai există. Am cunoscut acolo multe persoane alături de care am avut colaborări pe parcurs. În 1993 am făcut prima înregistrare. Există vreun personaj care te-a inspirat? Ai avut un model? La nivel internațional lumea te numește predecesorul lui Stefano Grapelli. A fost el modelul tău? Oamenii au nevoie de exemple și modele. Nu pot să neg că sunt un discipol al lui Grapelli, doar pe de o parte. Originalitatea și respectul de sine pe care muzicanții trebuie să le aibă față de ceea ce cântă sunt extrem de importante. Oamenii ma apreciază pentru că sunt ceea ce sunt eu,,, Când încă eram la vremea alegerilor, simțeam cum se zbăteau în mine trei energii puternice ale muzicii: lăutărie, clasic, jazz. nu uit niciodată de unde am plecat. Grapelli pentru mine a fost și este util ca un mare muzicant, pionier al viorii de jazz. Nu pot să uit alte elemente, cum ar fi cultura mea. Eu sunt țigan, lăutar, am învățat să cânt după ureche, dar din inimă și nu din partitură, din niște informații superficiale care îți dau dreptul să te duci la o anumită cotă de sentimente, reacții. Cultura puternică din care provin, o folosesc în favoarea mea. Este un amestec, de fapt, între respectul pe care i-l dau lui Grapelli și personalitatea cu care eu cânt. M-am născut în cultura asta de lăutărie, folclor. Țiganilor le curge muzica prin vene, notele sunt un contur. Muzica este peste tot, numai în partituri nu! Ce ai luat de la tatăl tău? Tot. Îl ador pe tatăl meu pentru că are o personalitate aparte și e un muzician foarte special. În primul rând face parte dintr-o generație care e greu de găsit în zilele noastre, acea generație care cântă din inimă, pentru inimi. Cântăreți care fac cu plăcere ceea ce fac, simt, trăiesc ce cântă. Tatăl meu mi-a imprimat forța, puterea unui animal care vede prada, o fixează și o înfulecă. O forță de viață fantastică. Cred că am luat tot, atât cât am putut. Îl iubesc nespus. Și de la mama? De la mama am luat sensibilitatea, înțelegerea, dar mai ales stabilitatea, elemente fără de care forța nu are nici un ecou. Părinții sunt un exemplu pentru mine. Care a fost unul din cele mai emoționante moment care îți vine acum în minte? În 2007 a fost un moment de vis. Am participat la ultimul concert al marelui jazzman mondial Oscar Peterson de la Carnegie Hall din New York. Artistul a colaborat foarte mult cu Grapelli, iar eu la acel moment i-am ținut locul. Am fost singurul european, ca să nu mai spun român sau țigan, care a fost invitat să participe acum 2 ani la seara specială Oscar Peterson. Au fost pe aceeași scenă nume extrem de importante pentru jazzul internațional: Russell Malone, Christian McBride, Dee Dee Bridgewater, Billy Taylor, Wynton Marsalis și mulți alții. Mă mândresc oriunde mă duc că vin din România, chiar dacă fac parte dintr-o cultură țigănească. Muzica 10

11 Cultura musicale trebuie să fie un mesaj pacifist. Și cel mai frumos public, unde l-ai întâlnit? Orice popor are sensibilitatea lui. Dacă ești un artist profund trebuie să găsești firul de legătură, sensibilitatea și momentul să faci din acea clipă ceva unic. Am cântat în toată lumea, pe toate continentele și prin toate țările. Nu cred că un public e mai bun decât altul. Trebuie să găsești conexiunea potrivită în transmiterea mesajului, trebuie să faci oamenii să participe. Ai întâmpinat probleme că ești român, țigan? Da. Am stat șapte ani fără acte în regulă la Paris. Actele le-am obținut cu ajutorul vedetelor din Franța pe parcursul colaborărilor mele cu ele, în toți acești ani. Mulți s-au reunit, într-un concert de susținere și prietenie pentru mine, care a fost televizat și transmis la radio. S-au adunat și peste de oameni care aveau pancarte: Florin, nu te lăsăm să pleci de la Paris!. A doua zi, ministrul de cultură de atunci, mi-a trimis acasă o scrisoare prin care își arăta recunoașterea pentru participarea mea la viața artistică franceză. După două săptămâni aveam actele în regulă. Acum mă consider împlinit, mai ales pe plan spiritual, că asta e foarte important. În rest, așa cum spuneam la început, dacă îți dorești ceva cu adevărat, e imposibil să nu reușești! liana, ma la musica che trasmette al grande pubblico è un miscuglio orginale di musica di strada e di jazz. Vive in Francia dall età di 18 anni. Ha rivisto la famiglia al gran completo l anno scorso a Milano, dopo 8 anni di attesa. A Villa Reale n.16, nelle attesissime serate musicali estive, si incontrano in genere artisti rinomati. Abbiamo conversato con Florin in un ristorante a Milano, dopo un concerto in cui il pubblico è esploso in uno scroscio di applausi senza fine. Avresti mai immaginato di arrivare in questa fase della tua vita, quando dopo aver sentito il tuo nome la gente non ha bisogno di altre presentazioni? Le persone che amano quello che fanno riescono bene nella vita, hanno la forza necessaria a percorrere qualsiasi strada e ad abbattere qualsiasi barriera. Si impegnano per quel che di più bello e più profondo hanno dentro di sé. In questo modo riescono a superare qualsiasi ostacolo. Non sono in molto a conoscere la legge di attrazione di Abraham: quello che veramente vuoi fare, lo farai, quello che non vuoi abbastanza, non riuscirai ad ottenerlo! Non esistono i colpi di fortuna, la fortuna la controlliamo noi, siamo noi a doverla pungolare. Tutto quel che ci proponiamo, se lo vogliamo davvero, lo,, Le persone che amano quello che fanno riescono bene nella vita attiriamo a noi. Superiamo qualsiasi cosa e ci riusciamo, se proviene dal profondo del nostro cuore. Quando hai cominciato a suonare? A 5 anni. Il mio primo insegnante è stato mio padre, e il secondo mia madre. Ho preso le prime lezioni con loro, a casa. Mio padre è violinista, mentre mia madre violinista e pianista. Quando sono andato a scuola di musica, a 7 anni, l insegnante è rimasto piacevolmente sorpreso quando ha visto che non doveva cominciare da zero con me; conoscevo la prima posizione del violino e le note musicali. Poi ho continuato gli studi liceali e post-liceali, ma sono stato in gran parte autodidatta. Perché uno zingaro comincia a suonare jazz? 11

12 Cultura musicale Quando vivevo l epoca in cui dovevo scegliere, sentivo agitarsi dentro me tre energie musicali potenti: la musica di strada, la classica, il jazz. Mi è sempre piaciuto il messaggio della musica da strada, ma anche il suono bizzarro, profondo, armonico del jazz. Man mano che crescevo, riuscivo a combinarli, a utilizzare la mia immaginazione, la conoscenza dell armonia e la padronanza dello strumento, per generare tutto quel che di più spirituale ho: il suono dell amore. Mi piacevano i suoni profondi, unici e strani a un tempo, mi attiravano come una calamita. Trovavo i ritmi jazz molto coesi e densi. Qual è stato il tuo percorso dopo che hai lasciato la Romania? Quando sono partito per la Francia avevo 23 anni. Ho sempre desiderato suonare musica jazz, e la Romania non era esattamente il posto ideale per farlo. Ho cominciato a suonare nei cabaret russi musica dal sapore tzigano, poiché io appartengo a una comunità molto importante di suonatori zingari, i lăutari. In quei locali si riunivano ogni sera le élite di Parigi, era un posto famoso, che purtroppo ora non c è più. Lì ho conosciuto molti colleghi con cui ho poi collaborato durante la mia carriera. Nel 1993 feci la mia prima registrazione.,, La gente mi apprezza perché sono me stesso, perché non dimentico mai da dove sono partito C è qualche personaggio a cui ti sei ispirato? Hai avuto un modello? Il pubblico internazionale ti definisce come il predecessore di Stefano Grapelli. E stato lui il tuo modello? Le persone hanno bisogno di esempi e modelli. Non posso negare di essere un discepolo di Grapelli, anche se solo in parte. L originalità e il rispetto di sé che i musicisti devono avere verso la musica che suonano sono estremamente importanti. La gente mi apprezza perché sono me stesso, perché non dimentico mai da dove sono partito. Grapelli per me è stato ed è fonte di ispirazione, come grande musicista, come pioniere del violino jazz. Ma non posso trascurare altri elementi essenziali, come la mia cultura. Io sono zingaro, sono un lăutar, ho imparato a suonare a orecchio, ma col cuore, non con gli spartiti, da poche informazioni superficiali che mi hanno dato il diritto di approdare a un certo livello di sentimenti, di reazioni. La cultura forte da cui provengo la utilizzo a mio vantaggio. In realtà, è un miscuglio tra l ammirazione per Grapelli e la personalità che metto in quello che suono. Sono nato in questa cultura di musicanti di strada, di folklore. Agli zingari la musica scorre nelle vene, le note sono solo di contorno. La musica è ovunque, tranne che negli sparititi! Cosa hai preso da tuo padre? Tutto. Adoro mio padre perché ha una personalità unica ed è un musicista molto speciale. In primo luogo, appartiene a una generazione di persone difficili da trovare ai giorni nostri, quella generazione che suona col cuore, e per i cuori. I musicisti che fanno con piacere quello che fanno, sentono, vivono quello che suonano. Mio padre mi ha impresso la forza, i muscoli di un animale che vede la preda, la fissa e la trangugia. Una forza di vita fantastica. Penso che abbia preso tutto, tutto quello che ho potuto. Gli voglio un mondo di bene.,, E da tua madre? Da mia madre ho preso la sensibilità, la saggezza, ma soprattutto la stabilità, elementi senza i quali la forza non proietta alcuna eco. I miei genitori sono un esempio per me. se si desidera veramente qualcosa, è impossibile non riuscire ad ottenerla! Qual è stato uno dei momenti più emozionanti che ti viene in mente? Nel 2007 ho vissuto un momento magico. Ho partecipato all ultimo concerto del grande jazzista mondiale Oscar Peterson alla Carnegie Hall di New York. L artista ha collaborato molto con Grapelli, e io in quel momento lo sostituivo. Sono stato l unico europeo, per non dire l unico romeno o zingaro, ad essere invitato tre anni fa a partecipare alla serata speciale Oscar Peterson. Su quello stesso palcoscenico si sono esibiti nomi prestigiosi del jazz internazionale: Russell Malone, Christian McBride, Dee Dee Bridgewater, Billy Taylor, Wynton Marsalis e molti atri. Ovunque vada, mi vanto di essere romeno, anche se provengo da una cultura zingara. La musica deve portare messaggi di pace. E il pubblico più affezionato dove l hai incontrato? Ogni popolo ha una sua sensibilità. Se vuoi essere un artista profondo devi trovare il trait d union, la sensibilità e il momento per rendere quell istante qualcosa di unico. Ho suonato in tutto il mondo, in tutti i continenti e in tutti i paesi. Non credo che ci sia un pubblico migliore di un altro. Devi trovare la connessione adatta per trasmettere il tuo messaggio, devi coinvolgere le persone e farle partecipare. Hai mai avuto problemi per il fatto che sei romeno, o zingaro? Sì. Ho abitato a Parigi per sette anni senza documenti. I documenti li ho ottenuti con l aiuto delle vedette francesi della musica con cui ho collaborato in tutti questi anni. Molti di loro si sono riuniti per fare un concerto di sostegno e amicizia per me, che è stato trasmesso alla TV e alla radio. Quel giorno c era, poi, un assembramento di oltre 1000 persone con dei cartelloni che dicevano: Florin, non ti lasceremo andare via da Parigi!. Il giorno dopo, il ministro della cultura di allora mi ha inviato a casa una lettera con cui mi dimostrava la sua riconoscenza per la mia partecipazione alla vita artistica francese. Due settimane dopo avevo i documenti in regola. Per il resto, come dicevo all inizio, se si desidera veramente qualcosa, è impossibile non riuscire ad ottenerla! 12

13 Vocea din popor Emigrăm În ultimii 20 de ani cu capul, România a dat întregii plecat lumi circa patru milioane de români. Aceştia formează diaspora română. Cifra nu este oficială dar este al naibii de reală. Suntem patru milioane de români răspândiţi peste tot în lume,cred că nu există popor în căutarea unui viitor mai mai umil şi mai timid bun şi extrem de banal ca românii. pentru alţii în acelaşi timp. Cum ne comportăm noi pe meleaguri străine? Voi analiza cazul Italia căci îmi este la îndemână, pentru ca aici trăiesc de doi ani. Cred că nu există popor mai umil şi mai timid ca românii. De nenumărate ori am auzit că Suntem musafiri, trebuie să ne comportăm frumos sau Ţie ţi-ar conveni să vina ei la tine în ţară şi să ceară atâtea drepturi?. Cam după aceste principii se ghidează comunitatea noastră din Italia. Cu multă sfială, umilinţă şi atenţie să nu cumva să strice ciucurii covoarelor noilor gazde. Chiar şi atunci când e cazul să ne cerem cele mai banale drepturi ne asigurăm să nu cumva să-i agasăm pe localnici, căci există riscul să ne invite afară. Ne prezentăm în faţa angajatorului cu capul plecat, la fel şi când trebuie să ne cerem drepturile. În faţa birocraţilor statului gazdă zâmbim timid şi acceptăm umili orice remarcă sau refuz. Nu uitaţi, fraţi români, nu trebuie să ne supărăm gazdele. Că veni vorba de gazde, de foarte multe ori, atunci când închiriem vreo casă, ne transformăm tacit în omul bun la toate şi acceptăm benevoli orice condiţii trecute în contract. De ce? Exact, pentru că suntem doar musafiri şi pentru că Emigrando a capo chino Negli ultimi 20 anni la Romania ha dato al mondo intero circa quattro milioni di romeni. Costoro formano la diaspora romena. La cifra non è ufficiale ma è tremendamente reale. Siamo quattro milioni di romeni sparsi in tutto il mondo alla ricerca di un futuro migliore che è, allo stesso tempo, estremamente banale per altri. Come ci comportiamo noi romeni in terra straniera? Analizzerò qui il caso Italia, poiché mi è più a portata di mano, dato che vivo qui da due anni. Penso che non esista un popolo più umile e più timido dei romeni. Molto spesso ho sentito dire Siamo ospiti, dobbiamo comportarci bene oppure A te piacerebbe che loro venissero nel nostro paese a chiedere tutti questi diritti?. Sono più o meno questi i principi secondo cui si orienta la nostra comunità in Italia. Con molta soggezione, umiltà e attenzione a non rovinare i tappeti nei salotti dei nuovi padroni di casa. Persino quando si tratta di chiedere i più banali diritti fac- 13

14 Vocea din popor am putea supăra gazdele. Şi totuşi, în aceste condiţii, cine ne oferă protecţie? Dumnezeu şi oamenii lui. Comunitate mai habotnică decât a noastră nu cred să fi existat vreodată. Am fost martor al unor întâmplări extrem de elocvente. Duminica, după slujbă, preotul român se aşează întocmai ca Marlon Brando în filmul The Godfather şi aşteaptă ca enoraşii să-i ceară sprijin. Omul îşi notează ceea ce i se spune şi dă sfaturi. Imaginea asta medievală stârneşte poate compasiune şi respect faţă de omul bisericii, dar, oameni buni, în 2009 această mentalitate ar trebui să fi dispărut de mult. Există sute de instituţii menite să ne sprijine în varii situaţii. Bunăoară, în Italia avem cele mai multe consulate, în comparaţie cu celelalte comunităţi. Aceste instituţii au ca scop consilierea propriilor cetăţeni românii. Cu toate astea noi preferăm să ne confesăm prin biserici aşteptând ca divinitatea să intervină şi să modifice fie un contract de muncă, fie unul de închiriere, fie să rezolve tensiunile cu vecinii. Pe de-o parte aceste lucruri sunt normale dacă stăm să ne gândim că mare parte din români sunt nevoiţi să se adapteze de la mediul rural român la cel urban italian. O diferentă extrem de mare care năuceşte până şi cele mai echilibrate fiinţe. Apoi, ne lipsesc şi exemplele de reuşită. Vă amintiţi cred nenumăratele ocazii cu care ni s-a adus la cunoştinţă că de zeci de ani exportăm creiere. Unde, nu se ştie, căci în Italia, spre exemplu, în afara a 2-3 oameni care au reuşit să-şi încropeze o mică afacere şi a unui cercetător în fizică nu prea se poate vorbi de export de inteligenţă. Adevărat că nici mediul nu ne permite dar, totuşi, dacă eram geniali am fi găsit o breşă în sistem pentru a reuşi. N-am găsit-o şi ne identificăm, ca şi comunitate, cu muncitorii necalificaţi şi cu îngrijitoarele - însoţitoare de bătrâni. Vă este oarecum familiară imaginea imigranţilor mexicani din filmele americane? Ştiţi că sunt mereu prezentaţi ca grădinari. Dar tot în aceste filme, indienii, spre exemplu, sunt văzuţi adesea în roluri de medici, cercetători, profesori. Nu e o imagine deformată, este pura realitate. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi închipuiţi-vă cam cum am fi noi arătaţi în diverse producţii cinematografice şi veţi descoperi cum anume suntem şi vom fi concepuţi de lumea externă. Dar până la urmă la ce riscuri se poate expune un emigrant inocent în Italia? Păi, dacă stăm să analizăm bine lucrurile am putea afirma fără a greşi că Italia este o ţară uşor xenofobă. Mediul politic, cu ajutorul mass-mediei, a transmis opiniei publice o imagine deformată despre noii... chiriaşi. Noi, românii nu avem parte de un tratament special. Înaintea noastră a fost tocată mărunt, dar în exact acelaşi fel comunitatea albaneză. Nu putem spune că albanzeii ar proveni dintr-un mediu total diferit de cel al românilor. Există o mare asemănare între cele două comunităţi: lipsa de reacţie. Pe fondul lipsei de reacţie mesajul iniţial xenofob transmis s-a transformat în îndemnuri rasiste sau, mai bine spus, în reacţii rasiste. Astfel italianul de rând a identificat un duşman în minorităţile nou venite în Italia. De aici dezastrul. Ştim totuşi care va fi deznodământul. Cu timpul lumea va uita că suntem atât de... periculoşi. Va uita pentru că, între timp, îşi va găsi noi ţinte. În acest moment deja viitoarea ţintă s-a ciamo in modo di non irritare gli abitanti del luogo, poiché c è il rischio che ci caccino dal loro paese. Ci presentiamo innanzi al datore di lavoro a testa china, e lo stesso accade quando chiediamo che vengano rispettati i nostri diritti. Di fronte ai burocrati dello stato che ci ospita sorridiamo timidamente e accettiamo umilmente qualsiasi tipo di osservazione o rifiuto. Non dimenticate, fratelli romeni, che non dobbiamo far arrabbiare i nostri padroni di casa. A proposito di ospiti: molte volte, quando prendiamo una casa in affitto, ci trasformiamo tacitamente nella persona buona e tuttofare, accettando di buon grado qualsiasi condizione preveda il contratto. Perché? Esatto, perché siamo soltanto degli ospiti e perché potremmo irritare i padroni di casa. E tuttavia, in tali condizioni, chi è che ci offre protezione? Dio e i suoi servitori. Non credo che esista una comunità più bigotta della nostra. Ho assistito a diversi episodi assai eloquenti. La domenica, dopo la messa, il sacerdote romeno si siede, al pari di Marlon Brando ne Il padrino, e aspetta che i fedeli vengano a chiedergli aiuto. Annota quanto gli viene detto e dà consigli. Quest immagine medievale suscita, forse, compassione e rispetto per l uomo di chiesa, ma, buona gente, nel 2009 questa mentalità dovrebbe essersi oramai estinta da lungo tempo. Vi sono centinaia di istituzioni il cui scopo è sostenerci nelle situazioni più varie. Ad esempio, rispetto alle comunità romene degli altri paesi, in Italia abbiamo il maggior numero di consolati. Queste istituzioni hanno il compito di offrire consulenza ai propri cittadini, i romeni. E, pur tuttavia, noi preferiamo confessarci in chiesa, sperando in un intervento della divinità che modifichi il nostro contratto di lavoro, o il contratto d affitto, o che mitighi le tensioni con i vicini. In un certo senso, queste sono cose normali, se pensiamo che gran parte dei romeni proviene da un ambiente rurale ed è costretta ad adattarsi all ambiente urbano italiano. Una differenza enorme, capace di destabilizzare persino le indoli più assennate. E poi ci mancano anche le storie dei romeni di successo. Vi ricorderete in quante occasioni siamo stati informati del fatto che da decine d anni esportiamo cervelli. Dove, non si sa, visto che in Italia, per fare un esempio, a parte due o tre persone che sono riuscite a metter su qualche piccola azienda, e un ricercatore in fisica, non si può parlare di una vera e propria esportazione di cervelli romeni. Vero è che neanche questo ambiente ce lo permette; tuttavia, se fossimo davvero così geniali avremmo trovato una breccia nel sistema per riuscire in maniera utile. Non l abbiamo trovata e ci identifichiamo, in quanto comunità, con gli operai non qualificati e con le badanti, o le accompagnatrici degli anziani. Vi è in qualche modo familiare l immagine degli immigranti messicani dei film americani? Sapete che vengono sempre presentati come giardinieri. Ma, nei medesimi film, gli indiani, ad esempio, appaiono spesso nei ruoli di medici, ricercatori, insegnanti. Non è un immagine deformata, è la pura realtà. Provate a fare un esercizio di immaginazione e pensate a come verremmo rappresentati noi romeni in diverse produzioni cinematografiche e scoprirete come siamo e saremo percepiti dal mondo esterno. 14

15 , Comunitate mai habotnică decât a noastră nu cred să fi existat vreodată. Am fost martor al unor întâmplări extrem de elocvente. Duminica, după slujbă, preotul român se aşează întocmai ca Marlon Brando în filmul The Godfather şi aşteaptă ca enoraşii să-i ceară sprijin descoperit Sunt musulmanii. Practic, imigranţii din Italia sunt pe post de gladiatori, de circari. Suntem noile jucării ale fostului imperiu. Şi dacă Italia, cu toate instituţiile ei, nu a catadicsit să ne ofere sprijin, s-ar cuveni să aruncăm o privire plină de speranţă către România. Dar România nu intenţionează să ne întindă nici o mână de ajutor. Asta cu toate că avem, noi, diaspora română, începând de la finele anului 2008, un senator şi un deputat care să ne reprezinte în Parlamentul României. Am avut neplăcuta surprindere de a constata că aleşii noştri nu prea şi-au dat interesul pentru negocierea condiţiilor impuse nouă pe piaţa muncii din Italia, nici să se preocupe cu înlesnirea şi îmbunătăţirea condiţiilor de recunoaştere a studiilor. Practic, suntem condamnaţi de două ţări, România şi Italia, să formăm o nouă clasă cea a emigranţilor cu jumătate de drepturi. Vom accepta ce ni se oferă, ne vom strânge prin colţuri mizere într-un stil haiducesc suburban pe care-l vom denumi cu mândrie locul românilor. Diplomele obţinute în România se vor umple de praf şi în cazul unei întoarceri în ţara natală vom descoperi că am format o nouă clasă, cea a muncitorilor necalificaţi, foşti emigranţi. Foarte trist e că în faţa unui viitor sumbru, nimeni nu ia atitudine. Cine să ia atitudine? Contăm doar în statistici. În rest... capul plecat, ciocul mic şi joc de glezne. Poate că vom scăpa de sentimentul ăsta de inferioritate, dar va fi prea târziu. La voce del popolo Ma alla fin fine, a quali rischi è soggetto un immigrato innocente in Italia? Beh, analizzando in dettaglio la situazione, potremmo affermare, senza incorrere in errori, che l Italia è un paese lievemente xenofobo. L ambiente politico, coadiuvato dai mass media, ha trasmesso all opinione pubblica un immagine deformata su di noi... gli affittuari. Noi romeni non godiamo di un trattamento speciale. Prima di noi è stata fatta a pezzettini, nella stessa identica maniera, la comunità albanese. Non possiamo dire che gli albanesi provengano da un ambiente totalmente diverso da quello dei romeni. C è una grande somiglianza tra le due comunità: la mancanza di reazione. Sullo sfondo di tale mancanza di reazione, il messaggio xenofobo iniziale che è passato si è trasformato poi in istigazioni razziste o, meglio, in reazioni razziste. E così che l italiano medio ha identificato nelle minoranze di recente immigrazione i suoi nemici. E da qui il disastro. Sappiamo, tuttavia, quale sarà l epilogo. Con il tempo la gente dimenticherà che siamo tanto...pericolosi. Dimenticherà perché, nel frattempo, si sarà trovata nuovi obiettivi. In questo momento è già stato scoperto il prossimo obiettivo. Sono i musulmani. In pratica, gli immigrati che vivono in Italia sono come i gladiatori, o gli artisti circensi. Siamo i nuovi giocattoli del vecchio impero. E se l italia, con tutte le sue istituzioni, non si è degnata di fornirci alcun sostegno, sarebbe d uopo guardare alla Romania con speranza. Ma la Romania non ha intenzione di tenderci la mano. E questo benché noi, diaspora romena, a partire dalla fine del 2008, abbiamo un senatore e un deputato che ci rappresentano nel Parlamento romeno. Ho avuto la spiacevole sopresa di constatare come i nostri eletti non abbiano mostrato granché interesse per le trattative riguardo alle condizioni che ci ha imposto il mercato del lavoro italiano, né preoccupazione alcuna per lo snellimento e il miglioramento dei criteri di riconoscimento dei titoli di studio. Siamo, in pratica, condannati da due paesi, Romania e Italia, a formare una nuova classe quella degli immigrati con metà diritti. Accetteremo quanto ci verrà offerto, ci assembreremo in cantucci miseri come briganti suburbani, cantucci che chiameremo, con orgoglio, il posto dei romeni. I diplomi conseguiti in Romania si riempiranno di polvere e, nel caso in cui tornassimo nel nostro paese natale, scopriremo di aver formato una nuova classe quella dei lavoratori non qualificati, gli ex immigrati. E desolante constatare come, di fronte a un futuro avvilente, nessuno prenda posizione. Chi è che deve farlo, dunque? Rappresentiamo qualcosa soltanto nelle statistiche. Per il resto...capo chino, becco chiuso e...eseguire gli ordini! Forse riusciremo a liberarci da questo complesso di inferiorità, ma sarà troppo tardi. Mediul politic, cu ajutorul mass-mediei, a transmis opiniei publice o imagine deformată despre noii... chiriaşi Mihai Du}u 15

16 Calator in Romania Italianul Giovanni și bunica Vetuța promovează România pe gratis TEXT: Daniela Vi}elaru În urmă cu un an, jurnalistul italian Giovanni Ruggeri lansa la Sibiu cartea Icoanele pe sticlă din Sibiel și, alături de povestea cu bunica Vetuța, promova România peste tot pe unde mergea în lume. Nici el nu își imagina că va avea atâta succes, nici noi, românii, nu știam că un italian ne promovează țara pe gratis. Cartea este o prezentare în 5 limbi a Muzeului de icoane pe sticlă din comuna Sibiel (județul Sibiu), un obiectiv cultural încărcat de istorie, unicul muzeu de acest gen din țară. 16

17 Viaggiatore in Romania Giovanni Ruggeri a cunoscut România prima dată în anul Mărturisește că până în 2000 țara noastră era pentru el, cum era pentru aproape toți italienii, o țară despre care nu cunoștea decât cadrul socio-politic, legat de cel postrevoluționar. Privind planul cultural și cel turistic, în schimb, România reprezenta un obiectiv fundamental de văzut în parcursul meu profesional concentrat pe vizitarea în mod sistematic a tuturor țărilor din Europa Central - Orientală povestește jurnalistul. Născut la Pesaro în 1962, absolvent al Facultății de teologie și filozofie, și-a luat licența în teologie și jurnalism la Napoli și Roma, Ruggeri scrie de ani buni despre cultură și turism la ziarul L Eco di Bergamo. În 2002 l-a convins pe redactorulșef să publice o pagină întreagă despre frumusețile din Bucovina, ceea ce pentru acea vreme era aproape o premieră ca un subiect cu România să ocupe un spațiu editorial considerabil. Primul articol a fost despre Maramureș și despre Bucovina, spre surprinderea tuturor colegilor mei victime ale unei ignoranțe colective. Mărturii ale tradiției populare românești - viaţa de zi cu zi, sate tipice, tradiționalele biserici de lemn, dar şi cele mai înalte expresii ale culturii şi spiritualității - au fost obiectul primului meu material, urmat mai târziu de multe alte reportaje pentru prestigioase reviste naţionale, printre care Meridiane, își amintește autorul. În 2003 a revenit în țara noastră tot pentru documentare jurnalistică, vizitând atunci Transilvania și Delta Dunării. Impresia a fost enormă, seducătoare: o lume antică și proaspătă în același timp, cu un patrimoniu cultural și ambiental de o valoare importantă (și aproape întru-totul necunoscut în Occident); bărbați și femei care, în ciuda vicisitudinilor de cronică neagră care au urmat în anii succesivi și care ofensat serios imaginea Romaniei in Italia, erau bogați prin umanitate și ospitalitate. România a fost pentru mine o mare și frumoasă surpriză, și, dacă în primele voiaje a fost doar o scânteie, acum s-a transformat în dragoste adevărată, mărturisește Giovanni. Atunci a descoperit Sibielul și a rămas impresionat de extraordinara isto- L italiano Giovanni e nonna Vetuța promuovono la Romania gratis Un anno fa, il giornalista italiano Giovanni Ruggeri presentava a Sibiu il libro Le icone su vetro di Sibiel e, oltre alla storia su nonna Vetuța, promuoveva la Romania ovunque andasse nel mondo. Non immaginava che avrebbe avuto così tanto successo, né sapevamo noi, i romeni, che un italiano promuove il nostro paese gratis. Il libro presenta in cinque lingue il Museo delle icone su vetro della località di Sibiel, nel distretto di Sibiu, meta culturale pregna di storia, e museo unico nel suo genere in Romania. Giovanni Ruggeri conosce la Romania per la prima volta nel Afferma che fino al 2000 la Romania era per lui, come per quasi tutti gli italiani, un paese di cui non conosceva altro che il contesto socio-politico successivo alla rivoluzione. Invece, sul piano culturale e turistico, la Romania rappresentava una meta immancabile da visitare nel mio percorso professionale, centrato sull esplorazione sistematica di tutti i paesi dell Europa centro-orientale, racconta il giornalista. 17

18 Calator in Romania,,Când am ajuns la Sibiel prima persoană care m-a întâmpinat cu un surâs, cu o bunătate care și astăzi mă umplu de căldură a fost bunica Vetuța rie a icoanelor pe sticlă realizate de săteni, dar și grandioasa figură a părintelui Zosim Oancea, fondatorul muzeului. Disproporția dintre bogăția tradiției acestui muzeu și ignoranța care există în Italia (și în Europa în general) m-a împins să scriu această carte în cinci limbi și să realizez un site - www. sibiel.net. E minunat să vezi că site-ul a devenit de mare interes și sunt numeroase accesări zilnice din întreaga Europă, continuă Ruggeri. Cum a ajuns bunica Vetuța personaj cheie în poveștile lui Giovanni despre România? Scriitorul italian a fost anul acesta, în septembrie, în vizită în România, la o invitație lansată de postul public de televiziune - TVR. Ca de fiecare dată când ajunge aici, nu uită să meargă să o salute pe bunicuța lui preferată. Când am ajuns la Sibiel cu ani în urmă, prima persoană care m-a întâmpinat cu un surâs, cu o bunătate care și astăzi mă umplu de căldură a fost bunica Vetuța, o doamnă în vârstă care a trăit încă de la origini istoria muzeului. La acel vreme ea nu știa (cum nici eu de altfel) despre efortul meu succesiv pentru Sibiel: din acest motiv, găzduirea în casa sa cu minciunele, țuică, ciorbă de pui și toate minunățiile din bucătăria ardelenească a fost cu atât mai prețioasă, întrucât era condusă doar de inimă. Astăzi bunica Vetuța este, alături de alți amici din Sibiel și Sibiu, coloana mea vertebrală. Dacă am învățat puțin limba română a fost și pentru a vorbi cu ea, își amintește scriitorul. Prezent în țară, scriitorul a avut ocazia să prezinte personal cartea ministrului turismului, care a rămas plăcut impresionat de ceea ce un italian a făcut cu forțele sale proprii pentru România. Giovanni Ruggeri a mai prezentat Ministerului Turismului din România un proiect de promovare a României turistice în presa italiană și intenționeză să mergă mai departe cu prezentarea cărții în toată Italia, pentru a scoate în față tradiția românească a icoanelor pe sticlă. Cartea Icoanele pe sticlă din Sibiel este distribuită cu succes în Italia și în România, urmând a fi scoasă și pe piața culturală din Germania, Franța și Olanda. O mare bucurie îmi dau și numeroasele mailuri pe care le primesc zilnic de la pictori români, de la români care au emigrat în străinătate, de la italieni care se minunează de bogăția existentă în țara voastră, povestește scriitorul. Autorul a obținut în 2004 premiul ADUTEI (Asociatia Delegaților Oficiali ai Turismului Extern în Italia, cuprinde circa 40 de țări din lume) pentru numeroasele reportaje despre țările din Europa Central-Orientală. A aflat ulterior că România a avut un rol foarte important în a susține candidatura sa. Când a ajuns în România nu avea prea multe așteptări însă la scurt timp, țara noastră a devenit după cum ne povestește în românește o mare îndrăgostire : România este o țară cu mari posibilități, dar și cu provocări la fel de mari. Peisaje, tradiții, modernizare, ospitalitate, cultură: aceasta este România pe care o trăiesc și pe care o iubesc, conștient de contradicțiile și umbrele sale, care în multe cazuri mi se par legate prin echilibrul dificil pe care țara îl caută, printre fețele și sufletele multiple care îi alcătuiesc identitatea, conclude jurnalistul. Printre cei care au crezut în munca lui Giovanni se numără figuri remarcante ale României: Metropolitul Transilvaniei IPS Laurențiu Streza, președintele consiliului județean Sibiu, Martin Bottesch, directorul bibliotecii Astra din Sibiu, Onuc Nemeș, dar și numeroși jurnaliști de la Radio România, TVR sau Romanian Global News Press. 18

19 Viaggiatore in Romania Nato a Pesaro nel 1962, laureato in teologia e filosofia a Napoli e in giornalismo a Roma, Ruggeri scrive da diversi anni di cultura e turismo sul quotidiano L Eco di Bergamo. Nel 2002 è riuscito a convincere il suo caporedattore a pubblicare un intera pagina sulle bellezze della Bucovina, e all epoca era quasi la prima volta che un argomento riguardante la Romania occupava uno spazio editoriale di quella lunghezza. Il primo articolo l ho dedicato al Maramureș e alla Bucovina, con grande sorpresa di tutti i miei colleghi, vittime di un ignoranza collettiva. Le testimonianze della tradizione popolare romena la vita quotidiana, i villaggi tipici, le tradizionali chiese di legno, ma anche le più alte espressioni della cultura e della spiritualità sono state l oggetto del mio primo pezzo, seguito più tardi da molti altri reportage pubblicati su prestigiose riviste italiane, tra cui Meridiani, ricorda l autore. Nel 2003 torna in Romania per un altro documentario giornalistico e visita la Transilvania e il Delta del Danubio. L impressione che ne ho avuto è stata immensa, seducente: un mondo antico e genuino a un tempo, con un patrimonio culturale e ambientale dal valore enorme (e quasi del tutto sconosciuto in Occidente); uomini e donne che, nonostante le vicende di cronaca nera degli anni successivi, che hanno gravemente danneggiato l immagine della Romania in Italia, erano ricchi di un umanità e di un ospitalità incredibili. La Romania è stata per me una grande e bella sorpresa, e, se nei primi viaggi è stata solo una scintilla, ora si è trasformata in amore vero e proprio, ammette Giovanni. E in quel periodo che scopre Sibiel, rimanendo impressionato dalla storia straordinaria delle icone su vetro realizzate dagli abitanti del villaggio, nonché dalla solenne figura di padre Zosim Oancea, fondatore del museo. Fu la sproporzione tra la ricchezza della tradizione di questo museo e l ignoranza che c è in Italia (e in Europa in generale) a spingermi a pubblicare questo libro in cinque lingue, e a realizzare un sito web, E meraviglioso constatare come il sito susciti grande interesse, e che sia visitato tutti i giorni da utenti di tutta Europa, continua Ruggeri. Come è arrivata nonna Vetuța a diventare un personaggio chiave nei racconti di Giovanni sulla Romania? Nel settembre di quest anno, lo scrittore italiano si è recato in Romania, su invito della televisione pubblica romena TVR. Come ogni volta quando viene qui, Giovanni non dimentica di andare a salutare la sua nonnina preferita. Quando, anni fa, sono venuto a Sibiel, la prima persona che mi ha accolto, con un sorriso e con una bontà che ancora oggi mi riempiono di calore, è stata nonna Vetuța, una signora anziana che ha vissuto la storia del museo sin dalla sua creazione. A quel tempo, lei non sapeva (e, d altronde, nemmeno io) degli sforzi che avrei fatto per,,mi danno grande gioia le tante che ricevo ogni giorno da pittori romeni, dai romeni emigrati all estero, e dagli italiani che si meravigliano della ricchezza culturale del vostro paese promuovere Sibiel: per questo motivo, l accoglienza nella sua casa con le frappe, la țuică, la minestra di pollo e tutte le squisitezze della cucina transilvana è stata oltremodo preziosa per me, poiché veniva solo dal cuore. Oggi nonna Vetuța è, insieme ad altri amici di Sibiel e di Sibiu, la mia colonna vertebrale. Se ho imparato un po di romeno è stato anche per poter parlare con lei, ricorda lo scrittore. In Romania lo scrittore ha avuto occasione di presentare personalmente il suo libro al ministro del turismo, che è rimasto piacevolmente colpito da quello che un italiano è riuscito a fare con le proprie forze per la Romania. Giovanni Ruggeri ha inoltre presentato al Ministero del Turismo romeno un progetto di promozione della Romania turistica nella stampa italiana, e intende continuare il tour di presentazioni del libro in tutta Italia, per portare in primo piano la tradizione romena delle icone su vetro. Il libro Le icone su vetro di Sibiel è distribuito con ottimi risultati in Italia e in Romania, ed entrerà presto nel mercato culturale di Germania, Francia e Olanda. Mi danno grande gioia le tante che ricevo ogni giorno da pittori romeni, dai romeni emigrati all estero, e dagli italiani che si meravigliano della ricchezza culturale del vostro paese, racconta lo scrittore. L autore ha ottenuto nel 2004 il premio ADUTEI (Associazione Delegati Ufficiali del Turismo Estero in Italia, di cui fanno parte circa 40 paesi) per i suoi numerosi reportage sull Europa centro-orientale. In seguito, è venuto a sapere che la Romania ha avuto un ruolo molto importante nel sostenere la sua candidatura. Al suo primo viaggio in Romania, Giovanni non aveva molte aspettative, ma in poco tempo il nostro paese è diventato, come ci racconta lui stesso nel romeno che ha imparato... un grande innamoramento : La Romania è un paese dalle grandi risorse, ma dalle sfide altrettanto grandi. Paesaggi incantevoli, tradizione, modernità, ospitalità, cultura: questa è la Romania che io vivo e che amo, consapevole delle sue contraddizioni e delle sue zone d ombra, che mi paiono spsso legate al difficile equilibrio che il paese sta ricercando, tra i molteplici volti e anime che compongono la sua identità, conclude il giornalista. Tra coloro che hanno creduto al lavoro di Giovanni si annoverano figure eminenti in Romania: il Metropolita della Transilvania Laurențiu Streza, il presidente del consiglio regionale di Sibiu, Martin Bottesch, il direttore della biblioteca Astra di Sibiu, Onuc Nemeș, ma anche numerosi giornalisti di Radio România, TVR e Romanian Global News Press. 19

20 Documentare Personalit~}i române n Italia cartea cu 15 autori Cartea Personalità romene in Italia a fost lansată la Milano de curând ca o replică la avalanșa de știri negative cu protagoniști români din presa italiană. Scriitoarea Violeta Popescu a pus în aplicare o idee dinamică prin care a dat posibilitatea unor oameni de cultură să își povestească parcursul de imigrant și reușitele de după obstacole. Proiectul inedit are menirea să dea vizibilitate românilor de succes care trăiesc în Italia de ani buni. Printre semnatari se găsesc: Loreta Alexandrescu, profesoară de balet la Scala, Mihai Mircea Butcovan scriitor în limba italiană, Gheorghe Cerin medic chirug la Clinica din Novara, violonistul Ștefan Coleș, director artistic la Academia de Muzică din Erba, pictorul Radu Dragomirescu, profesor la două prestigioase academii de artă din Italia, Maria Ștefanache director al Centrului pentru Producții Teatrale din Milano, balerinul și coregraful Gheorghe Iancu, Bianca Valota, istoric si profesor la Universitatea de Studii din Milano, nepoata istoricului Nicolae Iorga. Autoarea proiectului mai coordonează și site-ul de promovare a culturii românești în Italia it, lansat cu intenția de a fi o agendă culturală pentru cei interesați să descopere România și oamenii ei. Violeta Popescu a vorbit în exclusivitate pentru România în Contact despre spiritul de imigrant, implicarea statului român în promovarea țării și despre valori neexploatate. Cum te-a primit Italia în urma cu 5 ani? Te-a transformat în vreun fel? Odată cu plecarea mi-am asumat responsabilitatea unor lucruri noi, neprevazute. Faptul că studiasem despre ce înseamnă Italia, istoria și cultura ei, m-a ajutat să mă raportez într-un mod cultural la acest prim contact pe care l-am avut cu societatea italiană. Statutul de imigrant îți oferă foarte multe lucruri interesante, vorbesc de o anumită experiență pe care o dobândești în raport cu tine însăți, în raport cu ceilalți. Depinde bineînțeles din ce unghi privesti lucrurile. Schimbarea se traduce pentru mine cu procesul de cunoaștere, de îmbogățire culturală, cu Personalità romene in Italia, il libro dai 15 autori A Milano è stato presentato di recente il libro Personalità romene in Italia, una replica alla valanga di notizie negative apparse nella stampa italiana, che hanno visto i romeni come protagonisti. La scrittrice Violeta Popescu ha concretizzato idee nuove e dinamiche, dando ad esponenti del mondo culturale l opportunità di raccontare il loro percorso di immigrati e le conquiste seguite agli ostacoli superati. Lo scopo del progetto, del tutto inedito, è dare visibilità ai romeni di successo che vivono in Italia da lungo tempo. Tra le firme che hanno partecipato al libro citiamo: Loreta Alexandrescu, insegnante di danza classica presso il Teatro alla Scala; Mihai Mircea Butcovan, scrittore romeno di espressione italiana; Gheorghe Cerin, medico chirurgo presso la Clinica di Novara; il violinista Ștefan Coleș, direttore artistico presso l Accademia di Musica di Erba; il pittore Radu Dragomirescu, docente presso due prestigiose accademie d arte italiane; Maria Ștefanache, direttrice del Centro di Produzioni Teatrali di Milano; il ballerino e coreografo Gheorghe Iancu; Bianca Valota, storica e docente presso l Università degli Studi di Milano, nipote dello storico romeno Nicolae Iorga. L autrice del progetto è, inoltre, coordinatrice del sito web di promozione della 20

21 Documentazione noi prieteni, cu noi locuri, contactul cu alte mentalități. Câțiva ani nu pot sa te schimbe însă foarte mult. Cum vezi în prezent imigrația română majoritară din Italia? Fenomenul emigrației românești este unul amplu și complex care își așteaptă încă o receptare și o cercetare pe măsură. O definiție sumară îl poate caracteriza ca pe un capitol de istorie recent care trebuie făcut cunoscut. Sunt multe studii care privesc și analizează emigrația din punct de vedere economic și social. Resorturile desigur sunt foarte multe, motivația în primul rând este cea economică. Când Romania va deveni un stat mai puternic această etapă care însemnă plecarea romanilor peste graniță, la muncă, se va sfârși. Totul va depinde de cum vor fi gestionate aceste probleme economice, de cum statul român va creea pârghii viabile în vederea unei stabilități. Cum pot românii să își curețe petele negre ale reputației? Nu cred că poporul român are o imagine negativă. Este o imagine preponderent creată în ultimul timp. Cultura și valorile noastre sunt necunoscute încă în Occident și când nu cunoști ceva bine, te bazezi doar pe ce citești în fugă în ziar sau auzi într-o scurtă știre la tv. Asta înseamnă că nu ai o judecată de valoare, profundă și întemeiată. Din păcate evaluarea acum se face doar prin prisma economică, a unei simple contabilități. Problema este cum reușim noi să prezentam valorile pe care le deținem, cum găsim într-adevar mijloacele cele mai potrivite să aducem această Românie profundă la nivelul cunoașterii în fața străinilor. Cum ai făcut selecția personalităților? Este vorba de o elită culturală și artistică românească, recunoscută atât de italieni cât și de români. În Italia multe funcționează pe baza passa parola ( din gură în gură ). Fiecare din persoanele pe care le-am întâlnit m-au ajutat să cunosc alți români de succes. La fiecare am descoperit lucruri de mare valoare ca raportare a lor față de societatea în care au ales să trăiască, față de meseria lor, față de respectul și demnitatea purtată poporului din care fac parte. cultura romena in Italia creato con l intento di farne una vera e propria agenda culturale per tutti coloro che sono interessati a scoprire la Romania e la sua gente. Violeta Popescu ha parlato in esclusiva con România în Contact di cosa vuol dire sentirsi immigrato, dell impegno dello Stato romeno per la promozione del Paese, e dei valori non sfruttati. Come ti ha accolto l Italia 5 anni fa? Ti ha trasformato in qualche modo? Quando sono partita, mi sono presa la responsabilità di conoscere cose nuove e impreviste. Il fatto che avessi studiato l Italia, la storia e la cultura italiana, mi ha aiutato a relazionarmi in maniera culturale a questo primo contatto con la società di questo paese. Lo status di immigrato ti offre molte cose interessanti, ad esempio una certa esperienza che acquisisci su te stessa, e sugli altri. Dipende, ovviamente, da quale prospettiva guardi il mondo. A mio parere, il cambiamento equivale al processo della conoscenza, dell arricchimento culturale, al conoscere nuovi amici, nuovi luoghi, ad entrare in contatto con altri modi di pensare. Ma pochi anni non riescono a cambiarti molto. Cosa ne pensi di questa immigrazione a forte prevalenza romena in Italia? Il fenomeno dell emigrazione romena è vasto e complesso, e attende ancora una ricezione e uno studio adeguato. Una definizione sintetica potrebbe essere questa: un capitolo di storia recente che deve essere conosciuto. Ci sono numerosi studi che trattano e analizzano l emigrazione dal punto di vista economico e sociale. Le molle che l hanno provocata sono tante, e la motivazione è, in primo luogo, economica. Quando la Romania sarà divenuta uno stato più forte, finirà anche questa tappa che vede tanti romeni emigrare oltreconfine, in cerca di lavoro. Tutto dipenderà da come verranno gestiti questi problemi economici, da come lo Stato romeno utilizzerà le giuste leve per creare stabilità. In che modo i romeni potranno lavare le macchie nere della loro reputazione? Non credo che il popolo romeno abbia 21

22 , Documentazione,Criteriul de valoare îl stabilește publicul, breasla în care te afli, reputația Noi românii, din păcate, nu prea avem sentimentul mândriei față de valori, nu cultivăm îndeajuns persoanele care ne fac cinste. Ce înseamnă pentru tine o personalitate? O persoană care întrunește anumite criterii ce țin de meserie, succes, valoare umană. Cea mai mare parte a personalităților sunt din vechea diasporă, oameni care au ales libertatea, lăsând regimul comunist în anii Asta înseamnă deja de ani de carieră si nu este nici puțin și nici usor. Criteriul de valoare îl stabilește publicul, breasla în care te afli, reputația. Sunt numeroase personalități române care în colțul lor își fac datoria în tăcere și sunt apreciați deopotrivă de comunitatea noastră de aici, dar și de societatea italiană. După o cercetare foarte sumară am aflat ca în Italia traiesc peste 20 de mari balerini români, unii dintre ei și-au deschis școli renumite de balet. M-aș bucura de asemenea ca la această carte să aibă acces și publicul din Romania. Sper într-o apariție a ei în limba romană. Cine crezi că sunt în prezent ambasadori ai imaginii României în lume? Termentul poate fi extrapolat la ideea ca orice român acolo unde se află în afara granițelor poartă imaginea României și trebuie să fie conștient de acest lucru. Un străin într-o altă țară este supus curiozității: cum este celălalt, cu ce se prezintă el, care îi sunt rădăcinile. Imaginea o face orice român la locul de muncă, în raporturile lui cu societatea care îl ospitează, informația pe care o transmite el despre țara lui. Sunt foarte mulți români în Italia care reprezintă un reper important în imaginea țării și care nu apar neapărat la televizor. un immagine negativa. E un immagine che è venuta a crearsi in gran parte negli ultimi tempi. La nostra cultura e i nostri valori sono ancora sconosciuti all Occidente, e, quando non si conosce bene qualcosa, ci si basa soltanto su quello che si riesce a leggere al volo sui giornali, o che si ascolta alla televisione, in notizie di breve durata. Questo vuol dire che non si ha un giudizio di valore profondo e fondato. Purtroppo, oggi si è soliti valutare solo da un punto di vista economico, dalla pura contabilità. Il problema è come riuscire a presentare i valori che ci appartengono, come trovare davvero gli strumenti più adatti a diffondere la conoscenza su questa Romania profonda presso gli stranieri. Come hai scelto queste personalità? Si tratta di una élite culturale e artistica romena riconosciuta sia dagli italiani che dai romeni. In Italia molte cose funzionano su passaparola ( din gură în gură, lett. di bocca in bocca ). Ognuna delle persone che ho incontrato mi ha aiutato a conoscere altri romeni di successo. In tutti loro ho scoperto elementi molto pregevoli, quando abbiamo parlato di come si relazionano con la società in cui hanno scelto di vivere, del loro mestiere, del rispetto e del sentimento di appartenenza al loro popolo. Noi romeni, purtroppo, non possediamo molto il sentimento dell orgoglio per i nostri valori, non mettiamo abbastanza in luce coloro che ci fanno onore. Cosa vuol dire per te una personalità? E una persona che riunisce in sé determinati criteri che riguardano la professione, il successo, i valori umani. La maggior parte di questi romeni di spicco appartiene alla vecchia diaspora, ovvero a quel novero di persone che ha scelto la libertà, abbandonando il regime comunista negli anni Settanta e Ottanta. E questo vuol dire già anni di carriera, il che non è né poco, né facile da realizzare. Il criterio di valore lo decide il pubblico, la categoria professionale in cui ti trovi, la tua reputazione. Ci sono tanti romeni di qualità che se ne stanno in un angoletto e fanno il proprio dovere in silenzio, e sono apprezzati sia dalla nostra comunità in Italia che dalla società italiana. Già dopo una ricerca superficiale, ho scoperto che in Italia vivono oltre 20 grandi ballerini romeni, alcuni dei quali hanno aperto delle scuole di danza prestigiose. Sarei lieta, poi, che il libro divenisse accessibile anche al pubblico in Romania. Spero che venga pubblicato in romeno. Oggi chi sono, secondo te, gli ambasciatori dell immagine della Romania nel mondo? Possiamo dire che ogni romeno che si trova all estero si fa ambasciatore dell immagine della Romania, e di questo deve esserne consapevole. Uno straniero che arriva in un altro paese suscita curiosità: curiosità su com è l altro, su qual è la sua cultura, su quali sono le sue radici. Questa immagine la costruisce ogni romeno sul posto di lavoro, nei suoi rapporti con la società che lo ospita, nelle informazioni che trasmette sul suo Paese. In Italia sono tanti i romeni che costituiscono un punto di riferimento importante per l immagine del loro Paese, e che non sempre vediamo in televisione. 22

23 Economie Finanțele românilor din străinătate în contextul crizei mondiale TEXT: IOAN ADRIAN GRIGOR Majoritatea celor care emigrează intenționează să o facă pe o periodă scurtă, de câteva luni sau cel mult doi - trei ani, cu scopul de a economisi o sumă de bani care să îi ajute să își îndeplinească visele mai mari sau mai mici. Aceștia fac parte din cei care se încadrează în categoria emigrație de scurtă durată. Serviciile cu care intră în contact de obicei sunt transferul de bani, efectuat, în general, de la societățile cele mai cunoscute, deschiderea unui cont curent, doar în momentul apariției unei necesități care de cele mai multe ori este legată de plata salariului și accesarea unui credit. 23

24 Economia Cealaltă categorie a celor care au decis să se stabilească în țările de adopție încearcă să stabilească, pe lângă serviciile mai sus menționate, și un raport pe termen lung cu institutiile bancare. Un bun exemplu de raport între bancă și client este dat de accesarea unui credit imobiliar pentru achizitionearea unei locuinte care de la început stabileste un raport bancă - client de cel putin 10 ani. Și prima și a doua categorie au facut ca în anii trecuți să pompeze lichiditate pe piața românescă ceea ce a ajutat BNR să nu se găsească în criză de lichidități. Banii trimiși din străinătate, privatizările importante din ultimii ani, activitățile de marketing ale băncilor, au făcut ca România să stea pe o gramadă de bani. Bani mulți, creștere economică și creșteri salariale, inflație în scădere și facilitarea obținerii unui credit de către banci. În câteva luni însă, situația s-a schimbat. Ca urmare a crizei strainii românii au pierdut locurile de muncă în țările de adopție. Criza financiară a pus în genunchi sistemul imobiliar unde mulți dintre conaționalii noștri găsise un loc de muncă. Mulți dintre angajatorii unor guvernante nu își mai permit luxul de a avea o îngrijitoare, acesta fiind un alt segment important unde își găsesc un loc de muncă o mare parte dintre conaționalele noastre. Nici celelalte domenii nu au fost ocolite de criză. Ultimele date asupra împrumuturilor în zona euro au arătat că sistemul de credite este încă destul de fragil. Dacă până mai ieri românii trimiteau spre România împreună cu economiile lor și capitalul unui mic împrumut, azi accesarea unui împrumut nu e la fel de facilă ca înainte de criză. Pe acest fond transferurile de bani către România s-au înjumătățit în primul semestru al anului 2009 în raport cu acceași perioadă a anului Faptul că sistemul țării mamă simte lipsa transferurilor străinilor confirmă faptul că cei plecați în afară sunt o resursă care, de multe ori, este ignorată. Imigranții nu sunt o resursă doar pentru România. Citez aproximativ dintr-un articol din cotidianul italian Il Sole 24 Ore, care spunea: conform unui raport Caritas-Migrantes străinii care lucrează în Italia sunt mulți și dinamici. În 2008 studiul a relevat de cetățeni străini care dețin societăți ce au garantat loc de muncă la de angajați. Pe primul loc se află marocanii, urmați de chinezi, români și albanezi. Cumulat, cei două milioane de muncitori imigranți prezenți în Italia aduc un aport economic de 134 milioane de euro, aproaape 10% din produsul intern brut al Italiei. Contributul în caseria IMPS (Institutul Național de Asigurări de Sănătate) este de 7 miliarde euro. Criza a schimbat mersul normal al societății. Pierderea locului de muncă duce la diminuarea bugetului familial, lipsa barilor scade puterea de cumpărare, fără consumatori se produce mai puțin, astfel societățile producătoare intră în criză, generează pierderea locurilor de muncă și cercul se reia. Dar românii au o bună capacitate de economisire. Un studiu arată că străinii, în general, reusesc să economisească mai mult, de aceea instituțiile bancare creează de multe ori instrumente pe măsura lor. 24 Le finanze dei romeni all estero nel contesto della crisi mondiale La maggior parte di coloro che emigrano intende farlo per un periodo breve, pochi mesi o al massimo due, tre anni, allo scopo di mettere da parte una somma in denaro che aiuti a realizzare grandi e piccoli sogni. Costoro appartengono alla categoria definita emigrazione di breve durata. Di solito, i servizi con cui entrano in contatto sono quelli che si occupano del trasferimento di denaro, effettuato, in generale, presso le società più conosciute, l apertura di un conto corrente, solo allorché interviene una necessità, il più delle volte legata al pagamento dello stipendio o all ottenimento di un credito. L altra categoria di persone che hanno deciso di stabilirsi nei loro paesi d adozione cerca di instaurare, oltre ai servizi di cui sopra, anche un rapporto di lungo periodo con gli istituti di credito. Un esempio concreto di rapporto tra banca e cliente è dato dall ottenimento di un credito immobiliare per l acquisto di un abitazione, che sin dall inizio configura un rapporto banca-cliente di almeno dieci anni. Sia la prima che la seconda categoria hanno generato, negli scorsi anni, un enorme afflusso di liquidità nel mercato romeno, il che ha aiutato la Banca Nazionale Romena a non trovarsi in crisi di liquidità. Le rimesse inviate dall estero, le privatizzazioni importanti degli ultimi anni e l attività di marketing delle banche hanno fatto in modo che la Romania stesse letteralmente seduta su un sacco di soldi. Denaro in abbondanza, crescita economica e aumenti salariali, inflazione in diminuzione e agevolazioni per l ottenimento di crediti da parte delle banche. In pochi mesi, tuttavia, la situazione è cambiata. Come conseguenza della crisi, gli stranieri romeni hanno cominciato a perdere i loro posti di lavoro nei paesi d adozione. La crisi finanziaria ha messo in ginocchio il sistema immobiliare, settore in cui molti dei nostri connazionali avevano trovato un impiego. Molti dei datori di lavoro di alcune governanti non possono più permettersi il lusso di una badante, altro segmento importante in cui è occupata una parte considerevole delle nostre connazionali. E la crisi non ha risparmiato neanche gli altri ambiti lavorativi. Gli ultimi dati sui prestiti bancari della zona euro hanno dimostrato che il sistema dei crediti risulta essere ancora piuttosto fragile. Se fino a ieri i romeni inviavano in Romania, insieme ai propri risparmi, anche un capitale equivalente a un piccolo prestito, oggi ottenere un prestito non è altrettanto semplice come negli anni che hanno preceduto la crisi.

25 ,,Dacă până mai ieri românii trimiteau spre România împreună cu economiile lor și capitalul unui mic împrumut, azi accesarea unui împrumut nu e la fel de facilă ca înainte de criză. Pe acest fond transferurile de bani către România s-au înjumătățit în primul semestru al anului 2009 în raport cu acceași perioadă a anului Datorită apariției noilor exigențe pe piețele finaciare și economice, băncile încearcă să se adapteze. În acest sens ies pe piață cu oferte și produse noi cu acorduri interbancare la nivel european prin care să satisfacă, într-o cat mai mare masură, necesitatile noii piețe. Aici am putea enumera acordurile între diferite grupuri bancare pentru tranferarea banilor, intermedierea de credite pentru o bancă de altă naționalitate, deschideri de cont în țările partenere și chiar posibilitatea de a investi propriile economii la banca ce oferă profitul major. Comisia Europeană intenționează să creeze o arie în care cetățenii, înteprinderile, administrațiile publice, operatorii economici să poată să efectueze și să primească plați în euro oriunde s-ar afla, folosind mijloace comune, utilizate cu aceeași facilitate și siguranță ca și pe teritoriul național. Obiectivul final este crearea unei piețe unice europene de servicii care să se supună normelor comune. Acum trebuie ca și noii cetățeni ai UE să profite de instrumente actuale ce li se pun la dispoziție. În același timp începerea intrării în raport cu o banca prin cel mai simplu mijloc - contul curent - atrage o serie de avantaje printre care se numără și o mai mare facilitate de a accesa un credit subiect de altfel sensibil în rândul imigranților. Facilitatea vine de la consolidarea raportului între bancă și client, de la o mai bună cunoaștere și încredere reciprocă. Economia In tale contesto, i trasferimenti di denaro verso la Romania nel primo semestre del 2009 si sono dimezzati, in rapporto allo stesso periodo del Il fatto che il sistema del nostro paese natale risenta fortemente di questa diminuzione è una riprova del fatto che i romeni all estero costituiscono una risorsa che il più delle volte viene ignorata. Gli immigrati non sono una risorsa soltanto per la Romania. Cito a memoria da un articolo del quotidiano italiano Il Sole 24 Ore, che afferma: secondo un rapporto Caritas-Migrantes, gli stranieri che lavorano in Italia sono numerosi e dinamici. Nel 2008 lo studio ha rilevato la presenza di cittadini stranieri titolari di società che hanno dato lavoro a dipendenti. Al primo posto vi sono i marocchini, seguiti dai cinesi, dai romeni e dagli albanesi. Se combinati, i due milioni di lavoratori immigrati presenti in Italia contribuiscono all economia nazionale italiana con un apporto economico di 134 milioni di Euro, quasi il 10% del Prodotto Interno Lordo della Penisola. I contributi che affluiscono nelle casse dell INPS ammontano a 7 miliardi di Euro. La crisi ha contribuito a mutare l andamento naturale della società. La perdita del posto di lavoro porta alla riduzione del bilancio familiare, la scarsità di denaro diminuisce il potere d acquisto, senza consumatori si produce di meno, e di conseguenza le società manifatturiere entrano in crisi, generano la perdita di posti di lavoro e il cerchio ricomincia. Tuttavia i romeni sono molto abili nell arte del risparmio. Uno studio dimostra che, in generale, gli stranieri riescono a risparmiare di più. Per questo motivo, gli istituti di credito creano spesso degli strumenti su misura per questi soggetti. Poiché nuove esigenze emergono sui mercati finanziari ed economici, le banche cercano di adeguarsi. A tale scopo, introducono sul mercato nuove offerte e nuovi prodotti, concludendo accordi interbancari a livello europeo con cui soddisfare, per quanto possibile, le necessità del nuovo mercato. E qui si potrebbero enumerare gli accordi tra i diversi gruppi bancari per il trasferimento dei fondi, l intermediazione di crediti a favore di banche di diversa nazionalità, l apertura di un conto corrente nei paesi partner, e persino la possibilità di investire i propri risparmi presso la banca che offre il profitto maggiore. La Commissione europea intende creare un area in cui i cittadini, le imprese, le amministrazioni pubbliche, gli operatori economici possano effettuare e percepire pagamenti in Euro ovunque si trovino, utilizzando degli strumenti comuni, e con la medesima facilità e sicurezza che avrebbero sul territorio nazionale. L obiettivo finale è la creazione di un mercato unico europeo dei servizi, disciplinato da norme comuni. Adesso anche noi cittadini europei potremo trarre beneficio dagli strumenti attuali messi a nostra disposizione. Inoltre, l inizio di un rapporto bancario con lo strumento più semplice - il conto corrente - porta con sé tutta una serie di vantaggi, tra cui un aumentata facilità di accesso al credito, tematica, questa, particolarmente delicata tra gli immigrati. Tale facilità deriva dal consolidamento del rapporto tra banca e cliente, nonché da una migliore conoscenza e fiducia reciproca. 25

26 Arta teatrala,,actorii de la noi sunt patetici. Lacrima trebuie să îți ajungă puțin la ochi, publicul trebuie să plângă. I-am văzut pe unii care încep să bocească... Nu trebuie. Dacă ești un actor adevărat transmiți publicului emoția... Maria Ștefanache 26

27 Arta teatrala Maria Ștefanache inventează teatrul viitorului Regizorul vizionar, un fenomen dincolo de personaj Medeea, Clitemnestra, Electra, Ecuba, mărturisește că nu se identifică cu nici un personaj, că s-a îndrăgostit iremediabil de toate cele pe care le-a studiat. Este însă un amalgam de replici ale creației, un specimen unic care dă putere fiecărei calități pe care a dobândit-o de la natură. Maria Ștefanache și-a dedicat viața teatrului, își iubește meseria enorm, deși acest enorm exprimă prea puțin din intensitatea pasiunii și dăruirii sale... A ajuns în Italia în anul 1992, cu o sete de creație și cu o dorință infinită să îl găsească pe renumitul regizor si cercetător Jerzy Grotowski, unul din cei mai mari reformatori ai teatrului din secolul al XX-lea, care pe atunci lăsase Polonia, tot din sete de cunoaștere. Maria l-a iubit artistic pe Grotowski și vorbește despre el pe un ton aparte, mărturisind că a inspirat-o tot timpul, chiar dacă nu a fost maestrul ei personal. Face însă regia teatrală datorită regizorului român de talie internațională Andrei Șeban, care în prezent este stabilit la New York. El este cel care i-a dat impulsul cu ani în urmă, pe când studia actoria și pe care l-a întalnit prima oară la niște repetiții la Teatrul Național din București. Atunci și-a dat seama că, să facă doar actorie era prea puțin. Trebuie să ne urmărim instinctul, iar instinctul meu a spus că vreau să fac ceea ce face Andrei Șerban. El a fost pornirea, el m-a făcut să vreau să plec din țară. Pe atunci se întorsese din străinătate cu un aer proaspăt și le vorbea foare deschis actorilor noștri...mari, dar fosilizați, rememorează Maria. Ce reprezintă memoria trecută a personajului? Regizor și cercetător teatral, Maria Ștefanache trăiește de 20 de ani în Italia. A absolvit Academia Națională de Artă Dramatică Silvio D amico de la Roma, iar timp de trei ani, între 1995 și 1997, a fost asistentă la ultimele puneri în scenă coordonate de legendarul om de teatru - Giorgio Strehler. În 2003 înființează la Milano - Centrul pentru Producții Teatrale și Documentare Video, loc care găzduiește ulterior numeroase acțiuni culturale ale comunității românești. De ani buni pune în scenă spectacole teatrale după texte de: Shakespeare, Cechov, Esopo, Euripide, Sofocle, Aristofane, Molière, Seneca și Goldoni. A început să facă cercetare în teatru de peste două decenii, adunând argumentele cele mai puternice pentru a putea în curand să își scrie manualul despre cea mai revoluționară metodă intitulată memoria trecută a personajului. Din 2005 când a început să lucreze serios pe metoda teatrală pe care o va povesti pe viitor în detaliu într-un manual amplu despre cercetare teatrală. Studiul asupra metodei și lucrul pentru a construi personajul în scenă au pornit de când a venit în Italia, motivul fiind acela că nu era fericită când vedea că actorii suferă în scenă. După îndelungi ani de cercetare a început să facă cunoscută metoda sa în anul 2007, lucrând la Paris pentru prima dată, cu o clasă de actori aspiranți la regie. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă opresc pentru că actorii de acolo miau pus punctul pe i. Nu funcționează să o aplici numai cu actori, metoda asta funcționează pentru regizori, deci poate să fie introdusă, discutată și pusă în practică numai cu o clasă de regie, ca ei, la rândul lor să lucreze cu actorii, când fac spectacol, pe metodă. Numai așa se poate și are sens, explică artista. Memoria trecută a personajului nu este memoria trecută a actorului, că nu asta ne interesează. Aici se distinge foarte clar: memoria ta privată, viața ta privată și viața privată a personajului. Dar cum o faci viața asta privată a personajului? Luăm textul și anlizăm totul. Actorul trebuie să știe toate astea, analizând povestea să îi creeze personajului trecutul. Actorul pe urmă are lucrul clar în minte, în corpul lui are memoria trecută a personajului și nimic din viața lui în acest context. Eu nu știu nimic despre viata actorului, continuă regizorul. Ca să plângi în scenă te duci în containerul vietii tale. Actorii asta fac, se 27

28 Arta teatrala duc în viața lor personală ca să își aducă aminte o scenă când au suferit. Și își aduc aminte, se strofoacă, se chinuie, se gândesc și până la urmă cu imaginația reușesc să o aducă în prezent. Nu în aceeași formă, într-o formă diversă, dar lacrimile le curg, adaugă Maria. De ce era nevoie de această nouă metodă în teatru? Maria Ștefanache: De ce metoda asta în care nu te mai gândești la viața ta personală și de ce nu metoda de acum 100 de ani a lui Constantin Stanislavski care este metoda memoriei afective, adică retrăirea unui sentiment pe care l-ai avut acum o săptămână, acum un an, și readucerea lui în scenă pentru a construi o interpretare cât mai naturală a rolului? M-am gândit vreo 15 ani că e greșit! Eu am zis să încercăm să nu mai intrăm în viața noastră personală întrucât e total greșit. Sunt mulți actori care au avut infarct pe scenă, de lucrul acesta se știe destul de puțin. Și Stanislavski a suferit ușoare infarcturi, avea probleme cu inima. De ce? Că el a inventat metoda și normal că a murit de o chestie pe care și-a autoprodus-o. Înainte să moară a rugat pe toată lumea să ardă cărțile. El a spus că a fost toată viața într-o continuă cercetare și evoluție cu metoda aceasta și i-a acuzat pe ceilalți că nu l-au lăsat să cerceteze până la capăt. La vârsta de 70 de ani a înțeles că e greșit tot, chiar a spus să se distrugă tot, însă era imposibil, tot teatrul funcționa după metoda lui. Sistemul, cum era denumită tehnica sa, a fost luat de către Actor Studio, de americani, l-au bagat în cinema cinematografia funcționează și s-a dezvoltat datorită acestei metode a lui Stanislavski care a fost introdusă în anii 60. Metoda asta în România se folosește, pentru că la noi în țară nu există nici inovație, nimeni nu s-a oprit să își pună un semn de întrebare de ce actorii sunt atat de distrusi la față, la propriu, parcă suferă continu. Ei își retrăiesc personajul. Teatrul este la ora actuală mediocru, în mocirlă. Teatrul în zilele noastre are nevoie de inovație. Misiunea noastră e să îmbunătățim cercetările reformatorilor care au fost făcute în trecut. Eu nu am făcut spectacole comerciale. Euripide nu ne mai interesează? Nu e adevărat! Pornind de la el ar trebui sa reinterpretăm teatrul în contemporaneitate. Cum se explică dorință ta foarte mare de a-l întâlni pe Grotowski? Maria Ștefanache: La noi în țară se vorbea foarte mult despre el, pe vremea când eu nu puteam să fug de acolo. Toată lumea vorbea de Grotowski ca un reformator. Noi aveam influențe din Polonia și din Rusia. Am plecat să îl caut pe Grotowski în Polonia, iar când am ajuns acolo mi s-a spus că este în Italia. Așa am ajuns în Italia, datorită lui. El a vrut să continue metoda lui Stanislavski, numită acțiuni fizice. Stanislavski când a spus Nu mai este valabilă metoda mea de memorie emotivă, sunt valabile acțiunile, deci trebuie să faci improvizații. El a propus să se facă acțiuni fizice și să se repete mereu. Gro- 28

29 Arte teatrale 29

30 , Arta teatrala,teatru fără text nu există. Noi putem acum să ne inventăm o improvizație, o scenă teatrală, dar pe urmă trebuie să scriem textul. Textul și improvizarea creează un spectacol. towski s-a dus la Moscova și a citit cartea intitulată Lucrul asupra acțiunilor fizice, scrisă de un actor care a participat la aceste acțiuni ale lui Stanislavski. Grotowski, tot făcând atâtea acțiuni fizice, a pus bazele antrenamentului actorilor. Deci noi dacă ne antrenăm acum în scenă este datorită lui Grotowski. Tot făcând atâtea acțiuni, actorul a început să înțeleagă că, de fapt, înainte să vorbească, să spună text, are nevoie să se antreneze vocal și fizic. Punând bazele, el s-a retras și a continuat cercetarea ajungând la parateatru. S-a retras la Pisa și a murit în A fost mereu ca un far pentru teatru, transmitea lumină. Pornind de la cercetarea lui, am început să fac și eu cercetare ca o nemulțumire a aplicării tehnicilor lor în scenă a lui Stranislavsky și a lui Grotovski. Pe de o parte nici antrenamentul actorului prea mult nu e corect întrucât nu trebuie să faci tot timpul mișcare, actorul trebuie să se concentreze mai mult pe text. Teatru fără text nu există. Noi putem acum să ne inventăm o improvizație, o scenă teatrală, dar pe urmă trebuie să scriem textul. Textul și improvizarea creează un spectacol.,,teatrul în zilele noastre are nevoie de inovație. Misiunea noastră e să îmbunătățim cercetările reformatorilor care au fost făcute în trecut. Maria Ștefanache reprezintă începutul unei noi reforme, promotoarea unui spirit de excepție prin promovarea unor coordonate teatrale noi, între și dincolo de granițele României, cu bogăția acumulată în tot parcursul său artistic prin lume. 30

31 Foto: Daniel LARE Prințesa care a trecut de un Tsunami cu Prințul baghetei,, Cine este, de fapt, Ioana Maria Lupașcu? O pianistă, o violonistă sau o scriitoare? Un melanj. Sunt artistul care nu se mulțumeste aproape niciodată, care vrea mereu mai mult și mereu altceva, întrucât îmi place să mă exprim în cât mai multe domenii și femeia, care a avut noroc să întâlnească parteneri de la care a rămas cu ceva, a învățat foarte multe. Și mamă, ceea ce consider ca fiind cea mai mare împlinire. Fac ceea ce dintotdeauna miam dorit și ceea ce îmi place, astfel nu simt că muncesc, nu simt munca un sacrificiu, ci este o pasiune și cred că asta e o mare binecuvântare. La principessa sopravvissuta a uno Tsunami e il Principe della bacchetta Chi è Ioana Maria Lupaşcu? Una pianista, una violinista o una scrittrice? Un miscuglio di queste tre figure. Sono l artista che non è quasi mai soddisfatta, che vuole sempre di più e sempre qualcosa d altro, poiché amo esprimermi in quanti più ambiti possibile. Sono la donna che ha avuto la fortuna di incontrare dei compagni di vita che le La ce varstă ți s-a conturat visul să ioana maria LUPA{CU hanno lasciato qualcosa, e da cui ha imdevii pianistă? Ai avut vreun model parato molto. E sono anche la mamma, e care să te impulsioneze? questo lo considero il mio risultato più grande. Mi dedico a quel che ho sempre desiderato e a Întâi de toate a fost visul părinților mei și mai târziu a quel che amo fare, dunque lavorare non mi pesa, non lo devenit dorința mea. Într-un moment de frondă adoles- Fac ceea ce mi-am dorit și ceea ce îmi place

32 Profil centină am hotărât să las pianul, deși aveam rezultate extrem de promițătoare și după patru luni în care nu l-am atins mă simțeam teribil de rău și nu înțelegeam de ce. Aveam un gol, nu ma linișteam, nu îmi găseam locul și într-o dimineață de Sf. Maria m-am trezit atât de hotărâtă deodată și am stiut că asta este cea ce doresc să fac și de atunci așa a fost. Modelul meu muzical și pianistic vorbind a fost maestrul Lazar Berman. Cred că impulsul permanent a fost să nu îi dezamagesc pe cei care cred în mine, să nu risipesc ce mi-a dat Dumnezeu. Care este compozitorul tău preferat? Cu ce pasaj muzical te identifici ca și personalitate? Romanticii sunt apropiați temperamentului meu, dar Beethoven are un loc preferat, poate și pentru că, în cei 5 ani de studiu cu Lazar Berman, l-am studiat foarte mult și am început să-l înțeleg și să-mi devină apropiat. Destinul său, credința sa, fronda lui, geniul, temperamentul care nu se lasă îngenunchiat... îl simt apropiat. Povestește-mi puțin despre parcursul profesional prin lume Cel mai important a fost Lazar Berman. Eu nu mă consider 100% un produs al școlii românești muzicale, ci mai degrabă al celei rusești. La școala lui Berman m-am redefinit ca pianistă și am început un alt parcurs ca muzician și ca solist. Am lucrat și în Elveția la Conservatoire du Lausanne cu un profesor cu care nu m-am înțeles, pentru că nu ne potriveam deloc și el dorea să-și impună despotic asupra mea stilul lui, ceea ce e greșit. Am cunoscut în diverse împrejurări personalități pedagogice cu care m-am înțeles bine și care mi-au dat sfaturi minunate, însă locul meu, împlinirea ca ucenic mi-am gasit-o în Italia, în cei 5 ani de lucru cu Lazar Berman. Totul a căpătat dimensiuni noi: sonoritățile, tehnica, cantabilitatea, expresivitatea, posibilitățile pianului, viziunea interpretativă. A mai existat o doamnă muzicolog, Adriana Maimone cu care nu am lucrat la pian, dar, în întâlnirile cu dumneaei, m-am deschis foarte mult în privința înțelegerii culturale a anumitor piese pe care le interpretam. Acum, întoarsă în România, alte două persoane m-au marcat: Ilarion Galați, de la care am învățat să am o viziune mai amplă, mai orchestrală a muzicii, deci cumva am completat ceea ce Lazar Berman deja începuse. Și aici este marele meu regret că nu vom mai cânta împreună. Am cântat și înainte de a fi cu el și în acel timp și după aceea cu mulți dirijori extraordinari, cu unii dintre ei, a fost o feerie colaborarea scenică, dar, într-un fel e normal, nu se poate repeta ceea ce se întâmpla când pe scenă mă dirija Ilarion. Mi-aș dori să se poată din nou, mai ales acum când am ajuns în altă dimensiune, de prietenie a relației noastre, dar, din păcate, nu cred. Cealaltă persoană este tot o doamnă muzicolog, doamna Daniela Caraman Fotea, care a punctat pe alocuri cu sfaturi și încurajări de mare folos parcursul meu. 32,,Modelul meu muzical și pianistic vorbind a fost maestrul Lazar Berman. Cred că impulsul permanent a fost să nu îi dezamagesc pe cei care cred în mine, să nu risipesc ce mi-a dat Dumnezeu sento come un sacrificio. E una passione e credo che questa sia una benedizione. Quanti anni avevi quando ha preso forma il tuo sogno di diventare pianista? Hai avuto un modello che ti ha incoraggiato? In principio è stato il sogno dei miei genitori, solo più tardi è divenuto un mio desiderio. In un periodo di ribellione adolescenziale, ho deciso di abbandonare il pianoforte, benché avessi ottenuto risultati molto promettenti. Dopo quattro mesi senza toccarlo mi sentivo terribilmente inquieta, non capendone il motivo. Avevo un vuoto dentro, non mi davo pace, non trovavo requie, e una mattina, il giorno di Santa Maria, mi sono svegliata, sentendomi d un tratto così decisa, e ho capito che questo era quello che desideravo fare nella vita, e da allora è stato sempre così. Il mio modello musicale e pianistico è stato il maestro Lazar Berman. Penso che lo stimolo costante sia stata la volontà di non deludere quanti credono in me, di non dilapidare il talento che mi ha donato il Signore. Qual è il tuo compositore preferito? Con quale brano musicale, e con quale personalità del mondo della musica ti identifichi? I romantici sono vicini al mio temperamento, ma Beethoven occupa un luogo privilegiato, forse perché, nei cinque anni con Lazar Berman, l ho studiato molto e ho cominciato a comprenderlo e a sentirlo vicino a me. Il suo destino, la sua fede, il suo spirito di ribellione, il suo genio, quel temperamento che non si lascia sottomettere...lo sento davvero vicino. Raccontami un po del tuo percorso professionale nel mondo... La persona più importante è stato Lazar Berman. Io non mi considero al 100% un prodotto della scuola musicale romena, ma piuttosto di quella russa. Alla scuola di Berman ho trovato una nuova identità come pianista e ho iniziato un nuovo percorso, come musicista e come solista. Ho lavorato anche in Svizzera, presso il Conservatoire de Lausanne, con un docente con cui non ho avuto una buona intesa, poiché la vedevamo in modo totalmente diverso e lui voleva imporre il suo stile come un despota, il che è sbagliato. Ho conosciuto in diverse circostanze degli insegnanti con cui ho instaurato un buon dialogo e che mi hanno dato dei consigli meravigliosi. Tuttavia il mio ruolo, il completamento come apprendista è avvenuto in Italia, nei cinque anni di studio con Lazar Berman. Tutto ha assunto nuove dimensioni: le sonorità, la tecnica, la cantabilità, l espressività, le possibilità del pianoforte, la visione interpretativa. In seguito, c è stata una musicologa, Adriana Maimone, con la quale non ho lavorato al pianoforte, ma che, durante i nos-

33 Profilo De unde a pornit dorința de a scrie această carte? Din mai multe motive care s-au unit undeva pe parcursul întregii povești. Pe de o parte din dragoste pentru profesia mea, pe care am dorit să o fac cunoscută și să o deschid pentru publicul larg. Muzica clasică apare și este adeseori un fel de cerc închis, muzicienii arată ursuzi și un pic nebuni în lumea lor, neplăcuți și antisociali, ei bine, nici vorbă și din acest punct de vedere am facut o mică istorie a muzicii românești interpretative a ultimilor 50 de ani, dar nu în genul cărților plictisitoare pe care le consulți înainte de examen, ci genul care să poată fi citit. Apoi din dorința de a scrie oarecum o biografie a unui muzician de marcă, de care eu am fost aproape și care merită să rămană în memoria publicului larg. Cred că am reușit pentru că în mai puțin de trei luni cartea s-a epuizat din librării, ceea ce înseamnă că am reușit ce mi-am propus, mai bine decât mi-aș fi închipuit. Și mai există un motiv... my side of the story. Nu poți opri gura lumii și nici judecata ei, deși e foarte greșită, iar pentru că pe baza relației noastre s-a vorbit mult și foarte greșit, pe la colțuri, am găsit soluția de a spune ceea ce a fost de fapt, deschis, deși doar cumva printre rânduri, căci în general în muzica clasică se vorbește despre oameni când ei fac ceva real profesional, nu pentru cancan-uri și am dorit să pastrez decența aceasta. Mă bucur că am scris atunci cartea, când totul era proaspăt în minte. Care este povestea de dincolo de cuvinte? Povestea de suflet este o relație care cred că a fost meant to be, ne-am cunoscut la momentul potrivit, când aveam nevoie unul de altul și de fapt ne-am ajutat reciproc pe plan uman și ne-am completat perfect. Acum tind să cred că povestea s-a și terminat cumva când a trebuit chiar dacă la momentul respectiv eu nu am fost de acord cu asta, dar datorită personalității lui foarte puternice începuse să se petreacă în mine un transfer de identitate, care pe termen mai lung m-ar fi șters cu totul ca individ. În felul acesta am ramas eu. Cine este omul din spatele personajul principal? Este un tip extraordinar, absolut fascinant, cum puțini mai sunt astăzi. S-a plimbat în toată lumea, cariera lui l-a purtat să concerteze pe toate continentele, a locuit în Turcia și Suedia, în Turcia este recunoscut pe strada și este mult mai faimos decât la el acasă. A cunoscut foarte multe personalități ale acestei lumi, face parte dintr-o generație cu adevarate valori morale și pentru o femeie sa fie curtată și sedusă cu metodele secolului trecut... este o poezie. Este extrem de versatil și amuzant, îi plac glumele și este curios ca o pisică, dar devine extrem de serios și de dur când vine vorba de standardele din meserie. Cunoaște șase limbi străine și se descurcă în alte vreo cinci. Știe țigănește, idiș și ungurește,,,il libro nasce in parte dall amore per la mia professione, che desideravo far conoscere e aprire al grande pubblico tri incontri, mi ha aperto molto la mente rispetto alla comprensione culturale di certi pezzi che interpretavo. Dopo il mio ritorno in Romania, ci sono state altre due persone che hanno marcato la mia vita professionale: Ilarion Galați, che mi ha insegnato ad avere una visione più ampia, più orchestrale della musica, e grazie al quale ho completato in qualche modo quello che Lazar Berman mi aveva già trasmesso. E rimpiango molto il fatto che non potremo più suonare insieme. Prima di conoscere lui, durante quel periodo e in seguito ho suonato con molti direttori d orchestra straordinari; con alcuni di loro la collaborazione sul palco è stata sublime. Tuttavia, e per certi versi è comprensibile, quello che accadeva sulla scena quando mi dirigeva Ilarion è irripetibile. Vorrei che accadesse nuovamente, soprattutto quando abbiamo raggiunto un altra dimensione, e abbiamo avuto una relazione, ma purtroppo non credo che sarà possibile. Un altra persona importante nel mio percorso professionale è stata Daniela Caraman Fotea, un altra musicologa, che in diverse occasioni mi ha dato consigli e incoraggiamenti rivelatisi di grande utilità. Da cosa è scaturito il desiderio di scrivere questo libro? Da motivi molteplici, che a un certo punto sono venuti a mescolarsi. Il libro nasce in parte dall amore per la mia professione, che desideravo far conoscere e aprire al grande pubblico. La musica classica appare ed è spesso una sorta di circolo chiuso, i musicisti paiono individui scontrosi e un po folli che vivono in un mondo tutto loro, persone antipatiche e asociali. Invece non è affatto così, e in questo spirito ho scritto una piccola storia della musica romena interpretativa degli ultimi 50 anni, non nello stile di quei manuali noiosi che si consultano prima di un esame, ma facendone un libro che può essere letto con piacere. Un altro motivo che mi ha spinto a scrivere era il desiderio di raccontare la biografia di un musicista di prestigio, accanto al quale io sono vissuta e che merita di rimanere nella memoria del grande pubblico. Credo di esserci riuscita, perché in meno di tre mesi il libro non si trovava più nelle librerie, il che vuol dire che ho realizzato quanto mi proponevo, meglio di quanto mi fossi immaginata. E poi ce n è un altro di motivo... my side of the story. La gente parla, e non le puoi chiudere la bocca, né impedirle di dare giudizi, pur se molto errati, e poiché della nostra relazione si è parlato molto e in maniera distorta, spettegolando, ho trovato con questo libro la maniera di dire quel che è stato in realtà, in modo aperto, benché soltanto tra le righe, se vogliamo, poiché, in generale, nel mondo della musica classica si parla delle persone quando realizzano qualcosa che attiene alla loro professione, non per gli scandali, e ho voluto mantenere questa decenza. Sono lieta di aver scritto il libro all epoca, quando tutto era ancora fresco nella mia mente. 33

34 Profil este extrem de savuros, nu te plictisești cu el niciodată. Pe de altă parte un bărbat care a iubit femeile și a fost iubit de ele, dar pe care eu l-am cunoscut fidel în totalitate, ceea ce împlinește orice femeie. Iubitul tău, Ilarion, a știut de intenția ta de a scrie o carte care să cuprindă și povestea voastră de dragoste? Ce parere a avut? Da, a știut, a știut și când o scriam căci extrem de multe amănunte mi le dicta el, a știut și după ce ne-am despărțit și l-am anunțat că deja am discutat cu o editură. Cred că nu m-a crezut multă vreme, mai ales că el nu cunoștea foarte bine această latură a mea a exprimării prin scris și nu m-a luat în serios. Cât timp am fost împreună nu a citit nimic din ce am scris și, cum totuși este și o fire modestă, s-a îndoit că o carte în care el ar fi personajul principal ar putea interesa pe cineva și nici nu avea idee care era perspectiva din care scriam eu. Eu nu pun neaparat foarte mare accent pe povestea noastă, deși ea iese singură la suprafață și nici nu dau multe detalii, dintr-o anume decență. El nu a știut din acest punct de vedere cât și ce anume spun, așa a fost o surpriză și, până la urmă una plăcută. Știa că sunt personaj în carte, 34 Quale storia si intravede oltre le parole? La storia d amore è una relazione che ritengo sia stata meant to be, ci siamo incontrati al momento giusto, quando avevamo bisogno l uno dell altra, e infatti ci siamo aiutati reciprocamente a livello umano, completandoci in modo perfetto. Ora sono propensa a credere che la storia si sia conclusa quando doveva chiudersi, anche se allora non ero d accordo, ma, per via della sua forte personalità, dentro di me aveva cominciato a verificarsi un trasferimento di identità, che più in là nel tempo mi avrebbe cancellato del tutto come individuo. In questo modo invece sono rimasta me stessa. Chi è la persona dietro al personaggio principale? E un uomo straordinario, assolutamente affascinante, come ce ne sono pochi oggi. Ha viaggiato in tutto il mondo, la sua carriera l ha portato a concertare in tutti i continenti, ha vissuto in Turchia e in Svezia, in Turchia addirittura lo riconoscono per strada ed è molto più famoso che in patria. Ha conosciuto molti personaggi importanti, fa parte di una generazione dai valori morali autentici, e per una donna essere corteggiata e sedotta con i metodi del secolo scorso...è poesia. E estremamente versatile e divertente, ama scherza-

35 Profilo era firesc, fusesem și în viața lui, dar cât anume și pe ce latură aveam să insist, nu, nu a știut.a fost o surpriză pentru el și una placută, căci este felicitat mereu pentru carte. De ce prințul baghetei? Există foarte mulți dirijori care dau paginile și bat masura, el în schimb... în bagheta sa are muzica. Știe să cânte la toate instrumentele, are un auz absolut fantastic, nu numai că aude orice notă falsă în orice acord exact de instrumentistul care a greșit, dar aude și care anume tuttist (cantaret din orchestra) nu trage ca lumea pe instrument. Face parte dintr-o altă categorie de muzicieni, care azi nu o mai regăsim atât de des. Poate dirija absolut orice și e de acolo. Momentul Tsunami din viața ta Trebuia să se întample! A trebuit să trec prin foarte multe și refacerea a fost lungă și grea, dar sunt din ce în ce mai convinsă că așa trebuia să fie. Tsunami a dus la moartea tatălui meu, ceea ce m-a facut să mă întorc în țară, fapt de care sunt convinsă că a avut loc la un moment în care trebuia neapărat ca eu să fac asta. Toată tragedia aceasta și zbuciumul acelor zile m-au schimbat. Pe de o parte și în refacere și datorința re ed è curioso come un gatto, ma diventa serissimo e severo quando si parla di standard professionali. Conosce sei lingue straniere e se la cava in altre cinque. Conosce la lingua rom, lo yiddish e l ungherese, è un uomo affascinante, con cui non ci si annoia mai. Allo stesso tempo, è un uomo che ha amato le donne e ne è stato amato, ma che io ho conosciuto come un partner totalmente fedele, il che rende compiuta qualsiasi donna. Il tuo compagno, Ilarion, sapeva che avevi intenzione di scrivere un libro che contemplava anche la vostra storia d amore? Cosa ne pensava? Sì, lo sapeva, sapeva anche in quali momenti lo scrivevo, perché tantissimi dettagli me li dettava proprio lui. Lo sapeva anche dopo che ci siamo separati e gli ho comunicato che ero in trattative con una casa editrice. Penso che per molto tempo non mi abbia creduto, specie perché non conosceva molto bene questo mio lato artistico che si esprime attraverso la scrittura, e non mi ha preso sul serio. Per tutta la durata della nostra relazione non ha letto nulla di quanto ho scritto. Poiché, nonostante tutto, è un indole modesta, nutriva qualche dubbio che un libro con lui come protagonista potesse suscitare l interesse di qualcuno, e non immaginava nemmeno qual era la prospettiva da me scelta nel libro. In esso io non enfatizzo troppo la nostra storia, benché essa venga da sola in superficie, e non fornisco nemmeno troppi dettagli, per mantenere un certo riserbo. Sotto questo punto di vista, lui non sapeva quanto scrivevo e che cosa scrivevo, quindi è stata una sorpresa, alla fin fine una piacevole sopresa. Sapeva che io ero presente nel libro come personaggio, era ovvio, c ero stata anche nella sua vita, ma in che misura e su che aspetto avrei insistito, questo no, non lo sapeva. E stata una sorpresa per lui, ed anche gradita, visto che riceve di continuo dei complimenti per il libro. Perché il principe della bacchetta? Vi sono moltissimi direttori d orchestra che voltano le pagine e battono il tempo, lui invece...nella sua bacchetta riunisce la musica intera. Sa suonare tutti gli strumenti, ha un orecchio semplicemente fantastico, non solo riesce a sentire ogni nota stonata in ogni tipo di accordo, individuando lo strumentista che ha sbagliato, ma anche quale dei tuttisti (orchestrali) non suona il suo strumento come dovrebbe. Appartiene a un altra categoria di musicisti, che oggi non si incontra più tanto spesso. Può dirigere qualsiasi opera, e si sente sempre a casa. L episodio Tsunami che hai vissuto... Era scritto che doveva accadere! La sorte ha voluto che vivessi molti momenti difficili, dai quali mi sono ripresa dopo lungo tempo, e con difficoltà, ma sono sempre più convinta che doveva essere così. Lo tsunami ha causato la morte di mio padre, il che mi ha portato a tornare in Romania, e sono persuasa che questo sia avvenuto in un momento in cui dovevo assolutamente farlo. Tutta questa tragedia e lo scombussolamento di quei giorni mi hanno cambiata. Per certi versi, durante il periodo di recupero, e poiché desideravo un cambiamento, ho avuto bisogno di Ilarion, che a sua volta aveva bisogno di me, dopo la depressione causata dalla morte della moglie. E la relazione con lui è stata, di nuovo, un evento che doveva succedere, e il 35

36 Profil schimbării am avut nevoie de Ilarion, care el însuși avea nevoie de mine după depresia provocată de moartea soției. Și relația cu el a fost una care iarăși cred că trebuia să se întâmple, iar momentul în care mă aflu eu acum i se datorează într-un fel. În lungile noastre călătorii am întâlnit extrem de multe foste mari soliste, cu o carieră fenomenală, dar care erau acum singure, bătrâne, deprimate. Cariera se duce. Este importantă, dar nu cea mai importantă, nu cu sacrificiul familiei. Văzând acest șir de mari doamne pe care le-am admirat, a fost și un mare semnal de alarmă pentru mine să nu dau totul pe carieră, căci la sfârșit, când se trage linie, oricât de multe aș fi făcut în carieră... ramâne tare puțin. Când plecăm, nu luăm cu noi nimic și împlinirea vieții este ceea ce lăsăm în urmă, și asta nu înseamnă discuri sau cărti, ci urmași. Tot datorită acelei experiențe trăite în Oceanul Indian am înțeles cât de efemeră este viața și cât de repede și fulgerător se poate ea încheia și de atunci mă raportez la cu totul alte valori. A fost un proces dur si lent, extrem de traumatizant și, ca sa fiu sinceră, pe deplin vindecată, mă simt abia acum. Este un moment diferit în care și ca femeie mă schimb, nu neaparat prin prisma posturii de viitoare mamă, ci pur și simplu ca femeie alături de partenerul meu actual. Dacă ai fi o prințesă și ai putea să rescrii Prințul Baghetei, ce ai adăuga și ce ai tăia din cartea actuală? Cum ai momento in cui mi trovo io ora lo devo a lui, in un certo senso. Nei nostri lunghi viaggi abbiamo incontrato tantissime ex soliste, con una carriera straordinaria alle spalle, ma che erano diventate sole, vecchie, depresse. La carriera è qualcosa di effimero. E importante, ma non è la cosa più importante, non a costo di sacrificare la famiglia. Osservare tutte queste grandi donne, che un tempo ammiravo, è stato per me un grande segnale d allarme, ovvero che è rischioso dedicare tutta la vita alla carriera, perché alla fine, quando tiri le somme, per quante cose tu abbia fatto...rimane molto poco. Quando ce ne andiamo, non portiamo nulla con noi, e il compimento della nostra vita è quello che lasciamo dietro di noi, e ciò non vuol dire dischi, libri, ma degli eredi. Sempre grazie a quell esperienza vissuta nell Oceano Indiano, ho capito quanto fuggevole sia la vita e quanto rapidamente e repentinamente possa concludersi. Da allora mi concentro su valori completamente diversi. E stato un processo duro e lento, molto traumatico e, ad essere sincera, soltanto ora sento di essere guarita del tutto. Sto vivendo un momento diverso della mia vita, in cui sto cambiando anche come donna, non tanto perché sto per diventare mamma, ma proprio come donna al fianco di un nuovo partner. Se fossi una principessa e potessi riscrivere Il Principe della Bacchetta, cosa aggiungeresti e cosa toglieresti al libro attuale? E come porteresti sulla scena la storia del tuo libro? 36

37 Profilo Foto: Daniel LARE pune în scenă povestea cărții tale? Cred că aș elimina o descriere de pe la începutul cărții, pe care am dorit-o pamflet și care nu a fost înțeleasă. Pentru a nu scrie de rău despre cineva, pentru că nu-mi place să fac asta, aș prefera să elimin cu totul acea parte. În rest aș lăsa totul cum este, a fost o acțiune curativă și în același timp paleativă pentru mine. Văd această carte ca pe un film care se derulează pe doua fire: pe de o parte prezentul în care erau concertele și călătoriile noastre și pe alt plan flash-uri din trecut (ale lui, ale mele, povești de viață). Acum însă aș adăuga acest happy end care are loc în viața mea. Deși am trecut prin multe emoții, mai ales că profesia mea o cere (în timp ce oamenii au tendința ca în viață să își creeze un zid pentru a nu fi răniți, eu lucrez cu sentimente și emoții, le caut zi de zi și sunt absolut deschisă), în acest an am înțeles rostul a tot ceea ce a fost. Fiecare relație a mea a facut-o posibilă pe urmatoarea. Cumva am terminat un ciclu și când l-am închis, am fost aptă să primesc acest mare dar al lui Dumnezeu care îmi aduce atâta bucurie. Cea mai mare emoție a vieții mele de până acum nu mi-au adus-o nici concertele, nici întâmplările epatante, călătoriile sau mai stiu eu ce, ci prima ecografie făcută la 7 săptămâni de sarcină când am auzit inima fețitei mele. N-am mai trăit așa ceva până acum. Penso che eliminerei una descrizione che si trova all inizio del libro, che volevo fosse intesa come un pamphlet, ma che non è stata capita. Per non scrivere male di qualcuno, non mi piace farlo, preferirei eliminare del tutto quella parte. Per il resto, lascerei il libro così com è, per me è stata un azione curativa e palliativa a un tempo. Vedo questo libro come un film che si snoda lungo due filoni: da una parte il presente, con i concerti e i nostri viaggi, e su un altro piano dei flash-back del passato (i suoi e i miei racconti di vita). Adesso invece aggiungerei questo happy-end della mia vita. Benché abbia vissuto numerose emozioni, perché, in primo luogo, lo richiede la mia professione (mentre le persone tendono a crearsi un muro nella vita, per non essere feriti, io lavoro con i sentimenti e le emozioni, li cerco giorno dopo giorno e sono aperta al massimo), nel corso di quest anno ho compreso il senso di tutto quello che è accaduto finora. Ogni rapporto umano ha reso possibile quello successivo. In qualche modo ho concluso un ciclo, e, una volta chiuso, sono stata pronta ad accogliere questo grande dono di Dio, che mi porta così tanta gioia. L emozione più grande della mia vita finora non me l hanno data né i concerti, né gli eventi sorprendenti, i viaggi o altro, bensì la prima ecografia fatta dopo sette settimane di gravidanza, quando ho sentito il cuore della mia bambina. Non ho mai vissuto un emozione del genere fino ad oggi. 37

38 Sport story A citit un anunț în ziar care spunea că un club din Qatar caută un instructor de fitness și nu a stat prea mult de gânduri până să trimită un CV. A fost sunată imediat, iar la numai trei săptămâni semna contractul de angajare. La început i-a fost teamă să nu fie vreo înșelătorie, iar ca să se asigure și-a luat bani de avion pentru întoarcere în țară, în cazul în care lucrurile nu decurgeau conform planului. De la casa regală, la cea mai renumită academie de sport din lume Ea este Monica Horobeanu și a plecat din România într-un exces de zel. Am fost puțin inconștientă, eram tânără, mi-am spus că nu are ce să mi se întâmple rău să încerc, iar dacă nu merge, mă întorc, își amintește Monica. A plecat din România în 2002, pe când avea doar 24 de ani. A susținut un interviu la telefon, iar în 24 de ore i-a ajuns contractul la semnat. Ca să fie liniștită în privința veridicității documentului s-a consultat cu responsabilul de la resurse umane de la locul de muncă pe care îl avea atunci era antrenor de fitness la Hotelul Hilton din București. Monica a absolvit Academia Națională de Educație Fizică și Sport, secția kinetoterapie, iar din anul II de facultate a început să lucreze la Hilton. Concomitent lucra ca antrenor de fitness la o agenție de fotomodele, având colaborări sporadice și cu Federația Sportul pentru toți din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului. Din Romania în Doha Hiltonul a fost dintotdeauna ca o rampă de lansare pentru fiecare. Monica povestește cum mulți din colegii ei care au lucrat acolo și-au găsit contracte de lucru în străinătate. La ea a fost curiozitatea factorul decisiv în alegerea altor orizonturi. Am plecat singură, mi-a fost destul de greu, întrucât nu cunoșteam pe nimeni. Îmi puneam mereu întrebări de genul Oare cum este să pleci din țară și să lucrezi în străinătate?, De ce să nu încerc?, povestește Monica. A fost angajată la Diplomatic Club unde a lucrat timp de 2 ani. Fiind clubul diplomaților și fiind în Qatar, unde femeile nu au voie să fie văzute în compania bărbaților, foarte multe dintre ele preferau să cheme acasă instructorul, pentru că, oricum, aveam propriul gym. Am lucrat pentru mai multe șeice. Toate erau din familia regală, dar una dintre ele s-a hotărât să ma ia să lucrez doar pentru 38

39 Sport story Dalla casa reale alla più prestigiosa accademia sportiva del mondo,,sono stata un po incosciente, ero giovane e mi sono detta che non mi sarebbe successo nulla di male se provavo Dopo aver letto un annuncio sul giornale, in cui una palestra del Qatar cercava un istruttore di fitness, non ci ha pensato su due volte prima di inviare il curriculum. Ha ricevuto subito una telefonata, e dopo sole tre settimane firmava il contratto di assunzione. All inizio temeva che si trattasse di qualche imbroglio, e per sicurezza si era portata dietro il denaro per il volo di ritorno in Romania, nel caso in cui le cose non fossero andate secondo i piani. Si chiama Monica Horobeanu e ha lasciato la Romania per un eccesso di zelo. Sono stata un po incosciente, ero giovane e mi sono detta che non mi sarebbe successo nulla di male se provavo. Se non fosse andata bene, sarei tornata, ricorda Monica. E partita dalla Romania nel 2002, a soli 24 anni. Ha sostenuto un colloquio di lavoro al telefono, e nel giro di 24 ore le è arrivato il contratto da firmare. Per sincerarsi della veridicità del documento, si è consultata con il responsabile del settore risorse umane del luogo in cui lavorava allora era allenatrice di fitness presso l Hotel Hilton di Bucarest. Monica si è laureata presso l Accademia Nazionale di Educazione Fisica e Sport, sezione kinetoterapia, e dal secondo anno di università 39

40 Sport story ea, așa am ajuns personal trainer pentru soția primului ministru din Qatar. Cum a schimbat-o mentalitatea locului în care trăiește? Inevitabil m-am schimbat puțin. Acum de fiecare dată când mă duc în țară observ că este în primul rând o diferență de ritm. Aici toată lumea este foarte calmă, relaxată, pe când în țară toată lumea este agitată, stresată. Aici lucrez cu foarte multe naționalități, trebuie să te adaptezi, să îi înțelegi, trebuie să înțelegi cultura arabă. Adevărul e că, dacă ești o persoană serioasă și vrei într-adevăr să faci ceva, reușești! E mai greu cu căldura, vara este atât de cald și nu foarte mulți se adaptează din acest punct de vedere, continuă interlocutoarea noastră. Cum e viața la curtea regală? Este așa cum citești în cărți, în poveștile cu regi și regine. Este o foarte mare diferență între viața unui om simplu și viața unui șeic. Trăind acolo m-au uimit multe chestii, însă cel mai tare m-a marcat faptul că ei, ceea ce își doresc, pot sa aibă. Qatarul se numără printre cele mai bogate țări din lume, ei sunt obișnuiți să aibă, li se pare normal așa. Fiind de mici la acest nivel, pentru ei nu mai este ceva wow că pot avea tot ce își doresc. Orice dorință pentru ei este realizabilă, pe când pentru mine, omul normal, cred că, și dacă aș câștiga la loto nu aș ști nici măcar cum să gestionez banii în cantitate atât de mare mărturisește Monica. A fost trainerul personal și fizioterapeutul seicei și o însoțea peste tot prin lume. Am avut o șansă unică să văd foarte multe țări, să văd niște locuri care probabil nici în visele mele nu credeam că ajung să le văd, a fost o experientă extraordinară. Timp de 4 ani și traiul Monicăi a fost regal: beneficia de casă, mașină și un salariu foarte bun, plus multe bonusuri pe care le primea frecvent. Între timp s-a căsătorit, iar apariția unui copil în viața ei nu i-a mai permis să aibă un job, cu atât mai puțin să mai călătorească. Pentru a nu-și neglija familia a renunțat să mai lucreze pentru șeică. Plecările prin lume erau lungi, uneori de luni de zile și după apariția copilului situația s-a schimbat complet. 40,,Am avut o șansă unică să văd niște locuri care probabil nici în visele mele nu credeam că ajung să le văd Familia, casa regală și Aspire Academy for Sports Excellence Pe soțul ei, Cosmin, l-a cunoscut în țară, la un curs de perfecționare pe care l-a urmat într-o mini vacanță când a fost în România. Au ținut legatura, iar un an mai târziu s-a mutat și el în Qatar. După doi ani de la căsătorie a născut primul copil, pe Bianca. În prezent lucrează împreună la Aspire Academy for Sports Excellence, cea mai mare academie de sport din lume. El este fizioterapeut, ea antrenoare. Cred că este un vis al oricărui antrenor să reușească să lucreze la această academie. Aici sunt antrenați copii cu vârste între 6 și 15 ani. Academia este împarțită în două: fete și băieți. Noi îi formăm, îi antrenăm în mai multe ramuri și le descoperim calitățile sportive. Timp de un an fetele trec prin toate sporturile, iar centrul intitulat Talent Center le distribuie la sporturile unde acestea au abilitatea cea mai mare. Talent Center descoperă talente prin tot felul de teste și etape pe care le urmează pentru a merge mai departe. Săptămânal se fac în grupuri tot felul de cursuri de dezvoltare a vitezei, de motricitate. La fiecare semestru au loc teste care le certifica abilitatile, iar de aici sunt preluate de federații, mărturisește Monica. Soțul Monicăi este pe partea de fotbal și atletism, fiind fizioterapeut pe diferite categorii de vârstă. Academia selecționează băieții și îi cazează în academie, le oferă toate condițiile gratis. După școală au antrenamente cu scopul să îi formeze. S-a căsătorit religios în țară, deoarece în Qatar nu există biserică ortodoxă. Întrucât comunitatea de români se extinde, autoritățile au promis că se vor ocupa curând de înființarea unui lăcaș de cult. În afara pregătirii de specialitate din cadrul facultății, Monica a mai facut și cursuri de perfecționare, de spinning, de fitness, de personal trainer pentru a se adapta cât mai bine sistemului. Pentru a se menține la nivelul pretențiilor celei mai mari academii de sport din lume, antrenoarea este într-o continuă documentare, participând la numeroase conferințe, congrese și întâlniri de profil, întrucât studiul nu se termină niciodată, adaugă Monica. Viața în Doha S-a integrat bine în Doha, nu a avut dificultăți. Comunitatea de români din zonă ajunge la 1000 de persoane. Familia Horobeanu și-a format deja un grup de 30 de prieteni. Nu are intenția să se întoarcă în țară curând, poate în următorii ani. Din păcate românii pleacă din țară pentru că unii își doresc să lucreze și să câștige bine, iar în România șansele sunt mici. Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin. Este adevărat că sunt mult mai multe lucruri în viață mai presus de toate: familia, dragostea, sănătatea. Dar dacă se găsea un trai mai decent în țară, nu ar fi plecat nimeni nicăieri, explică Monica. Deși viața este destul de scumpă, se relaxează destul de mult la piscină, merge în deșert și la mall-urile impresionante unde găsește tot ce îți dorește.

41 Sport story ha cominciato a lavorare all Hilton. Contemporaneamente, lavorava anche come istruttrice di fitness per un agenzia di fotomodelle, e occasionalmente per la Federazione Lo sport per tutti del Ministero della Gioventù e dello Sport. Dalla Romania a Doha L Hotel Hilton è stato da sempre una rampa di lancio per tutti. Monica racconta come molti dei suoi colleghi che vi hanno lavorato abbiano concluso dei contratti di lavoro all estero. Nel suo caso, è stata la curiosità il fattore decisivo a farle scegliere altri orizzonti di vita. Sono partita da sola, ed è stato piuttosto difficile, perché non conoscevo nessuno. Mi facevo sempre tante domande, del tipo: Chissà com è andartene dal tuo paese e lavorare all estero? Perché non provare?, racconta Monica. Ha lavorato per due anni come dipendente del Diplomatic Club. Poiché si trattava del club sportivo dei diplomatici del Qatar, paese in cui le donne non possono essere viste in compagnia degli uomini, molte di loro preferivano far venire il proprio istruttore a casa, dove, comunque, avevano la loro palestra personale. Ho lavorato per diverse sceicche. Erano tutte membri della famiglia reale. Una di loro ha deciso di prendermi a lavorare solo per lei, e così sono diventata il personal trainer della moglie del primo ministro del Qatar. Come l ha cambiata la mentalità del paese in cui vive adesso? E inevitabile che sia cambiata. Adesso, ogni volta che vado in Romania, constato in primo luogo una differenza di ritmo. Qui la gente è molto calma, rilassata, mentre da noi sono tutti agitati e stressati. Qui lavoro con persone di varie nazionalità, il che richiede adattamento, comprensione, e capire la cultura araba. Se ti comporti seriamente e vuoi davvero fare qualcosa, ci riesci, ecco tutto! Con il clima torrido è più difficile, d estate fa molto caldo, e non sono in tanti quelli che riescono ad adattarsi, continua la nostra interlocutrice. Com è la vita a corte? E proprio come si legge nei libri, nelle fiabe dei re e delle regine. C è una differenza molto marcata tra la vita di una persona comune e quella di uno sceicco. Questo paese mi ha stupito sotto molti aspetti, ma quel che mi ha colpito maggiormente è il fatto che loro possano avere tutto quel che desiderano. Il Qatar figura tra i paesi più ricchi al mondo, si tratta di gente abituata a possedere, e a loro questo sembra del tutto normale. Essendo abituati sin da piccoli a un tenore di vita del genere, per loro non rappresenta più qualcosa di straordinario avere tutto quello che vogliono. Ogni desiderio è realizzabile, mentre per quanto riguarda me, persona normale, penso che, anche se vincessi al lotto, non saprei nemmeno come gestire una tale quantità di denaro, ammette Monica. E stata personal trainer e fisioterapeuta della sceicca e la accompagnava ovunque nel mondo. Ho avuto un opportunità unica, di visitare molti paesi, e vedere luoghi che non mi sarei neanche sognata di riuscire a vedere, è stata un esperienza straordinaria. Per quattro anni anche lo stile di vita di Monica è stato regale: poteva usufruire di una casa e di un automobile e aveva uno stipendio molto alto, più diverse altre gratificazioni, ricevute di frequente. Nel frattempo si è sposata, e l arrivo di un bambino non le permetteva più di lavorare, tantomeno viaggiare. Per non trascurare la famiglia, ha così rinunciato a lavorare per la sceicca. I viaggi in giro per il mondo erano lunghi, a volte mesi. Dopo la nascita del bambino, la situazione è cambiata radicalmente. La famiglia, la casa reale e la Aspire Academy for Sports Excellence Cosmin, suo marito, l ha conosciuto in Romania, a un corso di perfezionamento seguito durante una mini-vacanza in patria. Hanno mantenuto i contatti, e un anno dopo anche lui ha deciso di trasferirsi in Qatar. Due anni dopo il matrimonio ha partorito la prima figlia, Bianca. Attualmente lavorano insieme alla Aspire Academy for Sports Excellence, la più grande accademia sportiva del mondo. Lui è fisioterapeuta, mentre lei istruttrice. Penso che sia il sogno di tutti gli istruttori riuscire a trovare lavoro presso questa accademia. Qui si allenano bambini tra i 6 e i 15 anni di età. L accademia si divide in due parti: maschi e femmine. Noi li formiamo, li prepariamo per diverse discipline e ne scopriamo il talento sportivo. Nell arco di un anno, le ragazze si misurano in tutti i tipi di sport, e il centro denominato Talent Center le assegna alle discipline dove si rivelano più capaci. Il Talent Center scopre nuovi talenti sportivi, sottoponendo gli allievi a una miriade di prove e tappe da superare per poter andare avanti. Ogni settimana, per gruppi, si tengono corsi specifici per sviluppare la velocità e la motricità. Alla fine di ogni semestre si svolgono dei test che certificano le abilità conseguite, e da qui gli atleti vengono poi scelti dalle federazioni, spiega Monica. Fisioterapeuta specializzato in diverse fasce d età, il marito di Monica si occupa di calcio e atletica. L accademia seleziona i ragazzi e li ospita in loco, offrendo loro vitto e alloggio gratuiti. Dopo la scuola, gli allievi si dedicano agli allenamenti, che hanno lo scopo di formarli al meglio. Monica si è sposata in chiesa, in Romania, poiché in Qatar non c è una chiesa ortodossa. La comunità dei romeni locali sta aumentando, motivo per il quale le autorità hanno promesso di avviare al più presto la costruzione di un luogo di culto per loro. Oltre alla preparazione specialistica di tipo accademico, Monica ha frequentato corsi di perfezionamento, di spinning, fitness, corsi per personal trainer, allo scopo di adeguarsi il più possibile al sistema. Per mantenersi al pari con gli standard della più prestigiosa accademia sportiva al mondo, l istruttrice si documenta costantemente, partecipando a numerose conferenze, congressi e incontri professionali, poiché di studiare non si finisce mai, aggiunge Monica. La vita a Doha Monica si è integrata bene a Doha, non ha incontrato difficoltà. La comunità romena della zona conta circa un migliaio persone. La famiglia Horobeanu si è già creata un gruppo di trenta amici. Non hanno intenzione di tornare in patria tanto presto, magari negli anni a venire. Purtroppo i romeni lasciano il loro paese perché vogliono lavorare e guadagnare meglio, e in Romania trovano poche opportunità. I soldi non danno la felicità, ma la mantengono. Vero è che nella vita ci sono cose al di sopra di tutto: la famiglia, l amore, la salute. Ma se nel nostro paese si fosse creato uno standard di vita più decente, nessuno se ne sarebbe andato da nessuna parte, spiega Monica. Benché la vita sia piuttosto cara, Monica riesce a rilassarsi abbastanza in piscina, va a passeggiare nel deserto e a fare shopping negli enormi centri commerciali, dove può trovare tutto quel che desidera. 41

42 Medicina Dana Brânzei s-a născut într-o familie de intelectuali, la Iași în urmă cu 35 de ani. Este nepoata renumitului medic Petre Brânzei, fost director până în anul 1985 al Spitalului Psihiatric Socola din Iași. De mică vroia să fie doctoriță. Când a crescut însă, a început să fie curioasă, îi plăcea mereu să experimenteze și așa a ales cercetarea. Familia în care a crescut a avut un rol important în deciziile pe care le-a luat, întrucât la ea acasă a învăța era o stare de spirit, o atitudine, toată lumea era interesată să citească, să se dezvolte în societate, să lase ceva în urmă. În Iași a studiat la Liceul Mihai Eminescu și povestește că a avut parte de niște profesori excelenți, oameni foarte dedicați profesiei. De la dascălii mei am învățat cât este de important să știi să dăruiești din averea pe care o ai, dar din averea emoțională, profesională, intelectuală. Eu am trăit în timpul comunismului și probabil nu a fost întrutotul negativ, în sensul că atunci știai că poți să faci o diferență pe ceea ce reprezinți tu, nu cu ceea ce porți, ce haine ai, ce cizme încalți. Atunci am știut că putem să ieșim în evidență, să ne realizăm în viață exact cu ceea ce suntem noi, pe adevăratele merite. Și mi-am propus să învăț, niciodată nu am luat-o ca pe o povară, dimpotrivă, mi se părea că îmi deschideam mai multe porți, îmi lărgeam orizontul. În liceu a fost timp de 2 ani în echipa României care participa la olimpiadele internaționale de chimie. Rezultatele bune i-au adus oportunitatea să plece în Japonia să studieze, în ultimul an de liceu, când cineva de la ministerul român al învățământului i-a spus că cei de la ambasada japoneză i-au contactat pentru că ar dori să trimită studenți buni, care au rezultate excepționale să studieze în Japonia. Așa a început totul... Atunci credeam că vreau să fac chimie pentru toată viața mea, însă în ultimul an de liceu a murit un mentor de-al meu, Nicolae Oiță se numea, un cercetător foarte bun, lucra la Spitalul Militar. M-a ajutat foarte mult, devenise cumva și prieten de familie. El îmi spunea atunci că o să regret dacă am să fac doar chimie. Îi aminteam oarecum de persoana lui când era tânăr, pentru că și el era foarte pasionat de chimie... Dacă fac numai chimie o să fii dezamagită și e mai bine, spunea el, să mă orientez spre farmacie, sau spre biochimie pentru că am o gamă mai largă de orientare profesională. Când am aflat că el a murit am simțit că trebuie să fac ceva să îi arat gratitudinea mea, să îi arăt 42

43 Medicina Genetica prin ochii cercetătorului român Dana Brânzei,, De la dascălii mei am învățat cât este de important să știi să dăruiești din averea pe care o ai, din averea emoțională, profesională, intelectuală că am ținut cont de părerea lui și am decis să urmez farmacia, povestește Dana Brânzei. Tânăra a urmat cursul normal al lucrurilor, a dat exemenul de admitere la Facultatea de Medicină și Farmacie în Iași, și-a depus dosarul pentru ambasada Japoniei, iar puțin după admitere au chemat-o la un interviu care era de fapt un examen cu cinci subiecte. Rezultatul că a fost selectată pentru Japonia a venit după ce ea începuse deja facultatea. Asta se întâmpla în aprilie Și-a făcut practic bagajele, a înghețat anul universitar și a plecat. A speriat-o puțin plecarea în Japonia și, în același timp, era și supărată pentru că se simțea oarecum vinovată pentru că nu apucase să îi spună mentorului său cât era în viață că a apreciat ce a învățat de la el, că îl stimează pentru sfaturile pe care i le-a dat. Mentorul ei a fost pentru ea ca un bunic, după ce bunicii ei au trecut în neființă. Bunicul ei, trecut în neființă pe când Dana avea 10 ani, reprezenta o figură foarte importantă pentru ea. Când era în liceu l-a întâlnit pe cel care avea să îi devină mentor și care, de multe ori i-a spus că, nu știe de ce, dar o iubește ca și cum ar fi copilul lui. Mergea o dată pe săptămână să îl întâlnească la spital și vorbeau frecvent despre carțile pe care le citeau. Japonia A plecat în Japonia în 1994 unde a stat 12 ani. În octombrie 2005 s-a mutat în Italia. Plecase inițial pentru 5 ani, ideea era să studieze: un an cursul intens de japoneză și restul facultatea. După ce a terminat această perioadă, cu note foarte mari, a avut posibilitatea să își extindă bursa cu încă 2 ani pentru master. A ales să se specializeze în genetică. Studiau sindromul Verner, sindrom care este destul de rar în oameni, sindromul de îmbătrânire prematură. A urmat apoi un doctorat în biologie moleculară. A obținut la finalul doctoratului premul excepțional de la Universitatea Tohoku, recunoscută 43

44 Medicina ca fiind una din cela mai bune din Asia. La final de doctorat a propus unuia dintre cele mai mari institute de cercetare din Japonia un proiect individual de cercetare care era legat de ceea ce a studiat în timpul doctoratului. Era proiectul ei, dorea să fie independentă științific. Proiect a fost finanțat, având posibilitatea să plece pentru două luni pe an, oriunde în lume pentru a-și îmbogăți experiența în cercetare. În primul an a rămas în Japonia, la Yokohama. Așa a hotărât în 2005 să meargă în Italia. A interesat-o mult genetica întrucât a constatat că foarte multe lucruri se reduc la genele pe care le omul, la informația genetică și a vrut să știe mai multe despre aceste coduri. Apreciază la oameni averea emoțională și se implică mult în coordonarea grupului de studenți pe care îi are în prezent la institutul de cercetare: eu cred că dacă cineva este atins emoțional de cine ești tu ca persoană, dincolo de ceea ce ești tu ca om de știință, este mult mai eficient și mai entuziastic. Oamenii cresc altfel, mărturisește cercetătoarea. De unde a pornit de fapt fascinația pentru genetică? Întotdeauna mi-a plăcut să văd fața ascunsă a lucrurilor, niciodată nu am crezut că totul se poate vedea pe fața cuiva sau la suprafață. Lucrurile sunt ascunse. Mereu mi-a plăcut să dau coaja la o parte să văd miezul lucrurilor. Cât am studiat am fost fascinată și de farmacie, oamenii nu înțeleg mecanismul bolilor și este foarte greu să inventezi medicamente mai bune doar jucându-te cu partea chimică. Pentru majoritatea medicamentul este empiric, nu se știe aproape nimic despre el, ceea ce este și înspăimântător într-un fel. Sunt și foarte multe boli în care nu este un medicament bun, potrivit. Asta m-a dus la dorința de a ști mai multe despre farmacologie. Nici doctorii nu știu cum medicamentele reacționează, în general au foarte scăzute cunoștințe de farmacologie, acesta este un adevăr dureros. A fascinat-o diferențele genetice ale oamenilor, faptul că fiecare om are un cod genetic diferit și complex. Mărturisește că, pe viitor, chimioterapia, ar trebui să ia în calcul specificul genetic al fiecărui om, problema acestui domeniu fiind în prezent faptul că este non-selectiv și se dezvoltă alte tumori întrucât se produce multă leziune la nivelul ADN-ului. De exemplu majoritatea medicamentelor care se folosesc în chimioterapie atacă din punct de vedere genetic mecanisme care sunt foarte importante să ne protejeze, deci în unele cazuri poate să fie bine, dar în foarte multe cazuri creează foarte multe pagube, explică Dana. Ce îi lipsește sistemului medical românesc? Nu cunosc prea mult sistemul medical românesc deoarece sunt plecată de mult timp din țară. Cred însă că medicii trebuie să învețe că oamenii sunt salvați la nivel personal. Nu poți să spui nu are nici o importanță că omori unul, că am salvat o sută. Fiecare viață este unică, importantă. În final, peste de ani direcția va fi către terapia individuală. Este foarte posibil ca ceea ce lucrează pentru 60% din pacienți, să nu lucreze pentru cei 40%. În zilele noastre 60 este un procent bun, este mult, dar nu poți să arunci ceilalți 40. Nu sunt bani, timp și nici resurse să vezi de ce nu răspund anumite tratamente, să faci cercetare. În principiu medicii nu sunt foarte bine informați, nu știu atât de multe din punct de vedere biologic. Noi sugerăm pe ce linii ar trebui să meargă terapiile, ce interacții genetice trebuie luate în considerare, dar dacă medicii nu citesc lucrurile astea... Este foarte important să avem mai mulți doctori specializați, însă ca doctor trebuie să înțelegi mai mult decât niște rețete care știi tu că lucrează în mare parte din cazuri... A ști ceea ce știi și a ști ceea ce nu știi este important. Și este bine să îți dai seama că ești specializat pe un anumit domeniu, dar nici măcar acolo nu poți să zici că știi tot. Asta îți creează un fel de modestie. Eu sunt un student constant, am foarte multe de învățat, dar sunt surprinsă în România foarte mulți oameni care, din punctul meu de vedere, habar nu au pe ce lume trăiesc. Sunt ca niște broscuțe într-un lac și sunt atât de plini de ei, încât nu îmi imaginez cum se poate așa ceva. Este de mare folos că românii se duc în străinătate să studieze, iar cei care o fac își dau seama că sunt foarte mulți oameni buni și că nu trebuie să te compari cu 90% care sunt sub tine ca nivel, trebuie să te compari cu ceilalți. Nu mai e timp să te dai mare că ești bun, pentru că sunt atât de multe de făcut și atât de multe de învățat. Interesul științific al Danei Brânzei este repararea ADN-ului. Laboratorul din cadul Institutului de Oncologie Moleculară din Italia pe care îl conduce și pe care l-a înființat în urmă cu câțiva ani, este format din 8 studenți la doctorat din întreaga lume. Anul trecut a reușit să obțină un grant pentru laboratorul ei de aproape 2 milioane de euro, sumă pentru susținerea cercetării pe următorii 5 ani. Banii vin de la European Research Cancer, iar cercetările pot fi mutate în orice laborator din Europa dacă institutul la care merge este la același nivel cu institutul la care lucreză în prezent. Ai muta cercetarea în România? Vor trebui mulți ani până când România va putea să conducă tipul de cercetare pe care îl conduc eu aici. Și nu este vorba doar de bani pentru a plăti indivizi să lucreze în laborator, este vorba de institute de cercetare echipate corespunzător. Echipamentul de care vorbesc se cumpără cu milioane de euro care trebuie investiți, iar un institut nu se naște peste noapte. Am vizitat Universitatea din Iași și este la un nivel...sub orice nivel care se poate imagina... Numai dacă vreau să mă duc să nu fac nimic, m-aș duce în România și nu, nu pot să fac asta. Cine știe, poate la 50 de ani să mă întorc în România să construiesc un institut de cercetare unde să aduc oameni valoroși, nu știu, până atunci mai e. Deocamdată îmi este bine în Italia, anul trecut a fost un an foarte bun, pentru că am obținut niște bani pentru cercetare. Nu este important în ce oraș vreau să trăiesc, ci unde este cel mai bine din punct de vedere al cercetării știintifice. A învățat foarte mult, la vârsta ei încă nu are o familie, pentru că, spune ea, am investit tot ce am avut mai bun în muncă. Sincer nu aș fi fericită dacă nu aș fi realizată profesional. Știința îi ocupă și timpul liber, îi place să citească despre creierul uman, despre psihologie, despre afectivitate, îi plac cărțile inteligente. S-ar putea să nu stea în Italia pe viitor, a fost invitată să fie profesor în Germania, dar încă se mai gândește la asta. 44

45 Medicina La genetica vista con gli occhi di Dana Brânzei, ricercatrice romena Dana Brânzei è nata a Iaşi in una famiglia di intellettuali 35 anni fa. E la nipote del famoso medico Petre Brânzei, direttore dell Ospedale Psichiatrico Socola di Iaşi fino al Da piccola voleva fare la dottoressa. Ma quando è cresciuta ha cominciato ad essere curiosa, le piaceva sempre fare esperimenti e così ha scelto la ricerca. La famiglia in cui è cresciuta ha avuto un ruolo importante nelle sue decisioni future, poiché in casa lo studio era uno stato d animo, un atteggiamento, tutti erano interessati a leggere, a svilupparsi nella società, a lasciare qualcosa dietro di loro. Ha compiuto gli studi presso il Liceo Mihai Eminescu di Iaşi e racconta di aver avuto degli insegnanti eccellenti, persone molto devote alla loro professione. Dai miei insegnanti ho imparato quanto sia importante donare qualcosa del bene che possiedi, ma un bene emozionale, professionale, intellettuale. Io sono vissuta sotto i comunisti e forse non è stato del tutto negativo. Voglio dire che allora sapevi di poter fare la differenza con quello che rappresentavi tu personalmente, non per quello che indossavi, per i vestiti che avevi, per gli stivali che portavi. Allora sapevamo di poter emergere, di poterci realizzare nella vita esattamente per quello che eravamo, per i nostri meriti reali. Così mi sono prefissa di studiare, cosa che non ho mai preso come un onere, al contrario, per me era aprire nuove porte, allargare i miei orizzonti.,,dai miei insegnanti ho imparato quanto sia importante donare qualcosa del bene che possiedi, ma un bene emozionale, professionale, intellettuale. Io sono vissuta sotto i comunisti e forse non è stato del tutto negativo Al liceo è stata per due anni nella squadra della Romania che partecipava alle olimpiadi internazionali di chimica. I buoni risultati ottenuti le hanno dato l opportunità di andare a studiare in Giappone, l ultimo anno di liceo, quando il ministero dell istruzione romeno l aveva informata che i funzionari dell ambasciata giapponese desideravano che gli mandassero dei buoni studenti tra quelli che avevano riportato risultati eccezionali, per studiare in Giappone. Così è cominciato tutto... Allora credevo di voler fare chimica per tutta la mia vita, ma l ultimo anno di liceo è morto uno dei miei mentori, si chiamava Nicolae Oiță, un ricercatore ottimo, lavorava all Ospedale Militare. Mi ha aiutato molto, era diventato in un certo senso un amico di famiglia. All epoca mi diceva che avrei avuto dei rimpianti se avessi fatto solo chimica. Per certi versi gli ricordavo lui da giovane, perché anche lui era molto appassionato di chimica... Se fai solo chimica ne rimarrai delusa, ed è meglio, mi diceva, che ti orienti verso la farmacia, o la biochimica, perché avresti una gamma più ampia di indirizzi professionali. Quando ho saputo che era morto ho sentito che dovevo fare qualcosa per dimostrargli la mia gratitudine, per fargli capire che avevo preso in considerazione la sua opinione e ho deciso di iscrivermi a farmacia, racconta Dana Brânzei. 45

46 Medicina La ragazza ha seguito il normale corso delle cose, ha dato l esame di ammissione alla Facoltà di Medicina e Farmacia di Iaşi, ha inviato la sua candidatura presso l ambasciata giapponese, e, poco dopo l ammissione alla facoltà, l hanno chiamata per un colloquio di lavoro, che era in realtà un esame con cinque materie. La notizia che era stata selezionata per il Giappone è arrivata dopo che aveva già cominciato l università. Questo accadeva nell aprile del Dopodiché ha fatto i bagagli, ha congelato l anno accademico ed è partita. La partenza per il Giappone la spaventava un po e, nello stesso tempo, era anche inquieta perché non era riuscita a dire al suo mentore, finché questi era in vita, quanto avesse apprezzato i suoi in- 46 segnamenti, e che lo stimava per i consigli che le aveva dato. Il suo mentore è stato per lei come un nonno, dopo la dipartita dei suoi nonni. Suo nonno, morto quando Dana aveva 10 anni, rappresentava per lei una figura molto importante. Al liceo aveva incontrato quello che sarebbe diventato il suo mentore e che molte volte le diceva di volerle bene come a una figlia, non sapeva perché. Andava a trovarlo all ospedale una volta a settimana e parlavano spesso dei libri che leggevano. Giappone E partita per il Giappone nel 1994 e vi ha trascorso 12 anni. Nell ottobre del 2005 si è trasferita in Italia. Inizialmente era partita per passare in Giappone solo cinque anni, allo scopo di studiare e laurearsi: un anno per il corso intensivo di giapponese e il resto per l università. Dopo aver concluso questo periodo di studio con dei voti molto alti, le è stata offerta la possibilità di estendere la borsa di studio per altri due anni, per il master. Ha scelto di specializzarsi in genetica. Studiavano la sindrome di Werner, patologia piuttosto rara, o sindrome da invecchiamento precoce. Ha seguito poi un dottorato in biologia molecolare. Alla fine del dottorato ha vinto il premio per l eccellenza dell Università di Tohoku, una delle migliori in Asia. Verso la fine del dottorato ha proposto a uno dei più grandi istituti di ricerca del Giappone un progetto individuale ba-

47 Medicina sato su quanto aveva studiato durante il dottorato. Era il suo progetto, desiderava rendersi indipendente dal punto di vista scientifico. Il progetto è stato finanziato, e Dana ha avuto la possibilità di viaggiare per due mesi l anno ovunque volesse nel mondo, per arricchire la propria esperienza di ricerca. Il primo anno è rimasta in Giappone, a Yokohama. E così nel 2005 ha scelto di andare in Italia. La interessava molto la genetica, poiché aveva constatato che molte cose si riducono ai geni umani e all informazione genetica, e voleva saperne di più su questi codici. Nelle persone apprezza il patrimonio emotivo e si impegna molto nel coordinamento del gruppo di studenti che attualmente collaborano con lei presso l istituto di ricerca: io penso che se qualcuno viene toccato emotivamente da te come persona, al di là di quel che sei come uomo di scienza, si fa tutto con maggiore efficienza ed entusiasmo. Le persone crescono in maniera diversa, ammette la ricercatrice. Da dove è nato il fascino per la genetica? Mi è sempre piaciuto vedere il volto nascosto delle cose, non ho mai creduto che si potesse vedere tutto solamente sul viso di una persona, o in superficie. Le cose sono nascoste. Ho sempre amato scostare la buccia e guardarne il nocciolo. Mentre studiavo ero affascinata dalla farmacia. Le persone non comprendono il meccanismo delle malattie ed è molto difficile inventare dei medicinali migliori solo giocando con la parte chimica. Per la maggior parte il medicinale è qualcosa di empirico, non se ne conosce quasi nulla, il che spaventa anche, in un certo qual modo. Ci sono molte malattie in cui non c è ancora un medicinale buono, adatto. Questo mi ha spinto a volerne sapere sempre di più sulla farmacologia. Neanche i medici sanno come reagiscono i medicinali, in generale possiedono delle conoscenze molto limitate in materia di farmacologia, è una verità dolorosa. La affascinano le differenze genetiche tra gli esseri umani, il fatto che ognuno abbia un codice genetico diverso e complesso. Afferma che, in futuro, la chemioterapia dovrebbe tener conto della specificità genetica di ognuno, poiché il problema di questa materia, attualmente, è il fatto di non essere selettiva, e si sviluppano altri tumori perché si producono molte lesioni sul DNA. Ad esempio la maggior parte dei medicinali che vengono utilizzati nella chemioterapia attaccano sul versante genetico dei meccanismi molto importanti per la nostra protezione, quindi può andar bene in alcuni casi, ma in molti altri crea non pochi danni, spiega Dana. Cosa manca al sistema medico-sanitario romeno? Non conosco molto il sistema sanitario romeno perché vivo all estero da molto tempo. Tuttavia, credo che i medici debbano imparare che le persone devono essere salvate individualmente. Non puoi dire non importa se ne fai morire uno, se ne salvi cento. Ogni vita è unica e importante. Alla fin fine, tra anni ci si orienterà verso la terapia individuale. E molto probabile che quello che funziona per il 60% dei pazienti non vada bene per il restante 40%. Ai nostri giorni 60 è una buona percentuale, è tanto, ma non puoi buttar via gli altri 40. Non ci sono soldi, tempo, né risorse per capire per quale motivo alcuni trattamenti non rispondono, per fare ricerca. In generale, i medici non sono molto ben informati, non sanno molte cose dal punto di vista biologico. Noi suggeriamo le linee su cui dovrebbero muoversi le terapie, e di quali interazioni genetiche si devo tener conto, ma se i medici non leggono queste cose... E molto importante avere più medici specializzati, ma, in quanto medico, devi capire di più e andare oltre a delle semplici ricette che funzionano nella maggior parte dei casi... Sapere cosa si conosce e cosa no è essenziale. Ed è bene rendersi conto che si è sì specializzati in un determinato settore, ma nemmeno lì si può dire di sapere tutto. Questo ti rende un po più modesto. Io studio di continuo, ho ancora tanto da imparare, ma rimango sorpresa che in Romania ci siano così tante persone che, a mio parere, non sanno in che mondo vivono. Sono come delle ranocchie in un lago, e così piene di loro stesse che non riesco a capacitarmi di come questo sia possibile. E di grande utilità il fatto che i romeni vadano all estero a studiare, e quelli che lo fanno si rendono conto di quante persone di qualità ci siano e che non è necessario paragonarti a quel 90% che si situa sotto il tuo livello, devi paragonarti ad altri. Non c è più tempo per vantarti che sei bravo, perché c è così tanto da fare e da imparare. Gli interessi scientifici di Dana Brânzei si concentrano sulla riparazione del DNA. Il laboratorio dell Istituto di Oncologia Molecolare che dirige in Italia e che ha fondato qualche anno fa si compone di otto dottorandi provenienti da tuto il mondo. L anno scorso è riuscita ad ottenere un finanziamento per il suo laboratorio di quasi due milioni di euro, somma, questa, che servirà a portare avanti la ricerca per i prossimi cinque anni. I fondi provengono dal European Research Cancer, e le ricerche possono essere trasferite in qualsiasi laboratorio europeo, qualora l istituto presso cui si recasse fosse dello stesso livello di quello in cui lavora attualmente. Trasferiresti la ricerca in Romania? Ci vorranno molti anni prima che la Romania riesca a dirigere il genere di ricerche che svolgo qui. E non è solo un problema di soldi per pagare le persone che lavorano in laboratorio, parliamo di istituti di ricerca dotati di un adeguata strumentazione. La strumentazione di cui parlo costa milioni euro, che devono essere investiti, e un istituto non si crea da un giorno all altro. Ho visitato l Università di Iaşi, che si trova a un livello...sotto qualsiasi livello immaginabile... Solo se volessi andare e non fare niente andrei in Romania e io no, non posso farlo. Chissà, forse quando avrò 50 anni tornerò in Romania per costruire un istituto di ricerca, dove portare persone di valore, non so, fino ad allora c è ancora tempo. Per il momento sto bene in Italia, l anno scorso è stato un anno molto positivo, perché ho ottenuto dei fondi per la ricerca. Non importa in quale città io voglia vivere, ma dove si può fare meglio ricerca scientifica. Ha studiato molto, alla sua età non ha ancora una famiglia, perché, dice lei, ho investito tutte le mie energie migliori nel lavoro. Sinceramente non sarei felice se non mi sentissi realizzata professionalmente. La scienza occupa anche il suo tempo libero, le piace leggere testi sul cervello umano, la psicologia, l affettività, le piacciono i libri intelligenti. Potrebbe darsi che in futuro decida di lasciare l Italia, è stata invitata ad insegnare in Germania, ma ci sta ancora pensando. 47

48 Business people Roma: Mall în miniatură marca România - O afacere la STRAD~ Pe 8 martie 2009 a fost inaugurat la Roma cel mai îndrăzneț proiect comercial, social și cultural din diaspora română LA STRADA. Situat în Tiburtina, o zonă foarte traficată de români, mini-mall-ul reprezintă deja un reper ce vine ca un răspuns la nevoile cotidiene ale comunității din capitala italiană. Valentin Daeanu inginer, doctorand în științe economice, fost angajat în domeniul bancar și cel al mass-mediei - s-a decis în urmă cu peste un deceniu să intre în lumea afacerilor. Și-a folosit util experiența în bancă înființând o firmă de transfer de bani - Smith&Smith, iar pe cea în domeniul presei lansând în diaspora un ziar care este distribuit gratuit în 13 țări - Actualitatea Românească. A publicat cărți în domeniul economiei, dar îl preocupă și cultura în egală măsură. La strada reprezintă suma tuturor pasiunilor și abilităților sale în mai multe direcții, o dorință mai veche, de pe vremea când era în Israel. Consideră că vectorul cel mai bun de promovare a imaginii României în străinătate este cultura, pentru că trebuie să recunoaștem, din acest punct de vedere, suntem în pole position. Dar să o luăm de la început: Israel Valul de români care au ales să meargă la muncă în străinătate l-a inspirat pe Valentin Daeanu să se lanseze în afacerile din afara granițelor României. În anul 2000 deschide în Israel, împreună cu partenerul său Adrian Ciorcășel, prima firmă de tranfer de bani. Diaspora din prezent este mai mult o comunitate externă economică; vorbim aici de milioane de români și nu acea diasporă care a existat până în 89, plecați sau fugiți, mai bine zis, în general din motive politice. Firma de transfer de bani reprezintă motorul financiar al afacerilor sale și în momentul de față. Pe atunci Europa nu era foarte accesibilă românilor, erau probleme cu vizele, cu locurile de muncă, Israelul căuta foarte mulți oameni în construcții pentru că ei, din motive politice, au renunțat în mare parte la forța de munca a palestinienilor, iar românii au fost preferați. Cu trecerea timpului însă, situația s-a schimbat în Europa. După ce a vândut afacerea din Israel a deschis o altă firmă de transfer de bani în Grecia, pe care ulterior a vândut-o unei firme foarte mari din domeniu. A urmat Italia și Spania. Este adevărat că facem tranzacții în toată lumea, dar majoritatea dintre ele provin din Europa și, când spun Europa, mai mult de jumatate înseamnă Italia. Aici comunitatea este numeroasă, puternică și care va rămâne cu siguranță și în viitor, tocmai de aceea ne-am canalizat atenția pe această țară, mărturisește Daeanu. 48

49 Editorial În Italia La Strada este pentru mine un proiect pilot care din fericire functioneaza foarte bine și dorim să îl exportăm și în alte locuri. Se numește așa pentru că, lucrând cu români care sunt mai tot timpul pe drumuri, în mintea mea a fost mereu ideea că acesta este mereu în mișcare. Sigur, am ales formula mai elegantă stradă, fiind chiar amenajat totul ca parcursul unei stradzi comerciale. În acest parcurs veți găsi și o troiță, întrucât românii sunt un popor credincios și trebuie să ne conservăm valorile spirituale, povestește managerul. A încercat să facă românii să se adune, a pus gratis la dispoziția asociațiilor de români un spațiu unde să organizeze evenimente și să se cunoască între ei, a dat ocazia unei formații de muzică populară să se antreneze antrenamentele. Mai au o mini gradiniță unde copiii pot să învațe limba română sau italiană pentru a se integra mai bine. Am constatat spre exemplu că unii copiii de români, născuți fiind în Italia, nu știu limba română și nu pot vorbi cu bunicii lor. Ei nu cunosc România, pentru ei România nu mai este acasă, iar asta este o realitate de care trebuie sa ne îngrijim, susține omul de afaceri. Partea culturală se împletește desigur cu cea socială prin faptul că se organizează diferite manifestări culturale, lansări de carte, spectacole, întruniri. Toate evenimentele vor încerca să promoveze tradițiile românești, cântecul popular și tot ce ține de originea noastră. A deschis centrul într-un moment de mare tensiune, de criză în relațiile bilaterale, însă nu a avut nici o problemă, ba mai mult a primit felicitări de la autoritățile italiene. Chiar la o săptămână de la deschiderea acestui centru comercial, președintele circumscriptiei 13 din care fac parte chiar l-a vizitat. Nu a cerut nimic autorităților italiene, ba mai mult, le da, întrucat este plătitor de taxe și impozite. Pe fondul unei campanii negative a României la acel moment, a beneficiat în presa italiană de o primire foarte pozitivă a deschiderii acestui centru. Probabil și italienii au vrut să arate că, dacă se întâmplă ceva pozitiv cu românii, ei nu au nimic împotriva în a relata despre asta, deci am fost oarecum pe val. Faptul că suntem peste un milion în Italia înseamnă, dincolo de aspectul latin care ne-a unit, că și ei ne-au tolerat și ne-au primit, dar și noi ne-am simțit ca acasă aici, conclude Valentin Daeanu. 49

50 Business people Roma: un centro commerciale in miniatura marca Romania un affare che ci sta di strada 8 marzo A Roma viene inaugurato il progetto commerciale, sociale e culturale più audace della diaspora romena: LA STRADA. Situato sulla via Tiburtina, zona con un consistente viavai di romeni, il piccolo centro commerciale rappresenta già un punto di riferimento, una risposta alle esigenze quotidiane della comunità romena che vive nella capitale italiana. Valentin Daeanu, ingegnere, dottorando in scienze economiche, già impiegato di banca e nei media, ha deciso dieci anni fa di entrare nel mondo degli affari. Ha sfruttato in maniera utile l esperienza acquisita in banca, fondando una società per il trasferimento di denaro all estero, Smith&Smith, mentre l esperienza nella stampa gli è tornata utile quando ha dato vita a Actualitatea Românească, giornale della diaspora distribuito gratuitamente in tredici paesi. Valentin vanta pubblicazioni nel campo dell economia, ma la cultura rientra anch essa nei suoi interessi. La Strada costituisce l insieme di tutte le sue passioni ed abilità sviluppate in più direzioni, è un suo vecchio desiderio, fin dai tempi in cui si trovava in Israele. Ritiene che il miglior vettore per promuovere l immagine della Romania all estero sia la cultura, poiché, ammettiamolo, da questo punto di vista siamo in pole position. Ma cominciamo dal principio: Israele 50, Per L ondata di romeni che hanno scelto di andare a lavorare all estero ha incoraggiato Valentin Daeanu a lanciarsi in un attività commerciale oltre i confini della Romania. Nel 2000 apre in Israele, insieme al socio Adrian Ciorcăşel, la prima società per il trasferimento di denaro. La diaspora romena di oggi è più che altro una comunità economica all estero; parliamo di milioni di romeni, e non di quella diaspora precedente al 1989, ovvero gente che è partita, o meglio fuggita dalla Romania, in genere per motivi politici. La società di trasferimento di denaro rappresenta tutt ora il motore finanziario della sua attività imprenditoriale. Allora l Europa non era così accessibile per i romeni, c erano problemi con i visti, con i posti di lavoro, Israele cercava molta manodopera nell edilizia, perché, per motivi politici, aveva rinunciato in gran parte alla forza lavoro dei palestinesi, e sono stati preferiti i romeni. Tuttavia, con il passare del tempo, la situazione in Europa è cambiata. Dopo aver venduto la società in Israele, ha deciso di aprirne una analoga in Grecia, che in seguito ha venduto a una grande società del settore. Dopo sono seguite l Italia e la Spagna. E vero che facciamo transazioni in tutto il mondo, ma la maggior parte me La Strada è un progetto pilota che, fortunatamente, funziona molto bene provengono dall Europa e, quando dico Europa, più della metà vuol dire Italia. Qui la comunità romena è popolosa, forte ed è destinata a rimanere. Proprio per questo motivo abbiamo concentrato la nostra attenzione su questo paese, afferma Daeanu. In Italia Per me La Strada è un progetto pilota che, fortunatamente, funziona molto bene, e che intendiamo esportare in altri luoghi. Il nome si deve al fatto che, lavorando con i romeni, che sono in giro tutto il giorno, nella mia mente si è creata l idea che il romeno tipo sia continuamente in movimento. Ho senz altro scelto la formula più elegante strada - poiché tutto è stato pensato come il percorso di una via commerciale. Lungo il percorso troverete anche una troiţă (tabernacolo votivo in legno), dato che noi romeni siamo un popolo di credenti e dobbiamo conservare i nostri valori spirituali, racconta il manager. Valentin Daeanu ha voluto così creare un luogo d incontro per i romeni, ha messo gratuitamente a disposizione delle associazioni dei romeni uno spazio dove organizzare eventi e dove conoscersi tra loro, e ha procurato una sala prove a un gruppo di musica popolare. C è poi un asilo d infanzia dove i bambini possono imparare il romeno o l italiano per integrarsi meglio. Ho constatato, ad esempio, che alcuni bambini, poiché nati in Italia, non sanno il romeno e non riescono a comunicare con i loro nonni. Non conoscono la Romania, per loro la Romania non è già più il paese natale, e questa è una realtà di cui non possiamo non tenere conto, sostiene l imprenditore. L aspetto culturale si interseca, senz altro, con quello sociale, perché qui si organizzano diverse manifestazioni culturali, presentazioni di libri, spettacoli, riunioni. Tutti questi eventi cercheranno di promuovere le tradizioni romene, i canti popolari e tutto quel che è legato alle nostre origini. Valentin Daeanu ha aperto il centro commerciale in un periodo caratterizzato da forti tensioni, dalla crisi nelle relazioni bilaterali italo-romene, ma non ha avuto alcun tipo di problema, al contrario: ha ricevuto i complimenti delle autorità italiane. Una settimana esatta dopo l apertura, il presidente del XIII municipio, di cui fa parte, è venuto a fargli visita. Non ha chiesto nulla alle autorità italiane, ha dato invece, poiché è un regolare contribuente fiscale. Sullo sfondo di una campagna stampa negativa contro la Romania, Valentin Daeanu ha goduto sui giornali italiani di un accoglienza più che positiva rispetto all apertura di questo centro commerciale. Forse anche gli italiani hanno voluto dimostrare che, se accade qualcosa di positivo legato ai romeni, non hanno alcun motivo di non farsene cronisti, dunque sono stato in un certo senso favorito. Il fatto che oggi siamo oltre un milione di romeni in Italia vuol dire, al di là dei tratti culturali latini che ci uniscono, che gli italiani ci hanno sì tollerato e accolto, ma che anche noi qui ci sentiamo come a casa nostra, conclude Valentin Daeanu.

51 Orasele Romaniei in afara tarii Scurt istoric Cetatea Devei poarta de apărare a Transilvaniei Zonă cu patrimoniu arheologic cunoscut, inclusă pe lista monumentelor istorice, cetatea a fost construită pe urmele unui fortificaţii daco-romane. Înălţată în 1269 într-o zonă strategică la îngustarea Văii Mureşului şi pătrunderea râului în defileul dintre Munţii Poiana Ruscă şi Apuseni, Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăţi ale Transilvaniei. Iniţial cetatea a avut rolul de apărare împotriva tătarilor şi a altor potenţiali duşmani care urmăreau ocuparea regiunii. Ulterior a dobândit şi alte utilităţi: refugiu pentru nobili în faţa răscoalelor ţărăneşti, reşedinta nobiliară, închisoare şi garnizoană. Cetatea mai avea rolul de a asigura protecţia călătorilor şi a comercianţilor care circulau în lungul Văii Mureşului. Începând cu 1453 Iancu de Hunedoara a transformat cetatea în castel nobiliar, ajungând printre cele mai puternice cetăţi ale Transilvaniei. Cetatea a funcţionat în secolul XVI şi ca închisoare, aici fiind întemniţati umanistul David Ferencz (Francisc), fondatorul bisericii unitariene. În timpul răscoalei din 1782 cetatea a fost ocupată, iar în 1786 asediată de ţăranii răsculaţi conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan. Cetatea medievală a Devei a păzit, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania, pe valea Mureşului. Aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului, iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu tăieturi în formă de coadă de rândunică, dovedeşte că în acest loc a existat şi o fortificaţie dacică. Cetatea Devei în forma pe care o are în prezent este evocatoare, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei, cât şi prin poziţia sa care domină oraşul. 51

52 Le citta rumene all estero Primarul Mircia Muntean a gospodărit orașul ca pe propria sa casă Încă de când a ajuns la conducerea Primariei, în anul 1996 și până în prezent, primarul Mircia Muntean a arătat interes pentru investițiile străine, românești sau mixte care urmau să ducă la dezvoltarea localității. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate! După apariția, în anii începutului de prim mandat, a unor companii multinaționale, au urmat multe alte investitii in servicii, comert si productie. În paralel, au început lucrări în infrastructură rutieră a municipiului și amenajarea zonelor verzi, a parcurilor și a locurilor de joacă pentru copii. A acordat, de asemena, o mare atenție modernizării, construcției de locuințe pentru tineri și a dezvoltării zonelor limitrofe ale orașului. Instalarea Telecabinei de pe Dealul Cetății a însemnat declanșarea procesului de dezvoltare turistică a zonei, unde mii de turiști vizitează, anual Cetatea Deva, centrul istoric al orașului, muzeele sau locurile de agrement din localitate. În a doua jumatate a anului 2010, în Deva va fi dat în folosință unul dintre cele mai moderne complexe de agrement din țară și din Estul Europei: AQUALAND. În calitate de primar, Mircia Muntean a fost an de an aproape de sportul de performanță la Centrul Olimpic, unde se formează viitorii campioni naționali, europeni sau mondiali în gimnastică. Orașul este reprezentat cu cinste și în handbal, fotbal, sporturi aeronautice, sah, baschet sau volei. La începutul celui de-al patrulea mandat la Primăria Municipiului Deva, Mircia Muntean, susținut de echipa sa, a prezentat locuitorilor orașului principalul său obiectiv: Doresc să fac din Deva o capitală turistică, vreau să fac din capitalul turistic pe care îl are, o mare bogăţie a Devei. 52 CENNI STORICI La cittadella di Deva: baluardo difensivo della Transilvania Zona dal patrimonio archeologico rinomato, inclusa nella lista dei monumenti storici, la cittadella fu costruita sui resti di una fortezza daco-romana. Eretta nel 1269 in una zona strategica, là dove la Valle del Mureş si restringe e il fiume penetra nella gola tra i Monti Poiana Ruscă e gli Apuseni, la Cittadella di Deva fu una delle più importanti roccaforti della Transilvania. Inizialmente il suo ruolo fu quello di difendere la regione dai tartari e da altri potenziali nemici che miravano ad invaderla. In seguito, acquisì anche altre utilità: rifugio per i nobili che dovettero affrontare le rivolte dei contadini, residenza nobiliare, prigione e presidio militare. La cittadella aveva inoltre il ruolo di garantire la protezione dei viaggiatori e dei commercianti che circolavano lungo la valle del Mureş. A partire dal 1453, Iancu di Hunedoara trasformò la cittadella in castello nobiliare, rendendola una delle roccaforti più potenti della Transilvania. Nel XVI secolo la cittadella funzionò anche come prigione, rinchiudendo tra le sue mura, tra gli altri, l umanista David Ferencz (Francesco), il fondatore della chiesa uniata. Durante la rivolta del 1782, la città venne occupata, e nel 1786 assediata dai contadini in rivolta guidati da Horia, Cloşca e Crişan. La cittadina medievale di Deva difese nel corso dei secoli l ingresso e l uscita dalla Transilvania nella valle del Mureş. Vi furono scoperte tracce di insediamenti risalenti al neolitico e all età del bronzo, mentre la presenza di blocchi di pietra scolpita, con tagli a forma di coda di rondine, attesta che in questo luogo sorgeva una fortezza daca. La cittadella di Deva, nella sua forma attuale, è suggestiva e suscita l interesse dei visitatori sia per le sue rovine sia per la sua posizione dominante sulla città. Il sindaco Mircia Muntean ha avuto cura della città come della sua stessa casa Sin dall inizio del suo mandato alla guida del Municipio nel 1996, il sindaco Mircia Muntean ha dimostrato interesse per gli investimenti esteri, romeni o a capitale misto, che avrebbero favorito lo sviluppo della località. I risultati non si sono fatti attendere! Nei primi anni del suo mandato, dopo la comparsa di alcune multinazionali, si sono succeduti numerosi investimenti ne settore dei servizi, del commercio e manifatturiero. In parallelo, sono cominciati i lavori nell infrastruttura stradale del municipio e la sistemazione delle zone verdi, dei parchi e dei campi da gioco per i bambini. Inoltre, ha prestato molta attenzione all ammodernamento della città, alla costruzione di case per i giovani e allo sviluppo delle zone limitrofe. L installazione della Telecabina sul Colle della Cittadella ha innescato un processo di sviluppo turistico della zona. Migliaia di turisti visitano ogni anno la Cittadella di Deva, il centro storico, i musei o i luoghi d intrattenimento della località. Nella seconda metà del 2010, a Deva sarà aperto uno dei più moderni parchi di divertimento del paese e dell Europa dell est: AQUALAND. Come sindaco, Mircia Muntean si è interessato anno dopo anno dello sport agonistico praticato al Centro Olimpico, dove si formano i futuri campioni nazionali, europei e mondiali della ginnastica. La città è rappresentata con onore anche nella pallamano, nel calcio, negli sport aeronautici, negli scacchi, nel basket o nella pallavolo. All inizio del suo quarto mandato alla direzione del Municipio di Deva, Mircia Muntean, sostenuto dalla sua squadra, ha presentato agli abitanti della città il suo principale obiettivo: Desidero fare di Deva una capitale turistica, voglio fare del capitale turistico che possiede una delle sue grandi ricchezze.

53 Politica in diaspora Partidul identitatea Românească partidul românesc condus de un italian Giancarlo Germani, președintele PIR, este de profesie avocat și s-a născut în urmă cu 49 de ani la Roma. Are trei copii: dintre care unul din al doilea mariaj cu românca Mihaela Giurgea pe care a cunoscut-o în anul 1996 într-o deplasare de lucru în România. A învățat limba română, a citit, a urmărit programe românești și mărturisește că s-a atașat mult de cultura și umanitatea noastră. Împreună cu Mihaela a fondat în 2004 Asociația italo-română pentru Integrare și Devoltare, întrucât comunitatea românească din Italia avea nevoie de informație și asistență, mai ales juridică. Din acel moment au încercat să ofere sprijin tuturor celor care li s-au adresat. Între 2004 și 2008 a fost semnatarul rubricii de consultantă juridică din ziarul românesc Actualitatea Românească : A cunoaște legile unei țări străine este fundamental pentru propriile drepturi și pentru propria demnitate, susține avocatul. Giancarlo Germani este în așteptarea cetățeniei române. Ce înseamnă pentru dvs. identitate? Identitatea înseamnă rădăcinile sociale și culturale ale unui popor și a unei persoane. Recunosc și apreciez identitatea latină a unor popoare ca cel român, italian, spaniol în care valorile ar trebui să fie redescoperite și valorizate într-o Europă unită. Când ați avut primul contact cu un român? În ce context? Primul meu contact cu un român a fost la București, în noiembrie 1996, cu un taxi- 53

54 Politica in diaspora metrist. Încă îmi amintesc numele lui Cornel - care m-a invitat și la cina acasă la el. O persoană minunată și plină de umanitate. Cursa m-a costat 30 de dolari, dar facuse toți banii. În consecință, Cornel a fost pentru mulți ani șoferul meu de încredere la București. Partito Identitatea Românească (Identità Romena) il partito romeno guidato da un italiano Care a fost gândul care v-a impulsionat să înființați Partidul Identitatea Românească? Ideea de a înființa un partid care se adresează comunității române, cuplurilor mixte și străinilor în general, mi-a venit în urma unui interviu dat celor de la Gandul în septembrie Am discutat apoi cu câțiva amici, majoritatea români și, cu ajutorul celor care sunt și azi în conducerea PIR, am pus bazele acestui nucleu. Ce înseamnă de fapt o asociație politică cu denumire de partid? În Italia toate partidele sunt asociații politice, o prevede legea, nu o spunem noi, chiar dacă mulți susțin că suntem doar o asociație și nu un partid, iar asta se întâmplă din răutate și pentru a păta imaginea, pentru a încurca ideile oamenilor. Care este logica și motivul pentru care în fruntea partidului Identitatea Românească se află un italian. PIR este un partid italian format din italieni, împreună cu români și de alți străini, în care numarul 1 in conducere este Secretarul Național, actualmente Mihai Muntean, iar numărul 2 este președintele, adică eu. Nu ne dorim să fim un partid etnic, ci unul care se adresează tuturor, italieni și imigranți. Sunt mândru că sunt italian și nu înțeleg de ce un italian nu poate să fie președinte al unui partid italian care se adresează altor comunități. Motivul pentru care partidul se numește Identitatea Românească nu înseamnă că se adresează doar celor care au această identitate, nu înseamnă că în Forza Italia pot intra doar forțoși italieni sau că în România Mare se pot inscrie doar români mai înaliți de 2 metri. Multe persoane au atacat de-a lungul timpului această structură. Nașterea PIR-ului a surprins pe toți, chiar şi pe cei care credeau că pot controla tot şi pe 54,,Nu ne dorim să fim un partid etnic, ci unul care se adresează tuturor, italieni și imigranți. Sunt mândru că sunt italian și nu înțeleg de ce un italian nu poate să fie președinte al unui partid italian care se adresează altor comunități Giancarlo Germani, presidente del PIR, è nato 49 anni fa a Roma ed è di professione avvocato. Ha tre figli, uno dei quali è nato dal secondo matrimonio con la romena Mihaela Giurgea, conosciuta nel 1996 durante una trasferta di lavoro in Romania. Ha imparato il romeno, ha letto, ha seguito trasmissioni romene e confessa di essere molto affezionato alla nostra cultura e alla nostra umanità. Insieme a Mihaela, nel 2004 ha fondato l Associazione italoromena per l Integrazione e lo Sviluppo, poiché la comunità romena in Italia aveva bisogno di informazione e assistenza, in particolare di consulenza giuridica. Da allora cercano di fornire sostegno a tutti quelli che si rivolgono a loro. Tra il 2004 e il 2008 ha firmato la rubrica di consulenza giuridica del quotidiano in lingua romena Actualitatea Românească : Conoscere le leggi di un paese estero è fondamentale per tutelare i propri diritti e la propria dignità, sostiene l avvocato. Giancarlo Germani è in attesa di ottenere la cittadinanza romena. Cosa vuol dire per lei identità? Identità, per un popolo e per un individuo, vuol dire avere radici sociali e culturali. Riconosco e apprezzo l identità latina di popoli come quello romeno, italiano e spagnolo, i cui valori, in un Europa unita, dovrebbero essere riscoperti e valorizzati. Quando ha avuto il primo contatto con un romeno? In quale contesto? E stato con un tassista di Bucarest, nel novembre del Ricordo ancora il suo nome, Cornel, mi ha invitato a cena a casa sua. Una persona meravigliosa e piena di umanità. La corsa mi è costata trenta dollari, ma li meritava tutti. In seguito, Cornel è stato per molti anni il mio autista di fiducia a Bucarest.

55 Politica in diaspora Quale convinzione l ha spinta a fondare il Partito Identità Romena? L idea di fondare un partito che si rivolgesse alla comunità romena, alle coppie miste e agli stranieri in generale mi è venuta in seguito a un intervista rilasciata ai giornalisti di Gândul nel settembre del Ne ho parlato poi con degli amici, la maggior parte romeni e, con l aiuto di coloro che oggi lavorano nella dirigenza del PIR, ho gettato le basi di questo nucleo politico. Cosa vuol dire in realtà un associazione politica con la denominazione di partito? In Italia tutti i partiti sono associazioni politiche, lo prevede la legge, non siamo noi a dirlo, anche se molti sostengono che siamo solo un associazione e non un partito. Queste sono le malelingue che vogliono distorcere la nostra immagine, per confondere le idee nella mente delle persone. toţi. E clar că pentru unii de la putere din România e mai simplu să impună un control unor structuri în totalitate românești decât unor organizații unde sunt și italieni. Au încercat mulți să ne folosească sau să ne controleze, dar nu au reușit nicodată și nu e întâmplător că unica structură de o mare relevanță în comunitate rămâne PIR. În partid sunt câțiva italieni care lucrează cu români sub îndrumarea secretarului național care este român, în partidele italiene mulți români falși naționaliști lucrează în mijlocul italienilor, în toate structurile italiene unde comandă doar italieni... Acolo nu se simt umiliți, dar in PIR da? Câți membrii ați atras până acum? În prezent avem 6834 inscriși și suntem prezenți în toate regiunile italiene. PIR-ului s-au alăturat multe persoane cărora li s-a făcut scârbă de asociațiile românești care, pe parcursul anilor, nu au făcut nimic concret pentru oameni, încercând doar să acapareze ceva fonduri pentru cine știe ce festival românesc care nu servește la nimic. Qual è la logica e il motivo per cui alla testa del partito Identità Romena si trova un italiano? Il PIR è un partito italiano formato da italiani, romeni e altri stranieri, in cui il numero uno della dirigenza è il Segretario Nazionale, carica attualmente ricoperta da Mihai Muntean, mentre il numero due è il presidente, vale a dire me. Non vogliamo essere un partito d ispirazione etnica, ma intendiamo rivolgerci a tutti, italiani e immigrati. Sono orgoglioso di essere italiano e non vedo perché un italiano non possa essere il presidente di un partito italiano che si rivolge ad altre comunità. Il partito si chiama Identità Romena non perché contempla solo i cittadini che si riconoscono in questa identità. Non significa che in Forza Italia possano entrare solo italiani forzuti o che in România Mare (NdT lett. Grande Romania, partito nazionalista romeno) possano iscriversi solo romeni più alti di due metri. Nel corso degli anni, in tanti hanno attaccato questa struttura. La nascita del PIR ha sorpreso tutti, persino quelli che credevano di poter controllare tutto e tutti. E chiaro che per alcuni personaggi al potere in Romania è più semplice controllare strutture composte unicamente da romeni che organizzazioni in cui operano anche italiani. Sono stati in molti quelli che hanno cercato di usarci o di controllarci, ma non ci sono mai riusciti, e non è casuale che l unica struttura di grande rilevanza nella comunità rimanga il PIR. Nel partito operano cittadini italiani che lavorano con i romeni, sotto la guida del segretario nazionale, che è un romeno. Nei partiti italiani ci sono molti romeni, falsamente nazionalisti, che lavorano tra gli italiani, in tutte le strutture italiane dove comandano solo italiani... Lì non si sentono umiliati, perché dovrebbero esserlo nel PIR? Quanti membri avete riunito finora? Attualmente abbiamo 6834 iscritti e siamo presenti in tutte le regioni italiane. Al PIR si sono affiancate molte persone disgustate dalle associazioni romene che, nel corso degli anni, non hanno fatto nulla di concreto per la gente, cercando solo di accaparrarsi un po di fondi per organizzare qualche festival popolare che non serve a nulla. 55

56 Politica in diaspora Cum ma convingeti sa ma inscriu in PIR? Come mi convincerebbe ad iscrivermi al PIR? Care au fost acțiunile importante pe care le-ați derulat până în prezent? Quale sono state le azioni importanti che avete intrapreso fino ad oggi? Nu vrem să te convingem să intri în partid. Pentru noi PIR este un instrument pe care l-am creat pentru a favoriza dezvoltarea socială și politică a comunității românești și a altor cupluri mixte de imigranți și nu intenționăm să încheiem adeziuni cupărându-vă cu mici și bere. Cui îi este bine așa, foarte bine pentru el, cine își dă seama că este exploatat la locul de muncă, în societate, că nu este respectat el și familia lui în comunitatea în care trăiește, poate găsi în PIR un instrument pentru a îmbunătăți propria condiție, pentru ca noi punctăm pe unitate, seriozitate și valoare. Ești tu cel care trebuie să faci ceva pentru partid și nu partidul pentru tine. Știu că pentru mentalitatea românească acest lucru este dificil de acceptat, dar cine nu își schimbă mentalitatea va fi constrâns să înghită multe lucruri amare în Italia, întrucât aici, cine nu are greutate politică, vine luat la șuturi în fund până la Ziua de Apoi 56 Noi non vogliamo convincerti a entrare nel partito. Il PIR è uno strumento che noi abbiamo creato per favorire lo sviluppo sociale e politico della comunità romena e di altre coppie miste di immigrati, e non intendiamo raccogliere adesioni comprandovi con birra e mici (salsicce). Chi si accontenta di questo, buon pro gli faccia, chi si rende conto di essere sfruttato sul posto di lavoro, nella società, o che lui e la sua famiglia non sono rispettati nella comunità in cui vivono, può trovare nel PIR uno strumento per migliorare la propria condizione, perché noi puntiamo sull unità, sulla serietà e sul valore. Sei tu quello che deve fare qualcosa per il partito e non il partito per te. So che per la mentalità romena questo è difficile da accettare, ma chi non è disposto a cambiare sarà costretto ad inghiottire molti bocconi amari in Italia, visto che in questo paese chi non ha peso politico viene preso a calci nel sedere fino al giorno del poi...

57 Politica in diaspora Am participat la alegerile comunale din 2007, când nu erau înscriși pe listele electorale nici măcat 100 de români, apoi la cele din 2009 unde am obținut un consilier comunal in Toscana. La alegerile locale din 2009, prezentându-ne în 6 orașe am obținut aproape mai multe voturi decât toate voturile PSD-ului românesc la alegerile pentru Parlamentul European în toata Italia. Abbiamo partecipato alle elezioni comunali del 2007, quando sulle liste elettorali erano iscritti meno di 100 romeni, poi a quelle del 2009, in cui abbiamo ottenuto un consigliere comunale in Toscana. Alle elezioni locali del 2009 ci siamo presentati in sei città, ottenendo un numero di voti quasi maggiore a quelli ottenuti dal Partito socialdemocratico romeno (PSD) alle elezioni per il Parlamento Europeo in tutta l Italia. Cum priviți comunitatea românească din Italia? Ce are și ce îi lipsește? Actualmente în Italia nu există o comunitate românească, există un milion de români care se gândește fiecare la interesul propriu și, destul de des, unii contra altora. Lucrul care trebuia făcut și nu a fost făcuet este ca asociațiile să meargă în mijlocul populației și să explice cum și de ce este nevoie să deveniți o comunitate adevărată, cu structuri și organizații serioase și reprezentative. Cum colaborați cu autoritățile române din Italia? De unde primiți sprijin? Ne ajutăm singuri, ne autofinanțăm. Ne place să avem relații serioase cu statul român, însă până acum, statului român nu a avut nici o intenție sau strategie pentru românii din diaspora, lăsând loc liber partidelor politice care au tot făcut dezastre. De orice am fi avut nevoie, mai puțin de aceste șmecherii ale politicii românești post-decembriste. S-au integrat românii în Italia? Românii se pot integra cu adevărat atunci când vor deveni o comunitate. Până acum nu au avut șanse reale de a-și îmbunătăți imaginea și viața, pentru că în străinătate se câștigă sau se pierde impreună, chiar dacă vreun șmecher crede că, singur făcând război cu proprii conaționali, va obține ceva. Obține doar disprețul italienilor și acesta deoarece, fiind un popor de imigranți, nu vor respecta niciodată românii până când românii nu se vor respecta între ei. Care considerați că este motivul pentru care România s-a ales cu o imagine proastă în Italia? Deoarece nimeni nu i-a apărat pe români, nici statul român, nici comunitatea, iar aceasta din simplul motiv că nu există o comunitate adevărată. A fost ușor să tragi în acela care nu știe să se apere. Se pare că pentru unii e mai bine așa decât să se unească cu conaționalii, iată un handicap enorm pentru românii din străinătate.,,il PIR è uno strumento che noi abbiamo creato per favorire lo sviluppo sociale e politico della comunità romena e di altre coppie miste di immigrati, e non intendiamo raccogliere adesioni comprandovi con birra e mici (salsicce) Come guarda alla comunità romena d Italia? Cosa ha e cosa le manca? Attualmente in Italia non esiste una comunità romena. C è un milione di romeni che pensano ognuno ai propri interessi e, piuttosto spesso, si mettono gli uni contro gli altri. Quel che bisognava fare, invece, era assicurarsi che le associazioni andassero in mezzo alla gente, per spiegare per quali motivi voi avete bisogno di diventare una vera comunità, con strutture e organizzazioni serie e rappresentative. Com è la vostra collaborazione con le autorità romene in Italia? Quali sono quelle che vi sostengono? Ci aiutiamo da soli, ci autofinanziamo. Ci piace intrattenere rapporti seri con lo Stato romeno, ma finora lo Stato romeno non ha inteso creare alcuna strategia a favore dei romeni della diaspora, lasciando gioco facile ai partiti politici, che hanno combinato solo disastri. Di tutto avremmo avuto bisogno, fuorché di queste furberie della politica romena post-decembrista. Si sono integrati i romeni in Italia? I romeni potranno integrarsi davvero solo quando diverranno una comunità. Fino ad ora, non hanno avuto reali possibilità di migliorare la propria immagine, né la propria vita, poiché all estero si vince o si perde insieme, anche se c è sempre qualche furbo che pensa che solo facendo guerra ai suoi connazionali otterrà qualcosa. Ottiene, invece, soltanto il disprezzo degli italiani, e questo perché, essendo loro un popolo di immigrati, non rispetteranno mai i romeni finché i romeni non dimostreranno di rispettarsi tra loro. A suo parere, per quale motivo la Romania gode di una cattiva reputazione in Italia? Perché nessuno ha difeso i romeni, né lo Stato romeno, né la comunità, e questo per il semplice motivo che una vera e propria comunità non esiste. E stato facile sparare a zero su gente che non sa come difendersi. Sembra che per alcuni sia preferibile una situazione del genere, piuttosto che far fronte comune con i propri connazionali. Ecco uno degli enormi handicap che caratterizza i romeni all estero. 57

58 Networking City nu se traduce din limba engleză oraș, ci reprezintă expresia universală a mediului de afaceri din capitala Angliei. Opt români, inspirați de societatea afaceristică londoneză din zona City, au decis în 2001 să pună pe picioare un club de afaceriști pe care l-au denumit Romanian Business Club, după un model al mai multor comunități imigrante aflate pe teritoriul britanic. Implicarea activă în relațiile dintre România și Marea Britanie și încurajarea cercului afaceristic să considere țara noastră o destinație de investiție sunt punctele de bază ale funcționării eficiente ale acestui Club. Contribuția la RBC înseamnă un schimb permanent de opinii pe un circuit închis, o comunicare de profil, o strategie de penetrare a informației pusă cap la cap de mai multe minți. Companiile specializate pe studii de risc din Anglia aveau Romania pe lista țărilor unde nu se făceau investiții. Intenția RBC a fost să îmbunătățească continu profilul României și să atragă investiții din UK. În 2001 când am pornit noi la drum interesul era zero, exista o teamă de risc pe care România o genera și în contextul în care alegerile din 2000 i-a avut competitori la presedinție pe Iliescu și Vadim Tudor. La acel moment unii aveau multe motive să își pună întrebări dacă România este o țară care funcționează, care poate crea valoare sau...e un jaf. O gândire normală pentru o companie, pentru o afacere, să ia în calcul elementele de risc, iar România presupunea un risc foarte mare explică Dana Denis-Smith, managing director al firmei de consultanță în afaceri, Marker Global și membru principal al RBC. Dana Denis-Smith are 33 de ani și este originară din Sibiu. A intrat în club cu intenția de a transmite societății actuale în care trăiește, un mesaj pozitiv despre țara sa. A plecat din România în 1994 să lucreze la Reuters, cu intenția de a deveni ziarist internațional, însă nu avea facultate. Între timp și-a dat seama că, la 19 ani e mai bine să studieze și mai apoi să își caute un job respectabil. A absolvit istorie și relații internaționale la London School of Economics, a lucrat la Moscova ca ziarist jumătate de an, iar după aceea și-a continuat studiile cu un master în politici economice. 58

59 Networking Romanian Business Club fabrică de afaceriști români la Londra Clubul s-a format pe o idee de exclusivitate, de grup elitist. La început erau puțini români care lucrau în City, în jur de 100 în anul 2000, comparativ cu numărul din prezent care atinge În ultimii 3-4 ani, faptul ca românii au avut acces la educație mai mult, că au ieșit din țară să studieze în Anglia și cererea de forță de muncă din City, i-a determinat pe mulți să nu se mai întoarcă acasă. În 2003 RBC a organizat la Londra, împreună cu firma de avocați Linklaters, un seminar având ca subiect investițiile de capital. Aceea a fost o conferință de networking și de work experience întrucât am punctat pe investiția în resurse umane, pe existența românilor în City care să-i sprijine în investițiile în țară și pe ideea că există o destinație minunată numită România. Conferința a unit foarte multe elemente și a fost organizată pe baza relațiilor pe care fiecare dintre noi le aveam, susține Dana Denis-Smith. De-a lungul timpului au mai fost organizate întruniri cu teme economice, dar și culturale. În 2004 la București a avut loc conferința cu tema Corporate recovery alaturi de KPMG, lider în UK în servicii profesionale de audit, finanțe, taxe și risc. Tot în același an s-a desfășurat la Londra evenimentul The eye of storm ( Ochiul furtunii ), o expoziție de sculpturi semnate Constantin Brâncuși și Paul Neagu. După 2005 Clubul s-a focalizat pe menținerea relațiilor cu celelalte grupuri de români formate în City Rocity și Citylink. Din 2007 RBC a participat alături de Camera de Comerț Româno- Britanică și Citylink, aripa tânără a Camerei de comerț care organizează întâlniri cu miniștri din Romania și City, la numeroase dezbateri și conferințe de networking, cea mai recentă întrunire având loc la invitația din martie 2009 a noului ambasador la Londra pentru o prezentare a RBC. Mulți români au ieșit din incubatorul City și au deschis afaceri proprii. Singura metodă, pentru cine vrea să își pună în mișcare ideile și să crească financiar, este să își deschidă propria afacere. Am colegi care s-au dus în România înaintea crizei, prin Un exemplu este Daniel Badea, membru fondator al RBC, care și-a înființat propriul cabinet de avocați, devenind unul dintre principalii jucători pe consultanța juridică din România sau băieții care au cumpărat Tractorul, la fel vin și ei din Romanian Business Club și au MBA-uri în străinătate. S-au întors în România și au făcut investiții uriașe, afirmă Dana. RBC a devenit încet, încet un club de antreprenori care vor aplica în România ceea ce au învâțat la Londra și vor deveni din angajați în Anglia, angajatori în România. Clubul Român de Afaceriști este un sistem gen linkedin, un network din care fiecare are de câștigat de pe urma relațiilor celorlalți. 59

60 Networking Romanian Business Club, fabbrica di imprenditori romeni a Londra City non è la traduzione inglese di città, ma rappresenta l espressione con cui universalmente si indica l ambiente degli affari della capitale britannica. Nel 2001, otto romeni, ispirandosi al mondo affaristico della City londinese, hanno deciso di costituire un club di imprenditori, che hanno chiamato Romanian Business Club, secondo un modello già condiviso da diverse comunità immigrate nel territorio britannico. L impegno attivo a favore delle relazioni tra Romania e Gran Bretagna e l incoraggiamento degli imprenditori a considerare il nostro paese una meta di investimenti: sono questi gli elementi di base del funzionamento efficiente del Club. Contribuire per RBC vuol dire avere un scambio costante di opinioni in un circuito chiuso, una comunicazione di profilo, una strategia di penetrazione delle informazioni messa a punto da più cervelli. Le società specializzate negli studi di rischio in Inghilterra avevano inserito la Romania nella lista dei paesi dove non si investiva. L intenzione di RBC era migliorare gradualmente la posizione della Romania e favorire gli investimenti dal Regno Unito. Nel 2001, quando abbiamo cominciato, l interesse era nullo, c era un timore diffuso sui rischi generati dalla Romania, e per di più eravamo all indomani delle elezioni del 2000, che avevano visto come avversari Iliescu e Vadim Tudor. In quel momento gli imprenditori britannici avevano i loro buoni motivi per porsi degli interrogativi sulla Romania, se era un paese che funzionava, se poteva creare valore o se era...un furto. Per una compagnia, per un impresa è normale analizzare gli elementi di rischio, e la Romania comportava un rischio molto alto, spiega Dana Denis-Smith, managing director della società di consulenza imprenditoriale Marker Global e membro principale di RBC. Dana Denis-Smith ha 33 anni e viene da Sibiu. E entrata nel club con l intento di trasmettere alla società in cui vive oggi un messaggio positivo sul suo paese. Ha lasciato la Romania nel 1994 per lavorare alla Reuters, decisa a diventare una giornalista internazionale, ma non aveva una laurea. Nel frattempo si era resa conto che a 19 anni era meglio studiare, e più tardi cercare un lavoro rispettabile. Si è laureata in storia e relazioni internazionali alla London School of Economics, ha lavorato a Mosca come giornalista per sei mesi, dopodiché ha proseguito gli studi con un master in politiche economiche. Il club si innesta sull idea dell esclusività, di un gruppo elitario. All inizio erano pochi i romeni che lavoravano nella City - circa 100 nel rispetto alla cifra attuale che raggiunge il migliaio. Negli ultimi 3-4 anni, il fatto che i romeni, abbiano avuto un maggiore accesso al sistema educativo, che abbiano lasciato il paese per studiare in Inghilterra e che dalla City ci sia una maggiore richiesta di personale ha portato molti a non voler più tornare in patria.,rbc è divenuta gradualmente un club di imprenditori che attueranno in Romania quello che hanno imparato a Londra Nel 2003, insieme allo studio di avvocati Linklaters, RBC ha organizzato a Londra un seminario sugli investimenti di capitale. E stata una conferenza di networking e di work experience, poiché abbiamo puntato sull investimento nelle risorse umane, sulla presenza dei romeni nella City, che possono coadiuvare gli imprenditori nei loro investimenti nel nostro paese, nonché sull idea che laggiù c è una meta meravigliosa che si chiama Romania. La conferenza ha riunito le competenze di diversi elementi ed è stata organizzata partendo dalle relazioni che ognuno di noi possiede, aggiunge Dana Denis-Smith. Nel tempo sono state organizzate riunioni su temi economici, ma anche culturali. Nel 2004, a Bucarest si è svolta la conferenza Corporate recovery insieme a KPMG, leader britannico nel settore dei servizi professionali di audit, finanze, tasse e rischio. Nello stesso anno, a Londra ha avuto luogo l evento The eye of storm ( L occhio del ciclone ), un esposizione di sculture di Constantin Brâncuși e Paul Neagu. Dopo il 2005, il Club si è concentrato sul consolidamento dei rapporti con gli altri gruppi di imprenditori romeni formatisi nella City Rocity e Citylink. Dal 2007, RBC partecipa insieme alla Camera di Commercio Romeno-Britannica e a Citylink - l ala giovane della Camera di commercio, responsabile degli incontri con i ministri romeni e la City - a numerosi dibattiti e a conferenze di networking. La riunione più recente si è svolta nel mese di marzo 2009, su invito del nuovo ambasciatore romeno a Londra, per una presentazione di RBC. Sono molti i romeni che sono usciti dall incubatore della City e hanno avviato delle società in proprio. Per chi vuole mettere in moto le proprie idee e crescere sul piano finanziario, l unico metodo è creare la propria azienda. Ho dei colleghi che si sono trasferiti in Romania prima della crisi, nel Un esempio è Daniel Badea, membro fondatore di RBC, che ha fondato il suo studio di avvocati, divenendo uno dei principali attori in materia di consulenza giuridica in Romania, oppure i ragazzi che hanno comprato Tractorul, anche loro provengono da RBC e hanno MBA conseguiti all estero. Sono tornati in Romania e hanno fatto investimenti enormi, afferma Dana. RBC è divenuta gradualmente un club di imprenditori che attueranno in Romania quello che hanno imparato a Londra e diverranno,da impiegati in Inghilterra, datori di lavoro in Romania. Il Club Romeno degli Imprenditori è un sistema nato sullo stile di Linkedin, un network dal quale ciascuno trae profitto grazie alle relazioni intrattenute dagli altri. 60

61 Turismo ROMANIA TRADIZIONE E RELIGIOSITA Sentiamo in giro parlandosi spesso di questo Paese chiamato Romania: che ha tanti emigranti, che è un Paese est-europeo, che è un Paese conquistato dai romani, che ha una bellissima e straconosciuta legenda del Conte Dracula però sono pochi che sanno tutta la verità di questo Paese. Romania è un Paese che sembra uscito da una fiaba, un territorio che offre pane per tutti i denti, che abbina il moderno con l antico, la storia con la cultura, la tradizione con la legenda e la natura con il suo popolo, accogliente e caldo. Proseguiamo su questa via per conoscere la verità in profondità. Il percorso turistico lo iniziamo proprio nella Transilvania, la regione conosciuta sopratutto dovuto al suo personaggio leggendario Vlad Tepes, ovvero conte Dracula. Diciamo che nella Transilvania iniziò tutto, perché il futuro voivoda nacque nella città medioevale di Sighisoara il Il nome della regione Transilvania proviene dal latino e significa attraversando (trans) le foreste (silvania). La storica regione che al suo turno viene suddivisa in altre piccole regioni ospita Maramures all estremo Nord, Crisana nella zona limitrofe con l Ungheria e Banat all estremo ovest. Maramures è la zona dove il tempo scorre secondo altri ritmi, Targoviste Maramures Moldovita Sighisoara dove le tradizioni sono ancora molto vive e dove i costumi sono ben conservati. I questa zona tutto gira intorno al legno: le case, le chiese, i portoni. E questa la zona dove si trovano alcune delle più famose chiese dell Europa che per la loro bellezza e unicità diventarono Patrimonio Unesco dell Umanità. La specificità delle 8 chiese patrimonio Unesco del Maramures (Plopis, Ieud-Deal, Surdesti, Desesti, Poienile Izei, Rogoz, Barsana, Budesti-Josani) consiste nel modo di costruirle a base del principio del incastro senza l utilizzo dei chiodi. Alcune torri delle stesse chiese arrivano all altezza di 70 m, rendendole tra le più alte dell Europa. 61

62 ROMANIA IN CONTACT Bucarest - Museo di Storia Un altro simbolo che rende unico la regione di Maramures è Il Cimitero Allegro, primo cimitero del mondo che racconta la vita del defunto in una maniera ironica e comica tramite gli epitaffi scolpiti sulle croci vivaci. Continuando il viaggio, attraversando le montagne del est della regione storica Transilvania ci troviamo in un altra terra meravigliosa chiamata Moldova. La regione della Moldova si stende dalla catena montuosa de Carpazi Orientali fino al confine con la Repubblica Moldova (che fu strappata dalla Romania nel 1940 in seguito al patto Ripentrop-Molotov) segnata dal Fiume Prut. Oltre di essere uno dei centri principali della diffusione culturale del Paese (a Iasi prima università della Romania e anche centro di numerosi circoli e associazioni culturali) la Moldova ospita un vero tesoro artistico nella regione chiamata Bucovina. Il motivo per cui le chiese sono diventate un simbolo artistico di riferimento internazionale, paragonabile alla Cappella Sistina e Il Duomo di Orvieto nasce dal fatto che furono dipinte in affresco sia all interno che all esterno. Il gioiello rimane Voronet con il suo eterno e misterioso azzurro di Voronet (il nome del colore) di cui ricetta rimane ancora tutta da essere scoperta. Lasciando la misteriosa Transilvania e la culturale Moldova, proseguiamo nella zona de Sud del Paese. La capitale Bucarest venne attestata per la prima volta nel 1459 quando il voivoda dell epoca decide di cambiare la sua sede principesca da Targoviste sulle sponde del fiume Dambovita. Oggi, la capitale è il più grande centro industriale e commerciale del Paese godendo allo stesso tempo di un inestimabile vita culturale e artistica. Il Delta del Danubio ovvero la Riserva Naturale della Biosfera è il posto dove il turista va per vivere ancora la vera natura e la vita genuina dei tempi passati. E il posto perfetto per un distacco totale dalla vita quotidiana e soprattutto per gli appassionati del birdwatching o pesca. L ultima sosta del nostro viaggio sarà sul litorale del Mar Nero dove i 245 chilometri di bagnasciuga offrono posti meravigliosi e vivaci per passare una vacanza indimenticabile, famoso per le sue località termali per le cure delle diverse affezioni e malattie cardiologiche, reumatiche, digestive, del sistema respiratorio o nervoso. In realtà, i centri benessere e wellness sono sparsi in tutto il territorio del Paese: Herculane (Sud-Ovest), Felix (Nord-Ovest), nella Valle del fiume Olt come Calimanesti-Caciulata, Olanesti, nel centro (Tusnad, Sovata, Balvanyos; etc.), Vatra Dornei (Nord-Est) e Slanic Moldova (Est). Per avere un tour completo nel Paese il turista deve assaggiare la cucina tradizionale, saporita e genuina a base di carne e verdure. Tra i piati tipici ricordiamo le sarmale (involtini di fiori di verza o vite con carne, spezie e riso), bulz (polenta servita con formaggio fresco e pana acida), mici (salsicce servite con senape) e anche tanti tipi di brodi con verdure, carne o pesce. Un importante lato turistico è rappresentato anche dalla enologia romena, i vini romeni vengono premiati ai concorsi internazionali così che la Romania occupa il quinto posto in Europa e il settimo in mondo. Director Editorial Daniela Vițelaru Secretar de redactie: Ramona Tinei Traducător autorizat limba italiană: Anita Natascia Bernacchia Social, Eveniment Mariana Popa Bouriță, Maria Ana Nicolescu Politica Matei Gârboviceanu, Andrei Ciordaș, Mihai Duțu Economic Adrian Ioan Grigor Turism Izabela Niculescu Cultura Ioana Maria Lupașcu, Georgiana Mihaela Hașegan Monden Ileana Constantin Colaboratori Italia Anda Dragulescu, Ionut Slav, Paul Bercioiu, Cristina Furdui, Iulia Vasile Concept Grafic Octavian Cociș Adresa redacției: Via Rogoredo 27 P, CAP 20138, Milano redactie@romaniaincontact.net 62

63

64 w w w. c o s m i n d a n i l a p h o t o g r a p h y. c o m