BIBLIOTECA ITALIANA. Publicată sub patronajul INSTITUTULUI ITALIAN PENTRU STUDII FILOZOFICE. Colecţie bilingvă coordonată de NUCCIO ORDINE

Transcript

1 BIBLIOTECA ITALIANA Publicată sub patronajul INSTITUTULUI ITALIAN PENTRU STUDII FILOZOFICE SMARANDA BRATU ELIAN Colecţie bilingvă coordonată de NUCCIO ORDINE Carte editată cu sprijinul MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE AL REPUBLICII ITALIENE Libro stampato con il contributo del MINISTERO DEGLI AFFARI ESTERI DELLA REPUBBLICA ITALIANA

2 TORQUATO TASSO LETTERE DAL MANICOMIO

3 TORQUATO TASSO SCRISORI DIN CASA DE NEBUNI Traducere din italiană de GEORGE LĂZĂRESCU şi MIRUNA BULUMETE Cronologie, note şi îngrijirea ediţiei MIRUNA BULUMETE Cu o prefaţă de SERGIO ZATTI

4 Redactor: Vlad Russo Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu Corector: Ioana Vîlcu DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru Tipărit la Artprint Torquato Tasso Lettere dal manicomio HUMANITAS, 2015, pentru prezenta versiune românească Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Tasso, Torquato Lettere dal manicomio = Scrisori din casa de nebuni / Torquato Tasso; trad.: George Lăzărescu, Miruna Bulumete; pref.: Sergio Zatti. Bucureşti: Humanitas, 2015 ISBN I. Lăzărescu, George (trad.) II. Bulumete, Miruna (trad.) III. Zatti, Sergio (pref.) =135.1=131.1 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, Bucureşti, România tel , fax Comenzi online: Comenzi prin vanzari@libhumanitas.ro Comenzi telefonice: ,

5 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ŞI A TRADUCERII Cartea de faţă reprezintă un florilegiu de scrisori ale lui Torquato Tasso, selectate din vastul epistolar al scriitorului, care îl însoţeşte, ase - meni unui jurnal, din adolescenţă până în ajunul stingerii sale din viaţă, acoperind astfel aproximativ patruzeci de ani. Traducerea a urmat ediţia italiană îngrijită de Cesare Guasti (Le lettere di Torquato Tasso disposte per ordine di tempo ed illustrate da Cesare Guasti, Le Monnier, Florenţa, ), considerată ediţia de referinţă a epistolarului tassian. Scri - sorilor li s-a păstrat numerotarea din ediţia originală italiană. Aşa cum o arată şi titlul său, prezentul volum se concentrează asupra perioadei de recluziune din viaţa lui Tasso. Sunt anii în care intensitatea trăirilor exprimate în scrisori atinge apogeul. Resursele afective, emoţio - nale, artistice şi intelectuale ale scriitorului sunt din plin puse în valoare în aceste epistole învestite cu un rol vital: ele constituie de foarte multe ori pentru Tasso singurul mijloc de comunicare cu ceilalţi şi singura cale de a-şi salva onoarea, opera şi nu în ultimul rând viaţa. Dramatismul scrisorilor a fost unul dintre criteriile alegerii lor, în dorinţa noastră de a i le oferi cititorului pe acelea din care să transpară multiplele manifestări ale conflictelor interioare trăite de autor. Sursele frământării lui Tasso alcătuiesc în linii mari o triadă. În pri - mul rând este vorba despre capodopera sa, poemul cavaleresc Ierusalimul eliberat, asupra căruia nu se putea hotărî să-l aducă la o formă definitivă, întrucât avea impresia că săvârşeşte un sacrilegiu atât ca scriitor, ne - respectând legile impuse de autoritatea literară supremă a vremii lui, şi anume de Aristotel, cât şi în calitate de credincios, prin introducerea unor episoade de dragoste, de magie şi, în general, cu iz păgân, care con - traveneau rigorilor Bisericii Catolice. Dacă, pe de o parte, geniul creator al lui Tasso exprimat în inventivitatea uimitoare şi într-un stil de multe ori disjunct (cum însuşi autorul îl denumeşte), care anunţa barocul prin neregularităţile şi metaforismul său îi dicta imperios să îndrăznească, 29

6 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ŞI A TRADUCERII pe de altă parte, educaţia iezuită şi aristotelismul cu care fusese îndoctrinat, asemeni tuturor învăţaţilor din vremea lui, la care se mai adăuga şi presiunea climatului represiv al Contrareformei, îl făceau nu doar să nu aibă încredere în izbânda sa literară, ci chiar să se ruşineze de opera lui. Formidabila tensiune interioară, pe care el însuşi şi-o alimenta, este cea care l-a împins către o acţiune cu potenţial sinucigaş: autoacuzarea de erezie în faţa mai multor tribunale ale Inchiziţiei. Un alt izvor al chinurilor lui sufleteşti este raportul cu stăpânul său, ducele Alfonso d Este, şi cu întreaga lui Curte. Este un raport frustrant, care îl duce pe Tasso la izbucniri violente. Poetul simte că atenţia şi favorurile din partea ducelui nu sunt pe măsura meritelor lui şi că din partea celorlalţi curteni nu beneficiază de cinstirea şi de recunoaşterea valorii la care speră. Suntem în amurgul Renaşterii, iar mecenatismul principelui este doar o umbră palidă a ceea ce acesta fusese în perioada de înflorire a oraşelor-state italiene. În egală măsură, Curtea nu mai este acel spaţiu privilegiat al emulaţiei dintre artişti, ci, prin ochii lui Tasso, vedem că e dominată de uneltiri, de rivalităţi meschine, de adulaţie şi de alte viclenii. Sensibilitatea tassiană este, astfel, un barometru fin al crizei din sistemul politic şi social al Curţilor italiene de la sfârşitul Renaşterii. În fine, cea de-a treia sursă a nefericirii este starea în care ajunge în urma răzvrătirii lui scandaloase. În timpul prizonieratului la ospiciul Sfânta Ana, aflat în condiţii precare şi simţindu-se de multe ori la limita supravieţuirii, Tasso este tot mai minat de umoarea sa melancolică, o adevărată boală psihică cu o simptomatologie bogată, descrisă cu lux de amănunte şi cu deplină luciditate în scrisori. Selectate pe baza diversităţii şi densităţii lor ideatice, scrisorile reliefează, aşadar, cu precădere, aceste problematici fundamentale pentru înţelegerea scriitorului, a omului Tasso, precum şi a contextului în care el trăieşte. Un ultim criteriu în alegerea scrisorilor a fost diversitatea desti - natarilor. Dat fiind numărul considerabil de scrisori ale lui Tasso, ipotetic vorbind, s-ar fi putut alcătui un volum care să cuprindă epistolele adresate unui singur destinatar. Noi am optat pentru o multitudine de adresanţi: nobili, de la cei de rang inferior, care sunt simpli curteni, până la duci, ducese, arhiducese, marchizi, principi sau însăşi împărăteasa Maria de 30

7 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ŞI A TRADUCERII Habsburg; călugări şi feţe bisericeşti de diferite ranguri, până la cardinali şi mari inchizitori; literaţi şi academicieni; prieteni şi rude; editori şi tipografi celebri; cei mai iluştri medici din Peninsula Italică. Prin toţi aceştia se conturează o adevărată frescă socială a lumii italiene din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cititorul se poate delecta cu ade vărate portrete ale unora dintre faimoşii destinatari cărora, din abordarea lui Tasso, le poate intui firea, slăbiciunile şi calităţile, precum şi puterea de influenţă şi starea materială. Unele dintre scrisori au fost traduse de italienistul, de fericită amintire, George Lăzărescu, în timp ce traducerea altora aparţine Mirunei Bulu - mete, care a şi îngrijit prezenta ediţie. Scrisorilor care au fost preluate din ediţia din 1956 le-au fost adăugate multele fragmente lipsă, care aşa cum ne mărturiseşte Adriana Lăzărescu, soţia marelui italienist au fost cenzurate sau au fost considerate la momentul traducerii ca fiind susceptibile de a fi supuse cenzurii. Cel puţin în cazul a două scrisori de vastă întindere (cea adresată cardinalului Scipione Gonzaga în 1579 şi cea adresată lui Ercole Tasso în 1585), din care George Lăzărescu a optat pentru traducerea câtorva pagini, considerăm că pe lângă cenzură a mai funcţionat un criteriu de selecţie a fragmentelor, care ne rămâne necu - noscut. În ediţia de faţă, toate scrisorile alese sunt publicate în forma lor completă şi sunt însoţite de un aparat ajutător care, faţă de ediţia anterioară, a fost mult îmbogăţit. Asupra traducerii publicate în 1956 s-a intervenit în mai multe moduri. Dincolo de adăugiri, s-au realizat modificări atât la nivel lexi - cal, cât şi la nivel sintactic, îndepărtându-se astfel o serie de libertăţi de traducere. Dacă ne rezumăm, de exemplu, la un eşantion reprezentat de lexicul medical, observăm că în ediţia din 1956 a fost evitată sistematic echivalarea exactă a unor stări patologice (precum umore maninconico, maninconia, mal caduco, gocciola) sau a unor practici medicale (precum purga, cauterio) cărora, în ediţia de faţă, li se redă sensul în limba română, în conformitate cu teoriile medicale dominante în secolul al XVI-lea. Privitor la structura sintactică a frazei tassiene, am încercat aproape întotdeauna să o păstrăm şi în traducere. În ciuda vâltorii emoţionale sau chiar a delirului pe care scriitorul însuşi le mărturiseşte, frazele îşi menţin permanent eleganţa (specifică autorului, dar şi epocii) şi, deşi sunt arborescente, prezintă din punct de vedere logic o structură cristalină. 31

8 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ŞI A TRADUCERII Arborescenţa le este dată de faptul că în jurul propoziţiilor principale apar frecvent concesive, cauzale, finale şi consecutive. În plan ideatic, acestea corespund nevoii lui Tasso de a le cere celorlalţi favoruri, recunoscân - du-şi greşelile, de a găsi justificări pentru faptele, scrierile şi starea lui, precum şi de a întrevedea consecinţa propriilor acţiuni. Rod al unei extraordinare elocinţe, frazele lui Tasso sunt, aşadar, de regulă foarte clare, ample şi prezintă o cadenţă aparte. În scopul menţinerii armoniei lor specifice, am transpus în traducere simetriile dintre ele, precum şi pe cele interioare lor, repetiţiile şi emfazele. Adversativul dar a fost uneori eliminat de la începutul frazelor. Acesta apare mai ales în anumite paragrafe de natură speculativă, organizate, conform retoricii scolastice, în teză, antiteză şi sinteză. Întrucât cititorul îşi dă seama că întreg para - graful este consacrat antitezei, am considerat că reluarea adversativului la începutul fiecărei fraze ar fi percepută ca redundantă şi de-a dreptul nefirească. Aceeaşi alegere a funcţionat şi în cazul conjuncţiei nici, atunci când apare la începutul frazei. Un ultim aspect pe care dorim să-l amintim vizează registrul stilistic de ansamblu: am considerat că e bine-venit să fie păstrat cel pentru care a optat George Lăzărescu. Alegerea a fost ca traducerea, evitând totuşi neologismele, să nu prezinte un grad accentuat de arhaicitate a limbajului, din două motive. În primul rând, am dorit să facilităm lectura, care se adre - sează astfel tuturor cititorilor, inclusiv nespecialiştilor în filologie. Un al doilea motiv, de mai mică importanţă, este reprezentat de faptul că s-ar fi creat o alăturare stridentă între termeni total ieşiţi din uz şi alţii precum echitate, justiţie corectivă, justiţie distributivă, care, deşi par foarte moderni, au fost preluaţi ca atare din Etica nicomahica a lui Aristotel. În încheiere, mulţumirile noastre se îndreaptă către profesorul şi criti cul Sergio Zatti, a cărui colaborare ca prefaţator a conferit o valoare deose bită prezentului volum, Smarandei Bratu Elian, coordonatoarea colecţiei, care cu bine cunoscuta dumneaei pasiune şi dăruire, specifice unui adevărat italienist şi om de cultură, s-a implicat în fiecare dintre etapele elaborării acestei cărţi, precum şi lui Vlad Russo, redactorul volumului, care, cu profesionalism, se dedică fiecărei opere din Biblio - teca italiana. MIRUNA BULUMETE 32

9 LETTERE DAL MANICOMIO SCRISORI DIN CASA DE NEBUNI

10 [1] A VITTORIA COLONNA. NAPOLI Il soccorrer un povero gentiluomo caduto in miseria e calamità senza colpa sua e per conservazione de l onore, è officio d animo nobile e magnanimo come è il suo: e se Vostra Eccellen - za col suo favore non rimedia a questo inconveniente, il poverino di mio padre si morrà di disperazione; ed essa perderà un affezionato e devotissimo servidore. Oppongasi la virtù di Vostra Eccellenza a la malignità de la fortuna sua, e non sopporti che la rapacità e impietà de gli uomini il facciano morir disperato. Come ella intenderà dal procuratore mio, Scipione De Rossi mio zio cerca di maritar mia sorella con qualche povero gentiluomo, col quale forse abbia da stentar tutto il tempo de la sua vita, con isperanza di godersi il resto de la eredità di mia madre. Il dolor, signora illustrissima, de la perdita de la roba è grande, ma del sangue è grandissimo. Questo povero vecchio non ha altro che noi doi; e poichè la fortuna l ha privato de la roba e de la moglie che amava quanto l anima, non consente che la rapacità di costui lo privi de l amata figliuola, nel seno de la quale sperava di finir quietamente questi ultimi anni de la vecchiezza sua. Noi non avemo in Napoli amici; chè per lo caso di mio padre ognuno teme: i parenti ne sono nemici. Vostra Eccellenza sola può con la sua autorità sollevarlo di tanta miseria; e faccialo arditamente, poichè considerata l onestà de la causa sua, in suo favore hanno scritto gl illustrissimi cardinali, di Trento, Santafiore, Medici e Morone. La figliuola sta in casa di Giovan Giacopo Coscia parente di mio zio, dove non può persona nè parlarle nè darle lettere. Gli è tanto il dolore 34

11 [1 1 ] CĂTRE VITTORIA COLONNA 2. NEAPOLE A da ajutor unui biet gentilom căzut în mizerie şi nenorocire fără vina lui şi pentru păstrarea cinstei lui e datoria unui suflet ales şi darnic, aşa cum este al Domniei Voastre; şi dacă Înălţimea Voastră, cu bunăvoinţa voastră, nu veţi înlătura acest neajuns, bietul meu părinte de bună seamă se va stinge de deznădejde; iar Domnia Voastră veţi pierde un slujitor drag şi foarte devotat. Fie ca virtutea Înălţimii Voastre să se împotrivească soartei lui celei necruţătoare şi să nu îngăduie lăcomiei şi nelegiuirii seme ni lor să-i pricinuiască o moarte deznădăjduită. Aşa cum veţi afla de la tri misul meu, Scipione de Rossi, unchiul meu vrea s-o căsă to - rească pe sora mea 3 cu un oarecare gentilom sărac, alături de care va avea de suferit toată viaţa în strâmtorare, şi o face cu nădejdea că se va bucura de ce-a mai rămas din moştenirea maicii mele. Durerea pentru irosirea avutului e mare, Luminată Doamnă, dar cea a sângelui e şi mai mare. Acest sărman bătrân nu ne are decât pe noi doi şi, fiindcă viaţa i-a răpit averea şi pe soţia pe care o iubea ca pe sufletul lui, nu îngăduiţi ca lăcomia să-l lipsească şi de scumpa-i fiică, sub acoperământul căreia nădăjduia să-şi sfârşească tihnit cei din urmă ani ai bătrâneţii. Noi nu avem prieteni la Neapole, întrucât cele întâmplate tatălui meu îi fac pe toţi să se teamă: şi rudele ne sunt vrăjmaşe. Numai Lumi - năţiei Voastre vă stă în putere să-l mântuiţi de o asemenea neno - rocire; faceţi-o cu hotărâre, aşa cum, luându-i în seamă pricina cinstită, au stăruit prin scrisori spre a-l sprijini şi iluştrii cardinali de Trento, Santafiore, Medici şi Morone. Sora mea locuieşte în casa lui Giovan Giacopo Coscia, ruda unchiului meu, unde nimeni nu-i poate vorbi sau scrie. O atât de mare durere mă 35

12 LETTERE DAL MANICOMIO ch io sento, signora mia eccellentissima, che siccome ho confuso l animo, così queste lettere saranno confuse dal mio non saper dire il bisogno mio. Vostra Eccellenza conoscerà la grandezza de l affanno. E pregando Dio per la sua felicità, farò fine. Di Roma [1556]. [85] A ORAZIO CAPPONI. FIRENZE La mia lontananza da Ferrara, e i miei disturbi sono stati cagione ch io non abbia sin ora risposto a tre lettere di Vostra Signoria, fra le quali ve n era una lunghissima che m invitava a lungo ragionamento. Ora rispondendo, e cominciando da l ultima, come da soggetto che più mi preme, le dico ch io intrai in questa tresca non volontariamente, nè mosso da ira e da impeto inconsiderato; ma sforzato dal mio onore, e provocato da una mentita insolentissimamente ed impertinentissimamente replicatami. E sì come contra mia voglia io ci sono intrato, così mi sforzerò con ogni mio potere di uscirne quanto prima sarà possibile; ma d uscirne però con ogni mio onore e sodisfazione. Perchè ancora ch io sin ora sia superiore a l avversario non sol ne la giustizia de la causa, ma anche ne fatti che son passati fra noi; avendo io percosso lui da uomo da bene, ed egli percosso me da traditore, ed aggiunta al tradimento la viltà de la subita fuga; sì che senz altro potrei dopo la narrazione del fatto far la pace, quand egli fosse mio pari; nondimeno, essendo fra la sua persona e la mia molta disuguaglianza di sangue, e dirò anche d ogn altra condizione, se mai verrò a quest atto, vorrò che in questo ancora appaia al mondo quant egli mi sia inferiore: e s altro rispetto che quel di lui e de fratelli non m avesse ritenuto sino a quest ora, egli forse se ne sarebbe accorto, nè s andrebbe vantando d aver fatto, ec. Ma per esser questa mia querela complicata con mille altri intrichi, 36

13 SCRISORI DIN CASA DE NEBUNI încearcă, Preacinstită Doamnă, încât pe cât de tulburat mi-e sufletul, pe atât sunt de tulburi şi aceste cuvinte prin care nu ştiu cum să-mi rostesc necazul. Înălţimea Voastră îşi va da seama de cât de mare îmi este chinul. Rugându-mă lui Dumnezeu pen - tru fericirea voastră, închei. De la Roma [1556]. [85] CĂTRE ORAZIO CAPPONI 4. FLORENŢA Plecarea mea din Ferrara 5 şi tulburările suferite sunt pricina pentru care nu am răspuns până acum la cele trei scrisori ale Domniei Voastre, printre care una foarte lungă mă îndemna la o stăruitoare cugetare. Răspunzându-vă acum şi începând cu cea din urmă, care mă apasă mai mult, vă mărturisesc că am intrat în această încurcătură 6 nu de bunăvoie, nici împins de mânie sau de vreo pornire nesocotită, ci silit de cinstea mea şi stârnit de o minciună care mi-a fost spusă într-un fel foarte neruşinat şi îndrăzneţ. Şi, dat fiind că am intrat fără voie, voi face tot ce voi putea să ies cât mai curând; dar să ies cu cinste şi mulţumire. Deşi îmi întrec adversarul nu numai în dreptatea cauzei, ci şi în faptele care s-au petrecut între noi, eu lovin du-l ca un om drept, iar el făcând-o ca un trădător, adăugând la trădare laşitatea fugii neaşteptate, aş putea fără doar şi poate să fac pace cu el, după înfăţişarea celor întâmplate, dacă ar fi vrednic să-mi stea alături; fiind însă între dânsul şi mine multă deosebire în privinţa sângelui şi în orice altă privinţă, dacă voi ajunge vreodată la pace, aş vrea ca şi prin ea să se vadă cu cât este el mai prejos decât mine. Şi, dacă până acum nu m-ar fi reţinut respectul faţă de el şi faţă de fraţii lui, el şi-ar fi dat poate seama de toate acestea şi nu s-ar mai fi lăudat cu cele ce a făcut şi cu altele. Pentru că această ceartă a mea s-a încâlcit însă cu mii de alte intrigi 7, nu vreau să mă las stăpânit de furie. Nu m-aş mira ca el să îndrăznească să arate întâmplarea în 37

14 LETTERE DAL MANICOMIO non vuo correr a furia. Non mi meraviglio ch egli ardisca di mostrar il caso in iscritto, poichè da un infame ogni cosa si può aspettare: ma s egli non fosse tale, molto me ne maraviglierei. Perochè così il risentimento de lo schiaffo ch io gli diedi, come il suo assassinamento, fur fatti non di notte e ne de serti, ma l uno e l altro di mezzo giorno, nel cortile e ne la piazza: e tutta Ferrara sa che quando io il percossi, io era solo e disar - mato; e ch egli non fece nè mostrò di voler far risentimento. Venne poi accompagnato da molti a darmi di dietro, e fuggì pria quasi che mi toccasse. Ma sì come qui si sa, così tosto credo che per tutta Italia si saprà, perochè si procederà contro lui come si conviene. Non disse già bugia a Vostra Signoria, quand egli disse d aver veduto un monte di sue lettere: perochè, oltre alcune ch io glien avea mostrate, egli con sua industria s era ingegnato di veder l altre, avendo fatto fare una chiave falsa ad una cassetta dove io tengo le mie scritture. Ma tanto mi basti aver detto di questo infame, al quale non credo che l signor Cortile avrà dato ricetto con molta sodisfazione del signor duca, e se ne potrà esser accorto. Or passando ad altro, mi spiace infinitamente che l signor Salviato vada a Parigi, e perchè mi toglie la speranza d averlo a veder per qualche anno, e perchè io m aveva promesso d aver a ricevere molto giovamento da lui in questa revision del mio poema: ma se questa sua andata sarà con suo utile ed onore, come io spero, il piacere ch io prenderò del suo bene non mi lascierà sentir la noia de miei incomodi. Vostra Signoria, di grazia, li baci in mio nome le mani, e la ringrazi de l onorata menzione c ha in animo di fare del mio poema; e l assicuri ch io me gli conosco molto obbligato, e gli sono affezionatissimo servitore. In quanto al discorso di Vostra Signoria, m è paruto pieno di dottrina e d erudizione, e sovra tutto ingegnoso; e m ha fatto, a confessar il vero, molte volte vergognare d alcune mie 38

15 SCRISORI DIN CASA DE NEBUNI scris, fiindcă de la un ticălos te poţi aştepta la orice; de n-ar fi aşa, mult m-aş mai minuna. Căci palma pe care i-am dat-o ca răspuns la jigniri, ca şi încercarea lui de a mă ucide nu s-au petrecut noaptea sau în pustiu, ci în plină zi, la Curte şi în piaţă, şi toată Ferrara ştie că, atunci când l-am lovit, eram singur şi fără arme şi că el nici măcar n-a încercat să răspundă. A venit apoi cu mai mulţi să mă lovească pe la spate şi a fugit chiar înainte de a mă atinge. Cred că, aşa după cum se ştie aici, în curând se va afla în toată Italia, drept care trebuie să se pur - ceadă împotriva lui, aşa cum se cuvine. El nu v-a minţit când a spus că a văzut un munte de scrisori de-ale Domniei Voastre, fiindcă, în afară de câteva pe care i le-am arătat eu, a reuşit cu dibăcie să găsească şiretlicul prin care să vadă şi altele, făcân - du-şi o cheie falsă de la caseta unde îmi ţin scrisorile. Dar mi-e de ajuns cât am spus despre acest netrebnic, căruia domnul Cortile cred că nu i-a dat adăpost spre mulţumirea domnului duce 8, iar acesta a putut să-şi dea seama de ce. Trecând acum la altceva, îmi pare nespus de rău că domnul Salviato 9 pleacă la Paris, atât pentru că îmi curmă speranţa de a-l mai putea vedea pentru câţiva ani, cât şi pentru că îmi făgăduise că-mi va fi de mare folos în îndreptarea poemului meu: dacă această plecare va fi însă spre folosul şi onoarea lui, aşa cum nădăjduiesc, bucuria pe care o voi simţi pentru binele lui nu mă va lăsa să mă întristez pentru neajunsurile mele. Vă rog pe Domnia Voastră să binevoiţi să-i sărutaţi dreapta în numele meu şi să-i mulţumiţi pentru dorinţa lui cea scumpă de a-mi pomeni poemul 10 ; şi să-l încredinţaţi că-i sunt foarte recunoscător şi că-i sunt un servitor cât se poate de devotat. Privitor la discursul Domniei Voastre, mi s-a părut plin de învăţăminte, de cunoaştere înaltă şi, mai presus de toate, de talent; iar ca să vă mărturisesc adevărul, m-a făcut de multe ori să mă ruşinez de unele dintre neroziile mele, pe care, fără tăgadă, 39

16 LETTERE DAL MANICOMIO sciocchezze, che troppo chiaramente me le fa conoscer per tali. S io ho a parlar liberamente, in quel c appartiene a l articolo principale, io continuo ne la prima mia opinione, e mi pare di poter solver le sue opposizioni, e di poter molte cose a l incontro opporre a la opinione sua. Ma non mi trovo per ora dis - posto a trattar questa materia, così per li presenti miei disturbi, com ancora perch io non ho molto presenti alcuni testi de la Poetica, avendo da alcuni anni in qua atteso più a la pratica c a la teorica. Ma un giorno ella vedrà intorno a ciò distintissimamente la mia opinione. Il primo canto, ch ella mi dimanda, non posso mandarlo per ora, non me ne trovando aver copia; ma le prometto ch ella il vedrà prima che si stampi. E con questo a Vostra Signoria con tutto il cuore bacio le mani; ringraziandola di nuovo de l amor che mi porta, e pregandola che continui a darmi avviso di costui. E le bacio le mani. Di Ferrara, il dì 10 di ottobre [1576]. [98] AI CARDINALI DELLA SUPREMA INQUISIZIONE. ROMA Torquato Tasso, umilissimo servitore di Vostre Signorie illustrissime, entrò ne mesi passati in fermissima opinione di essere stato accusato al Santo Uficio, perchè si accorse che con sottili artificii gli erano stati fatti tenere, fuor d ogni sua intenzione, alcuni libri proibiti; oltre che il supplicante era consapevole a se stesso di aver dette con alcuni (che poi si scopersero suoi nemici, confidenti e dependenti da persone di molta importanza, da le quali è stato molto perseguitato) alcune parole assai scandalose, le quali poteano porre alcun dubbio di sua fede. Ora essendo il supplicante appresentato, fu assoluto più tosto come peccante di umor melanconico, che come sos petto di eresia: e chiedendo egli le difese, non gli furono concedute, ancorchè egli 40

17 SCRISORI DIN CASA DE NEBUNI el mi le dezvăluie ca atare. Dacă pot vorbi liber, în cele ce ţin de chestiunea principală 11, rămân la prima mea convingere căci mi se pare că pot răspunde argumentelor Domniei Voastre şi că le pot opune multe de-ale mele. Însă deocamdată nu sunt pregătit să tratez această chestiune, atât din pricina tulbură - ri lor mele de acum, cât şi pentru că nu cunosc foarte bine unele texte de poetică, deoarece de câţiva ani încoace mă dedic mai mult practicii decât teoriei. În legătură cu aceasta, într-o zi îmi veţi afla foarte desluşit părerea. În legătură cu primul cânt pe care Domnia Voastră mi-l cereţi, nu vi-l pot trimite deocamdată, fiindcă nu am acum nici o copie; dar vă promit că-l veţi vedea înainte să se tipărească. Acestea fiind zise, vă sărut mâinile din toată inima, mulţumin - du-vă din nou pentru dragostea ce-mi purtaţi şi rugându-vă să nu încetaţi să mi-o dovediţi. Vă sărut dreapta. De la Ferrara, 10 octombrie [1576]. [98] CĂTRE CARDINALII PREAÎNALTULUI TRIBUNAL AL INCHIZIŢIEI. ROMA Torquato Tasso, preasupus slujitor al Luminăţiilor Voastre, s-a încredinţat de acum câteva luni că a fost pârât Sfântu lui Oficiu, întrucât şi-a dat seama că prin şiretlicuri meşteşu gite i-au fost lăsate în păstrare, fără voia sa, unele cărţi oprite. De asemenea, pârâtul ştie prea bine că a rostit de faţă cu alţii (care apoi s-au dovedit a-i fi duşmani, oameni de taină şi slujitori ai unor persoane de rang înalt care l-au prigonit cu asprime) cu - vinte foarte compromiţătoare, care i-ar fi putut pune la îndo - ială credinţa. În urma înfăţişării 12, preaumilul a fost iertat, soco tindu-se că păcatul lui a fost mai curând umoarea melan - colică 13 decât erezia. Şi, cerând el să se apere, nu i s-a îngăduit, deşi a fost cercetat în multe privinţe importante; el crede că 41

18 CUPRINS Poetul melancolic de Sergio Zatti Cronologie Notă asupra ediţiei şi a traducerii [1] A Vittoria Colonna. Napoli Către Vittoria Colonna. Neapole [85] A Orazio Capponi. Firenze Către Orazio Capponi. Florenţa [98] Ai cardinali della Suprema Inquisizione. Roma Către cardinalii preaînaltului Tribunal al Inchiziţiei. Roma [101] Ad Alfonso da Este, Duca di Ferrara Către Alfonso da Este, duce de Ferrara [106] A Cornelia Tasso. Sorrento Corneliei Tasso. Sorrento [123] A Scipione Gonzaga. Roma Către Scipione Gonzaga. Roma [127] Ad Alfonso da Este, duca di Ferrara Către Alfonso da Este, duce de Ferrara [155] Ad Alessandro Pocaterra. Ferrara Către Alessandro Pocaterra. Ferrara [162] Al cardinale Giovan Girolamo Albano. Roma Către cardinalul Giovan Girolamo Albano. Roma [190] A Maurizio Cataneo. Roma Către Maurizio Cataneo. Roma [244] A Girolamo Mercuriale. Padova Către Girolamo Mercuriale. Padova

19 CUPRINS [256] A Scipione Gonzaga. Roma Către Scipione Gonzaga. Roma [258] A Biagio Bernardi. Forlì Către Biagio Bernardi. Forlì [268] A Muzio Muzzolo. Roma Către Muzio Muzzolo. Roma [277] Ad Alfonso da Este, duca di Ferrara Către Alfonso da Este, duce de Ferrara [288] A Don Angelo Grillo Către părintele Angelo Grillo [290] A Curzio Ardizio. Mantova Către Curzio Ardizio. Mantova [321] Ad Alessandro Pocaterra. Ferrara Către Alessandro Pocaterra. Ferrara [341] A don Angelo Grillo Către părintele Angelo Grillo [351] A Lucrezia da Este, duchessa d Urbino. Ferrara Către Lucrezia da Este, ducesă de Urbino. Ferrara [367] A Luca Scalabrino. Ferrara Către Luca Scalabrino. Ferrara [377] All agente del cavalier Flaminio Cattabene. A San Giorgio Către omul de încredere al nobilului cavaler Flaminio Cattabene. La San Giorgio [391] A Luca Scalabrino. Ferrara Către Luca Scalabrino. Ferrara [396] A Maurizio Cattaneo. Roma Către Maurizio Cataneo. Roma [400] Ad Aldo Manuzio. Venezia Către Aldo Manuzio. Veneţia [409] A Giovann Angelo Papio. Roma Către Giovann Angelo Papio. Roma

20 CUPRINS [414] A Ercole Tasso. Bergamo Către Ercole Tasso. Bergamo [454] A Maurizio Cataneo. Roma Către Maurizio Cataneo. Roma [456] A Maurizio Cataneo. Roma Către Maurizio Cataneo. Roma [503] A Giovan Battista Licino. Bergamo Către Giovan Battista Licino. Bergamo [521] A don Angelo Grillo. Mantova Către părintele Angelo Grillo. Mantova [526] A Bianca Cappello, granduchessa di Toscana Către Bianca Cappello, mare ducesă de Toscana [532] A Lorenzo Malpiglio. Ferrara Către Lorenzo Malpiglio. Ferrara [540] A Giovanni Botero. Torino Către Giovanni Botero. Torino [549] Al dottor Giovan Battista Cavallara. Mantova Către doctorul Giovan Battista Cavallara. Mantova [550] A Guido Coccapani. Ferrara Către Guido Coccapani. Ferrara [554] Ad Alfonso da Este, duca di Ferrara Către Alfonso da Este, Duce de Ferrara [600] A Cornelia Tasso. Sorrento Corneliei Tasso. Sorrento [637] A Giovan Battista Licino. Bergamo Către Giovan Battista Licino. Bergamo [647] Ad Ascanio Mori. Mantova Către Ascanio Mori. Mantova [650] Ad Ascanio Mori. Mantova Către Ascanio Mori. Mantova [676] A Giovan Battista Cavallara Către Giovan Battista Cavallara

21 CUPRINS [695] A Giulio Vassalino. Ferrara Către Giulio Vassalino. Ferrara [697] A Margherita Gonzaga, duchessa di Ferrara Către Margherita Gonzaga, ducesă de Ferrara [729] All Imperatrice (Supplica) Către împărăteasă (Petiţie) Note