Dragi profesori, elevi și colegi, Filmele de proiect. Ghid educativ. Keeper. Keep Rollin

Transcript

1

2 Contents Publicație co-finațată de Elveția prin intermediul Contribuției Elvțiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Pentru mai multe detalii despre Programul de Cooperare Elvețiano-român vizitați următoarele site-uri: Dragi profesori, elevi și colegi,... 4 Ghid educativ... 4 Filmele de proiect Keep Rollin Keeper Mustang La Vie en Grand (Trăiește din plin) Băiatul și bestia Înapoi acasă (Louder than Bombs) Mini-lecțiile de cinema... 8 O mică lecție de cinema: documentarul Jean-Stéphane Bron Kacey Mottet Klein, nașterea unui actor de Ursula Meier Ce ochiul nu vede de Frédéric Mermoud Lecțiile de cinema Lecția 1 - Istoria cinematografiei Lecția 2 genurile cinematografice Lecția 3 De la documentar la ficțiune Lecția 4 Actorul de film Lecția 5 - Cinema la feminin Lecția 6 Planeta cinema Lecţia 7 Filmul de animaţie Lecția 8 - Limbajul cinematografic Educație prin film: lecțiile sociale Keep Rollin - Viața tinerilor cu dizabilități Keeper Planificarea familială în adolescență Mustang Discriminarea de gen și drepturile Omului Trăiește din plin (La Vie en Grand) Inegalități sociale și traficul de droguri Băiatul și bestia (The Boy and the Beast) De la adolescență la maturitate: lumi diferite Înapoi acasă (Louder than bombs) Familia, fotografia de război și planuri narative Impresiile cadrelor didactice Colofon Echipă editorială Această publicație nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului Elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este asumată în întregime de Asociația Culturală Macondo. 2 3

3 Dragi profesori, elevi și colegi, Filmele de proiect Echipa Asociației Macondo împreună cu echipa Lanterna Magică au pregătit acest ghid educațional pe parcursul anului școlar , în cadrul proiectului Filme pentru liceeni, co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Ghidul este structurat în trei părți principale, cu lecții teoretice de limbaj cinematografic și istoria filmului, cu lecții sociale exemplificate cu activități și discuții pe marginea a șase filme propuse și trei mici lecții de cinema scurt-metraje video realizate în Elveția. Ghidul propune astfel îmbinarea cunoștințelor teoretice despre film cu exerciții de încurajare a gândirii critice, pentru alfabetizarea vizuală în sfera celei de-a 7-a Arte în rândul liceenilor din România. Deși cele 8 lecții teoretice de cinematografie pot fi predate separat de cele 6 lecții sociale pe marginea a celor 6 filme propuse, ghidul oferă ocazia de a relaționa cele două părți prin activități conexe de obicei prin intermediul ultimei activități din fiecare lecție cinematografică. Împreună cu profesorii, elevii și organizatorii de proiecții cinematografice, am reușit într-un an să dezbatem materialul propus, să identificăm cele mai bune abordări și să realizăm acest material ajutător pentru oricine dorește să își îmbunătățească cultura cinematografică și temele importante aduse în prim plan de cinematografia mondială. Prin intermediul acestui ghid, echipa de proiect dorește de asemenea să dezvolte educația vizuală și media în România, într-un sector cultural care are nevoie de audiențe critice, capabile să discearnă de la o vârstă timpurie tipurile de mesaje și imagini care inundă lumea din jurul nostru. Această publicație se înscrie în eforturile recente de a crește conștientizarea față de educația culturală în genere și de încurajare a tinerelor audiențe în vizionarea de filme de calitate, atât în România, cât și în Uniunea Europeană și Uniunea Europeană extinsă. Peste de liceeni și 700 de profesori din România au participat la 161 de evenimente de proiecție în orașele București, Slobozia, Giurgiu, Caracal, Slatina, Râșnov, Toplița, Moinești, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Târgoviște, Moreni, Corabia și Focșani, unde 90 de licee din țară au putut accesa catalogul filmelor bune. Vă mulțumim că ne-ați fost alături și sperăm că acest Ghid va fi util în sala de clasă, în sala de cinema și în următorii pași pe care îi avem de parcurs pentru îmbunătățirea educației cinematografice și sociale. Ghid educativ Ghidul educativ este un instrument creat pentru profesori, ce conține planuri de lecție cu metode de predare prin film. Ce poate conține un astfel de ghid? Proiectul «Filme pentru liceeni» beneficiază în primul rând de experiența elvețiană de peste 20 de ani în educația cinematografică pentru tineri. Astfel, Lanterna Magică a dezvoltat 8 lecții teoretice de cinema despre filmele selectate si vizionate în cadrul proiectului. Fiecare lecție este însoțită de extrase video din filme bine-cunoscute, care exemplifică noțiuni punctuale, precum tehnica de așezare în scenă, jocul actoricesc, sau importanța muzicii în scenele de film. Asociația Culturală Macondo complementează lecțiile teoretice de cinematografie cu noțiuni de educație socială pentru cele 6 filme. De la egalitatea de gen, la tinerii cu diazabilități sau planificarea familială, ghidul oferă oportunități de aprofundare a problemelor abordate de filmele vizionate. Toate aceste planuri de lecții și metodele propuse în abordarea lor sunt însoțite de 3 mini lecții de cinema o serie de scurt-metraje realizate de Lanterna Magică și aduse în premieră prin acest proiect în România. Acestea pot fi vizionate de liceeni și de profesori pe site-ul proiectului, pentru a înțelege mai bine ce se ascunde în spatele camerei de filmat. Lecțiile și materialele ce alcătuiesc ghidul educativ sunt disponibile pe site-ul nostru, gratuit în România. Keep Rollin Sinopsis: Valentin, Titus, Lukas și Nils vor să jefuiască o benzinărie pentru a-și dovedi lor și lumii întregi că viața nu se sfârșește când ești într-un scaun cu rotile. Dar jaful nu este așa de simplu de planificat, mai ales când și cel mai simplu drum este o corvoadă. Titlu internațional: Keep Rollin Elveția 2013 Dramă/ Comedie Regizori: Oliver Paulus, Stefan Hillebard Durată: 95 Filmul a fost ales în proiect pentru oportunitatea de a discuta cu elevii despre tinerii cu dizabilități pe parcursul primei lecții sociale. În același timp, prin modul în care este filmată cu camera mobilă, este un prilej bun de a discuta cu elevii despre noțiunile elementare de diferențiere dintre un film documentar și un film de ficțiune, în lecția 3 de cinema, unde ultima activitate propune un exercițiu practic pentru elevi pornind de la film. Pentru a explica mai bine ce înseamnă un documentar, acestui film i se asociază și un scurt-metraj, O mică lecție de cinema: documentarul de Jean-Stéphane Bron, unde elevii pot urmări procesul de realizare al unui documentar. Keeper Sinopsis: Aceasta este povestea a doi adolescenți care urmează să aibă un copil. După ce s-au decis că urmează să îl păstreze, ei sunt nevoiți de a își apăra hotărârea față de adulții din jurul lor și de a face față consecințelor. Titlu internațional: Keeper Belgia 2015 Dramă Regizor: Guillaume Senez Durată: 95 Filmul îl are ca protagonist în rolul masculin pe actorul Kacey Mottet Klein, actor pe care elevii îl pot urmări și în cea de-a doua mini-lecție de cinema, scurt-metrajul Kacey Mottet Klein, nașterea unui actor de Ursula Meier. Partenerii noștri elvețieni de la Lanterna Magică au profitat de ocazie pentru a îi lua un interviu tânărului actor, pe care l-au redactat în ultima parte a lecției de cinema numărul patru, Actorul de film. Lecția socială numărul 2 asociată acestui film tratează tema sarcinii adolescentine, cu noțiuni de educație sexuală și centrele de planificare, urmărind de această dată subiectul din prisma personajului masculin. Asociația Culturală Macondo 4 5

4 Mustang Este începutul verii. Lale, Nur, Ece, Selma și Sonay sunt cinci surori nedespărțite. Undeva într un sat din nordul Turciei, cele cinci surori se întorc acasă de la școală, jucându se, cu inocență, cu niște băieți. Presupusa obscenitate a jocurilor lor stârnește un scandal cu consecințe neprevăzute. Încetul cu încetul, casa familiei celor cinci se transformă într o închisoare, orele de la școală sunt înlocuite de ore de menaj și încep să fie aranjate căsătorii. Însuflețite de aceeași dorință de libertate, cele cinci surori eludează restricțiile care le sunt impuse. Titlu internațional: Mustang Franța 2015 Dramă Regie: Deniz Gamze Ergüven. Durată: 97 Premiul Label Europa Cinemas, Nominalizat la Caméra d Or și Trofeul Queer Palm Pornind de la explicarea conceptului de gen și de egalitate de gen, lecția socială numărul 3 aferentă filmului Mustang, a cărui acțiune urmărește cinci surori crescute într-o societate patriarhală cu puternice valori tradiționale, își propune identificarea stereotipurilor de gen și a consecințelor sale negative atât asupra femeilor cât și asupra bărbaților. Lecția de cinema numărul 5 se asociază de această dată temei sociale prin discutarea rolului femeilor în industria filmului. O scurtă introducere istorică în detalii despre femeile în cinema, trecute cu vederea până de curând în cinematografia internațională. La Vie en Grand (Trăiește din plin) Adama este un adolescent de 14 ani. El locuiește cu mama lui într-un apartament mic de două camere din suburbiile pariziene. El nu este foarte bun la școală, deși are potențial mare. Împreună cu Mamadou, care este mai tânăr decât el, Adama încearcă să schimbe traiectoria vieților lor de până acum. Titlu internațional: La Vie en Grand Franța 2015 Dramă Regie: Mathieu Vadepied Durată: 93 Lecția de cinema numărul 6 abordează diversitatea reprezentării multiculturale în film. O industrie cu adevărat globală, filmul folosește și multe stereotipuri vizuale și verbale pentru a-și ilustra personajele, nu întotdeauna foarte fidel realității. Astfel, împreună cu lecția socială numărul 4 care tratează tema inegalității sociale, elevii ar putea discuta despre diferențele culturale, importanța educației în dezvoltarea tinerilor cu oportunități reduse și perspectiva critică asupra stereotipiilor etnice. În același timp, activitatea numărul 3 din lecția socială propune spre dezbatere traficul de droguri, tema secundară a filmului. Băiatul și bestia Shibuya este lumea oamenilor, iar Jutengai este tărâmul imaginar al bestiilor. Aceasta este povestea unui băiat solitar și a unei bestii singuratice din două lumi separate. Într-o zi, băiatul se pierde în lumea imaginară Jutengai, unde acesta devine discipolul bestiei Kumatetsu. Această întâlnire fortuită este doar începutul unei aventuri ce depășește imaginarul Titlu internațional: The Boy and the Beast Japonia 2016 Film de animație, aventuri Realizat de Mamoru Hosoda Durată: 119 Lecția socială numărul 5 debutează cu o scurtă motivație pentru alegerea acestui film: Chiar dacă pare a fi un film de animație obișnuit, acesta nu este neapărat destinat doar copiilor. Povestea lui Kyuta abordează tema maturizării, a trecerii de la copilărie la adolescență și cea a înfruntării demonilor proprii. În completarea activităților sociale, lecția de cinema numărul 7 oferă detalii despre filmul de animație și animația japoneză, anime. Înapoi acasă (Louder than Bombs) Un tată și cei doi copii ai săi se confruntă cu amintirile pentru mama și soția lor decedată fotograf faimos de război. Cum își pot continua ei acum viața de familie cu toate secretele pe care ea l-a lăsat în urmă? Titlu internațional: Louder than Bombs Norvegia 2015 Dramă Regie: Joachim Trier Durată: 109 Lecția 8 de cinema vizează deprinderea unui set de cunoștințe din sfera limbajului cinematografic. La fel ca literatura, cinematografia este un mijloc de comunicare și, prin urmare, se folosește de un limbaj specific. Această lecție explorează elementele majore ale acestui limbaj: diversitatea planurilor, mișcările camerei, unghiurile de filmare și montajul. Filmul selectat conține elemente complexe de realizare de film, fiind potrivit pentru exemplificare. Scurt-metrajul din mini-lecția de cinema Nu a fost văzut, nu au fost luate de Frédéric Mermoud completează detaliile abordate de Ghid. Lecția socială numărul 6 abordează temele dificile ale filmului: fotografia de război, comunicarea inter-generațională, cu un segment important dedicat înțelegerii tipurilor de narațiuni prezente în film. 6 7

5 Mini-lecțiile de cinema Pentru a urmări mini-lecțiile de cinema, vă rugăm să accesați site-ul proiectului, O mică lecție de cinema: documentarul Jean-Stéphane Bron Prin realizarea unui film de scurt-metraj cu un adolescent, Jean-Stéphane Bron dezvăluie câteva dintre secretele documentarului, cinematografia din viața reală pusă în scenă... Ilham are 12 ani. De când era mică, ei îi place să spună povești. Ea a făcut filme pe calculator cu eroii pe care ea îi inventează. Dar astăzi este un alt exercițiu cinematografic realizat de Ilham... Acest film este o lecție de conversație, atât veselă cât și profundă, între o fetiță și regizorul care a ales să îi facă portretul. Ce este un documentar? Ilham filmează lumea din jurul ei, familia ei, bunicii ei. Ea le pune întrebări celor din jurul ei: Cum să filmeze? Cine sunt ei? Ca un set de păpuși rusești, două filme se potrivesc împreună, cel al autorului, dar și cel al subiectului filmat, care este implicat activ în crearea imaginii de ansamblu. Kacey Mottet Klein, nașterea unui actor de Ursula Meier De la testare, repetiții, secvențe video și clipuri de film, Ursula Meier a născut practic un actor pe ecran, Kacey Mottet Klein. Ea l-a descoperit și încă de la vârsta de 8 ani l-a îndrumat în Home și apoi la 12 ani în filmul Copilul de la înălțime. 8 ani ani. Un băiat din ce în ce mai matur apare în fața camerei, plin de emoții. Un băiat care se confruntă cu limitele sale, umbrele sale. O persoană care de-a lungul anilor renunță la personaje, la momentele de cotitură în ceea ce ar putea părea un joc simplu al unui copil, într-un actor adevărat. Aceasta este povestea unei voci, a unei prezențe actoricești, dintr-o singură privire. Portretul unui adolescent care a crescut în fața camerei de filmat. Ce ochiul nu vede de Frédéric Mermoud Alice, la 15 ani, are o întâlnire cu Mathieu, cel mai frumos băiat din școală. Prietena ei, Julie, îi dă o rochie roșie pentru ocazie. Însă Alice are o pereche de pantofi sport uzați. Împreună, ele merg în căutarea perechii perfecte de pantofi, dar nimic nu se va întâmpla cum a fost planificat... Printr-un montaj dramatic al vieții de zi cu zi, acest mic curs de cinema examinează racordul de privire, o figură centrală a limbajului cinematografic, care ne permite să înțelegem sentimentele unui personaj, arătându-ne ceea ce vede. Lecțiile de cinema Observații preliminare Din punct de vedere al structurii, lecțiile încep cu o introducere în timpul căreia se va iniția o conversație cu elevii. Lecția este divizată în mai multe părți care vor fi detaliate în cele ce urmează. La sfârșitul fiecărei lecții, concluzia permite profesorului să rezume și să sintetizeze conținutul lecției, pentru a aborda eventual lecția următoare după ce verifică în prealabil cunoștințele dobândite de elevi în decursul acestei lecții. Următorii termeni sunt meniți să ghideze profesorul în ceea ce privește desfășurarea lecției. Subiectul - prezintă temele lecției. Obiectivul - precizează obiectivul educațional al lecției. Conținutul - prezintă materia pe care profesorul trebuie să o comunice elevilor săi în cuvinte proprii și ușor de înțeles. Conversația are loc atunci când e indicat ca profesorul să inițieze un dialog cu elevii săi. Se precizează în ce mod trebuie condusă discuția. Activitatea - oferă profesorului posibilitatea de a implica elevii într-o activitate practică. Atenție: (conversațiile) și (activitățile) propuse sunt opționale. Acestea permit adaptarea duratei lecției în funcție de timpul disponibil. Profesorul va conduce conversația sau activitatea ținând seama de specificul clasei. Materialul ajutător - fiecare termen specific este detaliat în documentul ajutător atașat lecției. Acesta permite profesorului să explice mai pe larg unele elemente sau să răspundă unor eventuale întrebări ale elevilor. Referitor la secvențele de film: Lecția se bazează pe numeroase clipuri, oferind acces la un număr mare de filme într-o perioadă scurtă de timp. Reflectând fapte istorice, probleme sociale, limbi, culturi, etc. precum și evoluția limbajului cinematografic, clipurile ajută la dezvoltarea unei viziuni critice și la memorarea unui număr semnificativ de elemente, fără a fi nevoie de explicații complexe sau prea detaliate. Pentru a putea difuza clipurile progresiv, pe măsură ce lecția avansează, profesorul are la dispoziție suportul audio-vizual: fie un DVD, fie o pagină Web care conține extrasele de film care pot fi descărcate: www. filmepentruliceeni.ro, (accesate cu ajutorul parolei: hailafilm). Dacă folosește un proiector, profesorul trebuie să se asigure că dimensiunea imaginii este setată în format 16/9. Profesorul poate stabili formatul cu ajutorul indicațiilor din meniul primar al suportului audiovizual. Pentru a viziona primul clip, profesorul selectează opțiunea clipuri. Pentru a viziona al doilea clip, se apasă tasta Enter sau butonul alb din partea dreaptă jos a imaginii. Dacă profesorul dorește să revadă vreunul dintre clipuri, are la dispoziție o listă completă a clipurilor, această listă poate fi accesată prin intermediul butonului meniu, sau cu butonul index. Este posibil ca elevii să solicite lista filmelor din care au fost extrase clipurile. Tocmai de aceea am atașat și lista respectivă. Pe deasupra, aceasta îi permite profesorului să aprecieze și să gestioneze corect timpul pe care îl are la dispoziție. 8 9

6 Lecția 1 - Istoria cinematografiei (subiect) Această introducere în istoria cinematografiei pornește chiar de la preistoria cinematografului prin prezentarea elementelor cheie care au contribuit la inventarea acestuia. Lecția prezintă apoi marile revoluții prin care a trecut cea de-a șaptea artă, cele care au condus cinematografia spre forma sa actuală: apariția sunetului, a culorii, a ecranului de tip cinemascop sau chiar a filmului digital. (obiectiv) Profesorul își propune să le arate elevilor că cea de-a șaptea artă a evoluat de-a lungul timpului și să le ofere bazele unei perspective istorice asupra cinematografiei precum și primele elemente ale unei culturi cinematografice. Rezumat 1. Pre-cinema 2. Apariția cinematografului 3. Filmul mut 4. Apariția sunetului 5. Apariția culorilor 6. Concurența dintre televiziune și cinematograful cu ecran de tip cinemascop 7. Filmul digital Introducere Pentru a introduce acest prim curs, profesorul poate deschide mai întâi discuția întrebând elevii dacă au văzut filme la cinema, dacă se duc des la cinema și de ce se duc, dacă le place sau nu la cinema și de ce le place sau nu, dacă preferă să vadă filmele la televizor, la DVD player, pe calculator sau la cinema, dacă se uită la filme singuri sau alături de cineva, cu cine preferă să vadă filmele, etc. Astfel, elevii pot să-și deducă ei înșiși obiceiurile de vizionare a filmelor. Această discuție îi dă profesorului ocazia să dezvolte cunoștințele și activitățile clasei în domeniul filmului. De asemenea, se va putea măsura progresul făcut de clasă atunci când aceasta va ajunge la ultima lecție despre cinema. Profesorul are libertatea de a conduce discuția în modul pe care îl consideră potrivit, fie prin sintetizarea diferitelor răspunsuri pe tablă, fie cerându-le elevilor să scrie răspunsurile în caiete. (activitate) Sub îndrumarea profesorului, se poate iniția o activitate de comparare a obiceiurile de vizionare ale clasei cu cele ale altor grupuri de vârstă, cum ar fi părinții, bunicii sau alți adulți (spre exemplu prin intermediul unui sondaj). Pentru a studia obiceiurile părinților sau ale altor adulți, profesorul poate elabora un chestionar împreună cu elevii săi. 1. Pre-cinema Prima proiecție de cinema a avut loc în 28 decembrie de 1895, la Paris, adică acum 120 de ani. Dar filmul nu a apărut de azi pe mâine. Înainte de invenția sa, oamenii au găsit totuși o mulțime de mijloace de a spune povești ajutându-se de imagini și sunete. Putem considera că cinematograful își are originile în vremurile preistorice. Unii dintre cercetători sunt convinși că oamenii cavernelor probabil se amuzau jucându-se cu umbrele lor proiectate pe pereții peșterilor de lumina focului. În preajma anului 1000 e.n. a apărut teatrul umbrelor (cu precădere în China). Acesta presupunea proiectarea pe un ecran a umbrelor produse de siluete decupate, siluetele erau plasate în fața fasciculului care lumina ecranul. Însă numeroasele cercetări și descoperiri științifice din cursul secolului al XIX-lea au contribuit cu adevărat la inventarea cinematografului. - Foto-proiecție care să ilustreze teatrul umbrelor (0 11) Numim pre-cinema perioada care precede nașterea cinematografului. Pe durata acestei perioade, oamenii au utilizat numeroase inovații în încercarea de a proiecta, de a anima (a crea mișcare) sau de a crea imagini. Pentru a înțelege modul în care aceste inovații au contribuit la nașterea cinematografului propriuzis, ar trebui mai întâi să distingem cele trei elemente principale care stau la baza sa: proiectarea, imaginile în mișcare și reproducerea fotografică. Aceste elemente pot fi asociate schematic cu următoarele invenții: 1.1. Lanterna magică 1.2. Jucăriile optice 1.3. Pelicula fotografică 1.1. Lanterna magică Foarte popular în secolul al XIX-lea, dispozitivul numit lanterna magică (explicații în materialul ajutător) poate fi considerat strămoșul proiectoarelor de film. În vremurile în care nu existau nici cinematograful, nici televiziunea, acest spectacol de lumini ce spuneau povești în întuneric avea capacitatea de a face spectatorii să viseze, după cum ne-o dovedește acest fragment din Fanny și Alexander, unul dintre cele mai de seamă filme ale celebrului regizor suedez Ingmar Bergman. Filmul spune povestea lui Alexander, un băiat fascinat de fantome. - Fragment din Fanny și Alexander ( Fanny och Alexander, Suedia / Franța / Germania de Vest, 1982) Ingmar Bergman (1 59) În timpul conversației, profesorul le poate explica elevilor că prin proiectarea unor imagini succesive putem spune o poveste. Apoi aduce în discuție numele acestui dispozitiv și le explică cât de surprinși au fost primii spectatori de imaginile luminoase și pline de culoare care erau proiectate: acestea păreau magice. Făcând legătura cu fragmentul pe care elevii tocmai l-au vizionat, profesorul îi poate întreba pe aceștia dacă imaginile proiectate cu ajutorul lanternei magice erau fixe. În funcție de răspunsuri, le poate spune că unele dintre plăcile de sticlă folosite în timpul proiecției erau prevăzute cu un mecanism care putea determina mișcarea unor elemente din imagine. Așadar, existau mai multe metode de a produce imagini care să se miște. Mulți dintre inventatori au reușit să le anime creând așa-numitele jucării optice. În timpul secolului al XIX, au fost inventate multe jucării optice pentru a anima, adică a face să se miște, imaginile. Una dintre primele astfel de invenții a fost taumatropul. - Fragment din Călărețul fără cap (SUA- Germania, 1999) Tim Burton (1 09) Această jucărie simplă nu face decât să învârtă foarte repede două imagini separate care sunt plasate pe cele două părți ale unui disc, una pe partea din față, cealaltă pe cea din spate. (activitate) Pentru a înțelege empiric persistența retiniană și fenomenul phi (materialul ajutător), care stau la baza principiului imaginilor animate, se poate confecționa un taumatrop: 10 11

7 Soluția 1: profesorul însuși confecționează un taumatrop sau două și le dă elevilor să le studieze. Pentru a realiza aceste obiecte, decupează discuri de carton și desenează câte o imagine pe fiecare parte (care să aibă o oarecare legătură, precum pasărea și colivia sau peștele și acvariul), având grijă să poziționeze unul dintre desene cu susul în jos față de celălalt! Apoi e suficient să facă o mică gaură pe fiecare parte a discului și să treacă un elastic prin cele două găuri, făcând taumatropul să funcționeze prin răsucirea elasticului între degetul mare și arătător. Soluția 2: Profesorul distribuie hârtia cartonată în clasă pentru ca elevii să confecționeze ei înșiși câte un taumatrop, în clasă sau acasă. Materiale necesare: foarfece, lipici, elastic sau benzi de cauciuc elastice, ac sau alt obiect ascuțit pentru a face găurile în carton. Fenakistoscopul, o altă jucărie optică creată între de către profesorul belgian Joseph Plateau, arată ca un disc plasat pe un suport sau picior. - Fragmentul 1 din Nașterea cinematografului (Franța, 1950) Roger Leenhardt (0 41) Spectatorul stă în fața unei oglinzi și ține fenakistoscopul în fața sa. Rotindu-l, observă prin fantele de pe disc imagini care se mișcă. Creat în 1879 de profesorul francez Emile Reynaud, teatrul praxinoscopic dă iluzia de mișcare în interiorul unui decor fix. - Fragmentul 2 din Nașterea cinematografului (Franța, 1950) Roger Leenhardt (1 46) Dorind să-și perfecționeze invenția, Emile Reynaud a creat în 1880 teatrul optic, care permite spectatorului nu doar să vadă o secvență animată într-un decor ca la teatrul praxinoscopic, ci și să o vadă pe aceasta proiectată pe un ecran. Acest dispozitiv permite deja proiectarea unor secvențe animate, prevestind astfel nașterea animației și reprezentând o proiecție similară celei care va da naștere cinematografiei. Dar înainte de a filma și a proiecta filme cu acțiune reală, adică cu actori în carne și oase, trebuie să așteptăm inventarea peliculei fotografice Pelicula fotografică Cu lanterna magică și jucăriile optice, avem deja două componente de seamă ale cinematografului: proiectarea și animația. Fotografia, inventată în jurul anului 1830, reprezintă și ea o etapă necesară pentru apariția cinematografului. Fotografia își are obârșia în camera obscură (material ajutător), un aparat care permite obținerea unei imagini bidimensionale. În 1826, inginerului francez Joseph Nicéphore Niépce îi vine ideea de a plasa în camera obscură un suport chimic fotosensibil (adică sensibil la lumina) care să fixeze imaginea. Suportul utilizat a fost o placă din cositor acoperită cu bitum de Iudeea. Declanșează deschiderea și așteaptă mai mult de opt ore. Apoi scufundă placa într-o baie de lavandă. Printr-un proces chimic, părțile expuse la soare devin transparente și capătă o tentă gri. Astfel, inginerul a inventat fotografia pe care pictorul francez Louis Daguerre și alți savanți au perfecționat-o cu ajutorul inovațiilor tehnologice și chimice care au dus la scurtarea timpului de expunere. De-a lungul timpului, mulți oameni de știință, printre care englezul Edward Muybridge și francezul Etienne- Jules Marey, au încercat să facă fotografii succesive pentru a descompune imaginile în mișcare. Ei au creat crono-fotografia și au inventat primul aparat de fotografiat care funcționa cu benzi de film pentru a face o mulțime de fotografii succesive și a descompune astfel mișcarea în elementele sale componente (spre exemplu imagini cu o pisică ce cade în picioare). - Fragment din Filme crono-fotografice (Franța, 1894), Etienne-Jules Marey (1 40) În aceeași perioadă, inventatorul și omul de afaceri american Thomas A. Edison, care în 1877 a dat lumii fonograful (strămoșul pickup-ului) și în 1879 a inventat becul electric cu filament, a creat și kinetoscopul (a se consulta materialul ajutător), un aparat optic care permite vizionarea filmelor filmul se află într-o cutie circulară iar spectatorul privește printr-o fantă în interiorul cutiei. - Fragmentul 3 din Nașterea cinematografului (Franța, 1950) Roger Leenhardt (1 20) Lui Edison i-a venit ideea de a perfora părțile laterale ale peliculei de film, pentru a o rula mai ușor prin aparat. Spectatorul trebuia să introducă o monedă în aparat ca să poată viziona filmul. Ajuns la sfârșitul acestei părți dedicate precinematografului, profesorul poate sintetiza conținutul lecției întrebându-i pe elevii săi despre rolul lanternei magice în proiectarea de imagini, despre jucăriile optice și cum au ajutat acestea la animarea imaginilor, despre fotografie și modul în care aceasta a reușit să fixeze pe un suport imagini reale, și în cele din urmă despre crono-fotografie și kinetoscop invențiile care au permis filmarea și vizionarea primelor filme cu acțiune reală. Profesorul explică cum aceste numeroase invenții au dus la apariția cinema-ului. Acesta este rezultatul unor descoperiri tehnologice care au evoluat constant. Familiarizându-se cu aceste invenții diferite, elevii își dau seama că nu există doar un singur mod de a vedea și reda imagini în mișcare. 2. Cinematograful Apariția cinematografului propriu-zis nu este legată doar de invenția care combină proiectarea, imaginile în mișcare și pelicula fotografică, ci și de ideea de a arăta filme unor spectatori și a le cere să plătească un bilet pentru acest privilegiu, lucru pe care Edison l-a înțeles când a scos pe piață kinetoscopul, în care privitorul trebuia să introducă o monedă. Dar frații Auguste și Louis Lumière au fost cei care s-au gândit să proiecteze filme pentru un grup mai mare de spectatori și astfel au organizat prima proiecție publică de cinema cu plată. - Proiecție foto reprezentându-i pe frații Auguste și Louis Lumière (0 11) Cei doi francezi sunt considerați inventatorii filmului, care era numit pe atunci cinematograf (a se vedea materialul ajutător). Prima proiecție de cinema cu public a avut loc la Grand Cafe din Paris, în 28 decembrie Cei câțiva oameni care au participat au fost șocați la vederea unor scene din viața reală proiectate pe un ecran. Zece filme de scurt metraj, numite vederi în mișcare au fost proiectate în acea seară. Aveau o durată mai scurtă de un minut. (activitate) Profesorul le propune elevilor să închidă ochii timp de câteva secunde și să-și imagineze că sunt și ei unii dintre acei oameni care nu au văzuseră vreodată un film, doar fotografii, în nici un caz imagini în care oamenii se mișcă. Iată unul dintre primele filme. Este foarte scurt, durata medie a unui film Lumiere era de 50 de secunde, adică atât cât se poate filma pe 17 metri de peliculă. - Proiecție Grădinarul (Franța, 1895), Auguste și Louis Lumière (0 45) Trebuie să fi fost foarte impresionant să vezi aceste imagini în mișcare. Iată încă un film al fraților Lumiere. - Proiecție Sosirea unui tren în gara La Ciotat (Franța, 1896), Auguste și Louis Lumière (0 47) Se spune că spectatorii din acele vremuri au tresărit de teamă văzând locomotiva care părea că vine spre ei! Frații Lumière au început să trimită tehnicieni în mai multe țări pentru a filma scene reale. Aceștia foloseau o singură cutie care era atât aparat de filmat, cât și proiector. Developau filmele pe loc și astfel puteau proiecta pentru public tot ce filmaseră cu puțin timp înainte. Cinematograful Lumiere, inventat de Louis Jean and Auguste Lumiere în La trei ani după prima proiecție cinematografică, catalogul de filme al fraților Lumière conținea deja peste de titluri care redau evenimentele importante ale momentului și locuri ce păreau incredibile pentru spectatorii de atunci care nu avuseseră ocazia să călătorească în China, Africa, etc. (activitate) Precizând (mai jos) titlurile primelor zece filme realizate de frații Lumiere, profesorul le poate cere elevilor să-și imagineze ce anume prezentau acele filme și ce subiecte abordau, lucru destul de ușor de dedus la o simplă lectură a titlurilor. Profesorul le poate propune elevilor săi să se pună în pielea fraților Lumière și să descrie, oral sau în scris, ce ar alege să filmeze și să arate oamenilor care nu au văzut niciodată un film. Dacă ar fi realizat ei acele prime zece filme, ar fi ales oare să prezinte orașul sau satul lor, țara lor? Programul complet al primei proiecții cu plată pentru public cuprindea zece filme, toate produse în 1895: 12 13

8 Ieșirea muncitorilor din fabrica Lumière din Lyon (muncitorii părăsesc fabrica) Saltul (un călăreț stângaci încearcă să-și încalece calul) Acvariul cu peștișori roșii (un copil se joacă cu peștii dintr-un acvariu) Sosirea congresului de fotografie la Lyon (fotografii debarcă de pe un vas cu aburi) Fierarii (fierarii prelucrează fierul iar calfa suflă în foale) Stropitorul stropit (un grădinar e stropit de furtun) Hrănind copilul (un copilaș e hrănit într-o grădină) Aruncarea cu pătura (niște oameni țin o pătură întinsă și aruncă pe cineva în aer) Piața Cordeliers din Lyon (piața cu mașinile și trecătorii) Marea (niște copii sar în apa mării de pe un ponton) După ce frații Lumière au inventat filmul, mulți oameni au început să spună povești tot mai lungi, punând cap la cap mai multe role de film și astfel a apărut montajul de film. Primul western din istoria cinema-ului este rezultatul unui astfel de montaj. - Fragment din Marele jaf al trenului ( The Great Train Robbery, SUA, 1903) Edwin S. Porter (1 24) În aceeași perioadă, realizatorul francez Georges Méliès a inventat primele efecte speciale și a început să producă filme fantastice, după cum putem vedea în acest film realizat la 100 de ani după filmele lui Méliès de către Martin Scorsese, unul dintre cei mai de seamă cineaști ai momentului. Filmul spune povestea unui băiat și ne arată cum își realiza Méliès filmele. - Fragment din Hugo Cabret ( Hugo, Statele Unite ale Americii, 2011) Martin Scorsese (1 28) Iată și filmul original realizat de Georges Méliès în Fragment din Regatul zânelor (Franța, 1903) Georges Méliès (1 03) 2. Filmul mut La începutul cinema-ului, filmele mute erau încă simple înregistrări ce durau mai puțin de un minut, deoarece rola de film era scurtă. Se filma în exterior, de exemplu, sosirea unui tren în gară sau plecarea unui vas din port. Dar curând s-au inventat filmările în studio, montajul și efectele speciale. Perioada dintre 1915 până în 1929 este epoca de glorie a filmului mut (vezi materialul ajutător), autentic cinema al imaginii! Jonglând cu contrastele, cu lumina și montajul, cineaștii realizează filme care spun povești complexe, plac tuturor și au succes în întreaga lume. Cinematograful este universal și foarte popular! - Fragment din Charlot la casa de amanet ( The Pawn Shop, Statele Unite ale Americii, 1916) Charlie Chaplin (1 32) Mural Charlie Chaplin de Jerry Ragg. Încetul cu încetul, se aduc îmbunătățiri semnificative aparatelor de filmat și calității proiecțiilor așa încât se pot turna filme tot mai lungi și mai sofisticate. - Fragment din Metropolis (Germania, 1927) Fritz Lang (1 40) Folosind aceste fragmente, profesorul le poate cere elevilor să spună ce se întâmplă în film. Astfel aceștia observă că, deși nu aud sunetele și zgomotele din film, înțeleg cu ușurință acțiunea. Elevii deduc apoi mijloacele folosite de cinematograful mut pentru a face spectatorii să înțeleagă filmele. A. Realizatorii de film mut scriau pe cartoane replicile importante, le filmau separat, apoi le intercalau în film. Specialiștii în domeniul cinematografic au numit aceste cartoane intertitluri. B. Filmele erau mereu acompaniate de linii melodice cântate pe loc în sala de cinema. Fie că era vorba de un simplu pianist sau de o orchestră simfonică, muzicienii priveau imaginile și cântau linia melodică ce ajuta la o mai bună înțelegere a acțiunii și intensifica emoțiile trăite de spectatori. C. Actorii de film mut exagerau gesturile și expresiile feței. Chipul era machiat cu alb, în timp ce sprâncenele, ochii și gura se colorau cu negru tocmai pentru a accentua expresia. D. Filmele erau comentate de persoane care se adresau direct publicului din sală. Li se spunea povestași. Aceștia citeau intertitlurile deoarece mulți dintre spectatorii adulți ai acelor vremuri nu știau să citească. Povestașii mai dădeau și unele detalii istorice astfel încât publicul să înțeleagă ce se întâmplă în film. 3. Apariția sunetului Profesorul le spune elevilor că până în 1927, adică timp de 32 de ani, s-au realizat doar filme mute. În timpul conversației le explică și că stagnarea nu a fost cauzată de imposibilitatea înregistrării sunetelor, cum s-ar putea crede. Le amintește că Thomas A. Edison a inventat fonograful în 1877, adică cu 18 de ani înainte de nașterea cinematografului. Profesorul le spune că la începuturi cineaștii nu reușeau să facă imaginea și sunetul să ruleze simultan. Aparatele nu erau foarte precise, așadar nu se puteau sincroniza replicile dialogului cu mișcarea gurilor actorilor. Se producea un decalaj cu rezultate destul de comice, dar deloc convingătoare. Pentru a sincroniza sunetul și imaginea, cineaștii au plasat o bandă sonoră (materialul ajutător) pe film, alături de imagini. Astfel a apărut primul film vorbit din istoria cinematografului, acesta a reprezentat o adevărată revoluție. - Fragment din Cântărețul de jazz ( The Jazz Singer, SUA, 1927) Alan Crosland (1 18) În 1927, cinematograful a devenit vorbit, dar mai ales cântat. Într-adevăr, odată cu apariția sunetului în filme, realizatorii încep să aducă în cinema spectacolele muzicale de pe Broadway, o stradă din New York devenită celebră datorită numărului mare de teatre și săli de concerte. În această perioadă s-au filmat destule comedii muzicale în care apăreau multe numere dansante (adesea multiplicate printr-un sistem de oglinzi), precum în filmele lui Busby Berkeley. - Fragment din Parveniții din 1935 ( Gold Diggers of 1935, Statele Unite ale Americii, 1935) Busby Berkeley (1 08) Dar publicul are impresia că urmărește mai degrabă spectacole, nu filme. Studiourile de film reacționează și decid să facă filme care combină poveștile și cântecele, adică în care personajele încep să danseze și să cânte în timp ce povestea se derulează. - Fragment din Cântând în ploaie ( Singing in the Rain, Statele Unite ale Americii, 1952) Stanley Donen și Gene Kelly (2 04) 4. Apariția culorii Amintindu-le elevilor de ultimul fragment pe care l-au vizionat, cel din Cântând în ploaie, profesorul poate să-i întrebe pe aceștia dacă i-a frapat o diferență importantă dintre acest fragment și cele vizionate anterior. Completând răspunsurile lor, le amintește că la începuturile sale, cinematograful era mut și albnegru. Întocmai! Nu se putea filma color. Profesorul le propune să se întoarcă puțin în urmă pentru a studia apariția culorii. La începuturile cinematografului, nu se cunoștea încă procedeul care permite filmarea de imagini color (materialul ajutător). Filmul, la fel ca fotografia, se putea realiza doar alb-negru. Foarte curând cineaștii și-au dorit să realizeze filme color care să semene cât mai mult cu realitatea. Așa încât pelicula fotografică pe care erau turnate filmele alb-negru ajungea să fie colorată manual ceea ce presupunea o muncă titanică: colorarea unui singur minut de film necesita o săptămână de muncă minuțioasă. - Fragment din Cenușăreasa (Franța, 1899) Georges Méliès (0 38) Alți cineaști scufundau rolele de film în băi de culori. Astfel scene întregi aveau o anumită culoare (de exemplu, albastru pentru scenele nocturne, galben pentru scenele diurne, roșu pentru scenele cu incendii sau uzine, verde pentru scenele din pădure). - Fragment din Chipuri de copii (Elveția/Franța, 1925) Jacques Feyder (1 13) Dar nici unul dintre aceste procedee nu reușea să apropie culorile din film de cele din realitatea inconjurătoare. Inventatorii au continuat să caute moduri de a realiza filme color. În 1932, la 37 de ani de la nașterea cinematografului, a fost inventat procedeul Tehnicolor. Cu ajutorul acestuia Walt Disney a realizat primul lungmetraj animat color: Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (1937). - Fragment din Albă ca Zăpada și cei șapte pitici ( Snow White and the Seven Dwarfs, SUA, 1937) Walt Disney (1 02) 14 15

9 Din păcate, acest procedeu era extrem de costisitor și necesita aparatură grea și dificil de deplasat deoarece camera de filmat avea dimensiuni foarte mari. Folosirea unei camere de filmat mari nu afecta foarte mult filmul animat, pentru care se filma fiecare desen în parte, dar îngreuna filmarea realității. Iar actorii plasați în fața unei astfel de camere trebuiau să se miște cât mai puțin. Deoarece această cameră de filmat era atât de greu de folosit, cercetătorii din industria filmului au continuat să caute soluții și Evrica! În 1951 au găsit o metodă de a filma cu ajutorul unor camere mai ușoare datorită peliculei Eastmancolor produse de Kodak. Astfel, după jumătatea anilor 50 majoritatea cineaștilor au realizat tot mai puține filme alb-negru. Iată unul dintre primele lungmetraje filmate color. - Fragment din Vrăjitorul din Oz ( The Wizard of Oz, SUA, 1939), Victor Fleming (2 15) 5. Concurența dintre televiziune și cinematograful cu ecran de tip cinemascop Din anii 60, sunetul și culoarea sunt veșnic prezente în filmul de cinema. Însă în ciuda succesului său imens, cinematograful este amenințat de o nouă invenție: televiziunea (materialul ajutător). Începând cu anii 50, televiziunea începe să facă concurență cinemaului. Oamenii preferă să stea acasă și să urmărească alături de familie filmele sau știrile de pe micul ecran. Din ce în ce mai puțini spectatori se duc la cinema. La Hollywood, șefii studiourilor se întreabă cum pot readuce publicul în sălile de cinema. Se experimentează cu inovații spectaculoase care ar trebui să arate că cinematograful e superior televiziunii. - Fragment din Spectacol de matineu ( Matinee, SUA, 1993) Joe Dante (1 11) Apar și și proiecțiile 3D, spectatorii primesc ochelari bicolori prin care văd monștri năpustindu-se asupra lor. Însă ecranele enorme se dovedesc a fi cel mai bun mod de a atrage mulțimile înapoi în sala de cinema. Filmele sunt proiectate în format mai mare și pe ecrane mai mari. Mai mult decât atât, sunetul este îmbunătățit astfel încât să dea impresia că nu vine doar dinspre ecran, ci din toate colțurile sălii de cinema. De asemenea sălile devin mai confortabile tocmai pentru a-i convinge pe spectatori să nu rămână acasă în fața televizoarelor. Datorită ecranului de tip cinemascop (materialul ajutător), imaginea este mai mare și filmul pare mai convingător. E mai impresionant decât televiziunea! - Fragment din Călătorie spre centrul Pământului ( Journey to the Center of the Earth, SUA, 1959) Henry Levin (0 59) (activitate) Profesorul le poate sugera elevilor să descrie, oral sau în scris, individual sau în perechi, diferențele importante dintre film și televiziune. La cinema, sala este cufundată în întuneric, ecranul este mai mare, sunetul este mai bun și vine din mai multe părți. Suntem înconjurați de oameni când vedem filmul și astfel emoțiile sunt mai puternice, deoarece le împărtășim cu alții. Nu putem opri filmul la fel cum facem cu televizorul. Suntem mai captivați de poveste deoarece atenția e distrasă mai puțin în sala de cinema. Elevii vor răspunde apoi la următoarele întrebări. Profesorul îi poate încuraja pe elevi să argumenteze. Experiența vizionării este la fel, indiferent dacă vedem un film pe telefon sau în sala de cinema? Ce e mai important? Să înțelegem povestea? Să simțim anumite emoții datorită compoziției imaginii, montajului și sunetului? Cum influențeaza emoțiile felul în care înțelegem povestea? Dacă ar trebui să alegeți între imagine și sunet, ce v-ar ajuta mai mult pentru a înțelege povestea? Este posibil să îmbinăm vizionarea filmului cu activități interactive? E mai bine să vedem filmul singuri sau alături de alte persoane? Este importantă dimensiunea ecranului? 6. Apariția calculatorului Pentru a supraviețui, cinematograful a continuat să se schimbe. În anii 80, adică după 90 de ani de existență, cinematograful avea să treacă printr-o nouă revoluție, care privea mai ales efectele speciale și filmele de animație. Revoluția a fost declanșată de apariția calculatorului! Datorită computerelor, realizatorii de film pot crea imagini fără a fi nevoie să filmeze realitatea, ceea ce înainte nu era posibil decât în cazul animațiilor. Imaginile în mișcare concepute pe calculator se numesc imagini digitale. Aceste imagini sunt compuse din pixeli (de la termenul englezesc pixel element ). E vorba de milioane de pătrate mici, care își schimbă culoarea în funcție de valoarea ce li se dă pe calculator și care formează, împreună, o imagine. Pornind de la această imagine se poate crea o a doua, diferită, calculând cu ajutorul computerului modificările ce trebuie făcute fiecărui pixel pentru a transforma imaginea inițială. Iată un fragment dintr-un film realizat cu imagini digitale în perioada de pionierat a computerelor. Acesta este unul dintre primele filme ale celebrului studio Pixar, care mai târziu va crea animații precum Toy Story, Cars, Ratatouille, În căutarea lui Nemo, Wall-E, Întors pe dos, etc. - Fragment din Aventurile lui André și Wally B. ( The Adventures of André & Wally B. SUA, 1984) Alvy Ray Smith (1 30) La 28 de ani după Aventurile lui André și Wally B., constatăm că s-au făcut mari progrese în domeniul imaginilor generate de calculator. - Proiectarea filmului Zing (Germania, 2011) Kyra Buschor & Cynthia Collins (7 44) Încheiere La final profesorul rezumă cu ajutorul studenților principalele etape ale lecției: - cinematograful există de aproape 120 de ani. - acesta reunește proiectarea, imaginile în mișcare și reproducerea fotografică. - la apariția sa, filmul era mut și alb-negru. - apoi cineaștii au reușit să alăture imaginile și sunetul. - mai târziu filmul a prins culoare. - de la naștere până în prezent, cinematograful a evoluat în continuu. - calculatoarele permit crearea unor imagini digitale, imagini care nu există în realitate. În încheiere, profesorul poate discuta cu elevii și îi poate invita să-și imagineze eventuale schimbări prin care ar putea trece cinematograful în viitor. Cum cred ei că va arăta cinema-ul peste zece ani? Dar peste o sută de ani? (activitate) Pentru a evalua dacă elevii au înțeles momentele importante din evoluția cinematografului, profesorul le poate propune o activitate realizabilă individual sau în grupuri, în clasă sau ca temă pentru acasă: să încerce să repereze în următoarea listă de filme, peliculele mute sau sonore, pe cele alb-negru și pe cele color, animațiile clasice și cele digitale, căutând toate aceste informații pe internet sau în enciclopedii. De asemenea le va cere elevilor să aranjeze filmele în ordine cronologică, să afle în ce țări au fost produse și care sunt titlurile lor originale. Profesorul le dă elevilor doar titlurile filmelor și regizorii acestora în ordine aleatorie (poate folosi chiar tabelul de mai jos prin a decupa fiecare titlu în parte). În funcție de timpul disponibil, profesorul poate să decidă el însuși numărul titlurilor care vor fi căutate, sau poate distribui mai multor elevi liste cu titluri diferite (având grijă să varieze în mod corect datele). Când va examina rezultatul cercetărilor efectuate de elevi, profesorul poate preciza genul filmului, formatul sau un element important din film, cu ajutorul listei detaliate pe care o va găsi la finalul acestui document

10 «Călătorie pe Lună» Georges Méliès «Nanuk eschimosul» Robert Flaherty «Cântărețul de jazz» Alan Crosland «Puștii din Tokyo» Yasujirō Ozu «Vrăjitorul din Oz» Victor Fleming «Cântând în ploaie» Stanley Donen et Gene Kelly «Marele jaf al trenului» Edwin S. Porter «Nosferatu» Friedrich Wilhelm Murnau «Metropolis» Fritz Lang «Albă ca Zăpada și cei șapte pitici» Walt Disney «Frumoasa și Bestia» Jean Cocteau «Tunica» Henry Koster «Drumul spre est» David Wark Griffith «Goana după aur» Charlie Chaplin «Scarface» Howard Hawks «Dumbo» Walt Disney «Los Olvidados» Luis Buñuel «Fereastra din spate» Alfred Hitchcock Călătorie pe Lună Georges Méliès (Franța, 1902) - mut, alb-negru dar colorat manual Marele jaf de tren ( The Great Train Robbery ) Edwin S. Porter (SUA, 1903) - mut, alb-negru, considerat primul film western complet editat Drumul spre est ( Way Down East ) David Wark Griffith (SUA, 1920) - mut, colorat manual Nanuk eschimosul ( Nanook of the Nord ), Robert J. Flaherty (SUA, 1922) - mut, alb-negru, unul dintre primele documentare Nosferatu ( Nosferatu, eine Symphonie des Grauens ) Friedrich Wilhelm Murnau (Germania, 1922) - mut, alb-negru, unul dintre primele filme cu vampiri Gans lansat în 2014 Los Olvidados Luis Buñuel (Mexic, 1950) - mut, sonor Cântând în ploaie ( Singing in the Rain ), Stanley Donen și Gene Kelly (SUA, 1952) - sonor, color, una dintre cele mai renumite comedii muzicale Tunica ( The Robe ) Henry Koster (SUA, 1953) - sonor, alb-negru, acest film de inspirație istorică spune povestea crucificării lui Iisus în perioada ocupației romane, este primul film realizat cu ajutorul tehnicii cinemascop Fereastra din spate ( Rear Window ) Alfred Hitchcock (SUA, 1954) - sonor, color, unul dintre cele mai cunoscute filme realizate de Alfred Hitchcock, un regizor care a inspirat generații de filme de suspans. «Cei șapte samurai» Akira Kurosawa «Lawrence al Arabiei» David Lean «Solaris» Andreï Tarkovski «Cine vrea pielea lui Roger Rabbit?» Robert Zemeckis «Toy Story» John Lasseter «Yi Yi» Edward Yang «Elephant» Gus Van Sant «Noaptea vânătorului» Charles Laughton «Blow Up» Michelangelo Antonioni «Războiul stelelor» George Lucas «Akira» Katsuhiro Ōtomo «Aventuri la firul ierbii/ A Bug s Life» John Lasseter «Călătoria lui Chihiro» Hayao Miyazaki «Maladie tropicală» Apichatpong Weerasethakul «Cu sufletul la gură» Jean-Luc Godard «2001: Odiseea spațială» Stanley Kubrick «Omul elefant» David Lynch «Regele leu» Roger Allers et Rob Minkoff «Juha» Aki Kaurismäki «Epoca de gheață/ Ice age» Chris Wedge et Carlos Saldanha «Wallace și Gromit: Blestemul iepurelui» Nick Park Goana după aur ( The Gold Rush ) Charlie Chaplin (SUA, 1925) - mut, alb-negru Cântărețul de jazz ( The Jazz Singer ) Alan Crosland (SUA, 1927) - sonor, alb-negru, al treilea film din istorie turnat cu sunet sincronizat, primul succes al cinema-ului sonor. Metropolis de Fritz Lang (Germania, 1927) - mut, alb-negru, colorat pe alocuri, unul dintre cele mai celebre filme science-fiction din istoria cinematografiei Scarface Howard Hawks (SUA, 1932) - sonor, alb-negru, unul dintre primele mari succese ale filmului cu gangsteri, a nu se confunda cu remakeul (1983) lui Brian De Palma, care este color. Puștii din Tokyo ( Otona no miru ehon - Umarete wa mita keredo ) Yasujirō Ozu (Japonia, 1932) - mut, alb-negru, în Japonia s-au realizat filme mute pentru o vreme îndelungată, datorită obiceiului de a avea în sală un povestitor care să comenteze filmul Albă ca Zăpada și cei șapte pitici ( Snow White and the Seven Dwarfs ) Walt Disney (SUA, 1937) - sonor, color, primul lungmetraj de animație color Cei șapte samurai ( Shichinin no samurai ) Akira Kurosawa (Japonia, 1954) - sonor, alb-negru, unul dintre cele mai renumite filme cu samurai Noaptea vânătorului ( The Night of the Hunter ) Charles Laughton (SUA, 1955) - sonor, alb-negru Cu sufletul la gură Jean-Luc Godard (Franța, 1960) - sonor, color Lawrence al Arabiei ( Lawrence of Arabia ) David Lean (Marea Britanie, 1962) - sonor, color Împușcătura ( Blowup ) Michelangelo Antonioni (Italia, 1967) - sonor, color 2001: Odiseea spațială ( 2001: A Space Odyssey ) Stanley Kubrick (SUA, 1968) - sonor, culoare, unul dintre cele mai cunoscute filme science-fiction Solaris ( Solyaris ) Andrei Tarkovski (Solaris, 1972) - sonor, color «4 Luni, 3 săptămâni și 2 zile» Cristian Mungiu «La Reine des neiges» Chris Buck et Jennifer Lee «Yi Yi» Edward Yang «Mary et Max» Adam Elliot «Vice-Versa» Pete Docter et Ronnie del Carmen «Călătoria lui Chihiro» Hayao Miyazaki «The Artist» Michel Hazanavicius «Dheepan» Jacques Audiard «Epoca de gheață/ Ice age» Chris Wedge et Carlos Saldanha Dumbo Walt Disney (SUA, 1941) - sonor, color Vrăjitorul din Oz ( The Wizard of Oz ) Victor Fleming (SUA, 1949) - sonor, color, unul dintre primele filme de lungmetraj color Frumoasa și Bestia Jean Cocteau (Franța, 1946) - sonor, alb-negru, a nu se confunda cu nenumăratele adaptări ulterioare ale poveștii, spre exemplu animația color Disney din 1991 sau lungmetrajul lui Christophe Războiul stelelor ( Star Wars ) George Lucas (SUA, 1977) - sonor, color Omul elefant ( The Elephant Man ), David Lynch (Marea Britanie, 1980) - sonor, alb-negru Cine vrea pielea lui Roger Rabbit? ( Who Framed Roger Rabbit ) Robert Zemeckis (SUA, 1988) - sonor, color, unul dintre puținele filme care combină animația și filmarea live action 18 19