INTROITU. Un faremu à stu sughjettu chè poche rimarche : duie nant à e vucali, è trè nant à e cunsunanti.

Documenti analoghi
A SCRITTURA DI A LINGUA CORSA «INTRICCIATE E CAMBIARINE» QUINDECI ANNI DOPU

ASSEMBLEA DI CORSICA

ASSEMBLEA DI CORSICA

BARTULUMEU PERETTI CORSU ( ) Amirale in Talamone

UNA SCELTA DI PRUVERBII CORSI

A GUARDIA CORSA DI U PAPA

ASSEMBLEA DI CORSICA

ARTE È ARTIGIANI ATTI DI A GHURNATA DI A LINGUA CORSA IN CERVIONI U 7 AOSTU 1980 A.D.E.C.E.C. CERVIONI 1981

I CUNSIGNI FUNZIUNALI

A LITTERATURA CORSA SCRITTA

Un giurnale scherzosu, puliticamente scurrettu è certe volte appena gattivu... U PRIMU TABLOID GRÀTISI IN LINGUA CORSA. chì diventate?

Lingua Pianificazione per a nurmalizazione di a lingua corsa è u prugressu versu una sucetà bislingua

ASSEMBLEA DI CORSICA

I rigali di Natale. ch ellu ci vole à fà... o micca! E vere dumande ch ellu ci vole à ponesi. Ciò chi s hè veramente passatu...

Quaterni teatrini. prisentanu. «Mores» Teatru è cultura di a diversità. Prugramma interregiii Corsica-Sardegna-Tuscana.

U SCALU DI I GRECHI IN CORSICA A culunia di Paomia è di Carghjese

da Marina Mangiameli, prufessora à u liceu classicu «Dante Alighieri» d Orbetellu. Traduttu da u Talianu.

Per isse pieve di u cismonte. Nebbiu. CRDP di Corsica

Guida pratica di l elettu.a

CUNFRATERNA SAN CARLU BORROMEO DI BASTIA, CORSICA. MESSA DI U MÈRCURI DI E CÈNNERE. 22 DI FERRAGHJU DI U MESSA MÈRCURI DI E CÈNNERE

Rivista. di l'associa i Sustegno di -a CCU Universitii di Corsica

* * * à Pierre Massimi è Josè Tomasi, in amicizia fida.

1 Lettera a mamma Claude Bellagamba (2a) 1* Nando Acquaviva, Jérôme Casalonga (bassu)

Anton Sebastiano LUCCIARDI dettu Prete Biasgiu ( ) Vocero e Testamento di Mamma Mozza

GIURNALE IN LINGUA CORSA - Nova seria - numaru 9 - Lugliu a Nazione. enciclopediadiacorsica.com. Si n hè andatu, u pueta

A mo terra. Vogliu sente Infiarà si l onda Lascià l ombra mea à sulana Matrà mi a vita à liquore Sgranà di l amore ogni stonda

LIATA FIUMURBACCIA DI 500 BUCCATI CORSI

A CACCIA IN CORSICA ERNESTU PAPPI ADECEC CERVIONI 1987

LENG AUT... CLIZOUNENTS Lingua alta... chisonese. Formazione sull'occitano dell'alta val Chisone. Scrivere

In d i c e ~ PRIMA PARTE ~ Le ammine della vita... 28

Legge sui disabili. Spiegata in linguaggio semplice

STENDU À SENTE I VOSTRI CORI «Scioglilingua è puesie»

Anna Maria Carpi. l asso nella neve. Poesie T r a n s e u r o p A

Spruloquianno Na manamòrta

10 Scegli la felicità con Ho oponopono

John Pitruzzella. (Poeta siciliano d oltre oceano) di Angelo Costanza

VOTEZ A LA PRIMAIRE DE LA DROITE ET DU CENTRE! COMMENT TROUVER VOTRE BUREAU DE VOTE?

I CANTASTORIE I CANTASTORIE FIGURE PRESSOCCHE SCOMPARSE. ATTRAVERSO LORO NASCONO BALLATE DAL SAPORE PROVOCATORIO, DIALETTICO, SATIRICO

Nome del Gioco: Acchiana u patri cu tutti i so figghi Numero dei partecipanti: da 2 a quantu si voli Campo di gioco: si joca fora o unni c è nu largu

Le nostre bellezze interiori. III Primaria a.s. 2012/2013

Errore e Revisione. Lilia Andrea Teruggi

NOZZE E DOLI. Paoli di Taglio. Adecec 1990

Guidati dalla Parola camminiamo insieme verso il Perdono. Parrocchia Beata Vergine del Carmine - Udine

La lingua nasce, in origine, come un insieme di suoni.

Dagli occhi al cuore

L'ALMANACCU di A Baretta Misgia per 1939 i CUMMEDIA i RACONTU 13 CANZONE 9 STALBATOGHJ 4 DISEGNI 3 franchi E Stagioni I Mesi E Feste E Fiere E Previsi

Bella di giulio mozzi

INCURSIONI NEL MONDO DEL TESTO

Somministrazione del test e attribuzione dei punteggi

Il PRONOME è la parte variabile del discorso che sostituisce il nome.

MOLTO DISPARI, MOLTO APPUNTITO. SE LO LEGGI DA DESTRA A SINISTRA RESTA SEMPRE 11, MA SE LO METTI DAVANTI A GIUGNO DIVENTA UN GIORNO DI VACANZA.

DIRITTO CIVILE. Prof. GIOVANNI FURGIUELE. (Continua: CAPITOLO 7 INTEGRAZIONE)

RITI DI INTRODUZIONE

A Lenga Turrese. 01. L ottava vocale dell alfabeto torrese. di Salvatore Argenziano

Spruloquianno sulla grafia della Lenga Turrese

Pregare il Rosario, è cogliere dal giardino del proprio cuore delle belle rose per offrirle a Maria. Questo opuscolo ha lo scopo di aiutare il

Presentazione... pag. 5 CAPITOLO I INDICAZIONI SUL BANDO DI CONCORSO PER L INGRESSO NELL ACCADEMIA MILITARE DELL ESERCITO

Per colpa di un accento un tale di Santhià credeva di essere alla meta ed era appena a metà. Gianni Rodari Il libro degli errori

SOPRA O SOTTO? SOPRA L ONDA UN PESCIOLINO È SOPRA IL È SOTTO IL. spazio e figure PROVA ORA A IMMAGINARE UNA BARCA SOTTO IL MARE,

GIOCARE CON I NOMI PROPRI DEI BAMBINI

PERMESSO, SCUSA, GRAZIE

Morfologia e sintassi

L IDENTIKIT DELLA PERSONA DI SUCCESSO: COME OTTENERE GRANDI RISULTATI IN 6 MOSSE

Presentazione a cura di: Dottoressa Raffaella Carchio Psicologa Dottoressa Mariolina Gaggianesi - Psicologa

Il verbo che cos'è. Il verbo è la parte del discorso più importante.

Il verbo che cos'è. Il verbo è la parte del discorso più importante.

Formarsi significa darsi un senso, altrimenti sei niente.

all uomo il Mistero, la Storia della Salvezza. La risposta dell uomo è ascolto e docilità. La Lectio Divina ha quindi una sua dinamica: è ascolto,

L avventura al Mazarack. Se in silenzio, all orecchio accosti la tua mano e il tuo sguardo si perde nel mirar lontano

FELICE CHI CREDE. Carlo Maria MARTINI

Sala d attesa. Atto unico brillante di Fabrizio Roscioli

14- La Coniugazione dei verbi

Funzioni dell apostrofo

LE Parole TUO FIGLIO PER CRESCERE. Alessio Roberti IL FUTURO DI CHI AMI È IN CIÒ CHE DICI ADESSO

Scuola Primaria Di Terricciola. Classe IV^ Laboratorio Gioele e i suoi problemi

Parrocchia di S.Maria Maddalena Aprile 2018

CURRICOLO VERTICALE ITALIANO

Quando Sveva si sveglia la mattina dopo trova Gabriele in

Passaggi rappresentativi

376 Introduzione alla lingua di Roma nel Duecento

Paolo la centralità di Gesù Cristo. UDIENZA GENERALE del S. P. BENEDETTO XVI

A Davide, che sono io, non piace la zucca. Per farmela piacere hanno fatto come tutte le mamme quando i figli non vogliono mangiare: hanno detto che

3 Domenica del Tempo di Pasqua Gv 21,1-19

PERDONAMI. DUE: Sig. Siggiaru si metta a suo aggio ci racconti di cosa vuol scusarsi e con chi...

Taylor, infinitesimi e approssimazioni

Convenzione fra la Svizzera e l Austria circa il riconoscimento e l esecuzione delle sentenze giudiziarie 2

VITO LUMIA. La Nostra Grammatica Siciliana

Tipologia di prova per il recupero dell insufficienza rilevata nel I trimestre: prova strutturata di grammatica, produzione scritta.

Presentazione... pag. 5 CAPITOLO I INDICAZIONI SUL BANDO DI CONCORSO PER L INGRESSO NELL ACCADEMIA NAVALE

Lezione 13 - La legge di Gauss

Anton Sebastiano LUCCIARDI dettu Prete Biasgiu ( ) Mamma Sò. (cummediòla in un atto) Di Anton-Sebastiano Lucciardi 1821

I sette doni dello Spirito Santo La nostra vita può essere paragonata ad una barca priva di motore e spinta a fatica a remi dai rematori, ma se si

PRIMO RIASSUNTO. (Da Gatta F. / Pugliese R., Manuale di scrittura, Bologna, Bononia University Press, 2006, materiali on line)

L infanticida alla forca. AESS Archivio di Etnografia e Storia Sociale

(Messa vigiliare del sabato: la voce guida quando inizia la processione all altare)

ASSEMBLEA DI CIRCOSCRIZIONE CONTINUIAMO A CERCARE LA GIUSTIZIA DI GEOVA. (Matteo 6:33) Questo quaderno appartiene a:

Contenuti Multimediali per i libri scolastici Società Editrice Dante Alighieri

PASSEGGIATE NEL TEMPO IN COMPAGNIA

(Messa vigiliare del sabato: la voce guida quando inizia la processione all altare)

Argomento Il nome. Il genere del nome. Attività Help! Chi si accorda con me?

Transcript:

INTROITU Di ristabilisce officialmente i nomi di i nostri nochi ind a so forma autentica, si ne parla assai, ma pocu si face. Ci vularia à riuniosce trè cundizioni : - un amore fattivu di a cultura nustrale ; - una vulintà pulitica sincera ; - a cunnuscenza di l usu corsu. Sè a vulintà pulitica ùn s hè ancu manifestata, a cagione ne hè bella chjara : u putere ùn hè mai statu messu in l obligazione d asgisce indu istu sensu. Vale à dì chì l amore di a cultura nustrale ùn hè fattivu : quessu l amore dipende di u livellu culturale di a pupulazione, livellu chì cala di più in più. S accetta tuttu : nomi italiani, nomi corsi sfigurati, nomi corsi tradutti in francese, nomi francesi sustituiti à nomi corsi. S accetta à Portovecchio, à Popolasca, à Santa Maria Poggio (cum è sè «Maria» fussi u nome d una persona è «Poggio» à so casata), s accetta à Codole (I Còtuli), s accetta à Vix rimpiazzendu l Alzitella, ecc, ecc. U nome veru pò guasi sempre ritruvà, mittenduci, certe volte, u tempu, è ancu a passione : u ricordu ùn hè micca spentu cumplettamente in e nostre pievi. Ma, per l ortografia è a struttura d istu nome, hè un altru affare : omu impetta à l illettrisimu per l ortografia, è à l ignuranza di i principii fundamintali di a toponimia corsa, in quantu à a struttura. Tocca à noi à achjarinà ciò chì ferma oscuru, per aiutà à chì ne hà bisognu è brama. Vo prupongu, per a nostra riflissione è u nostru dibbattitu, u pianu seguente : 1. Prununzia è scrittura. 2. Nomi cun l articulu. 3. Nomi furmati cun duie parolle appicciate. 4. U nome è l aghjettivu spiccati. 5. Per una toponimia officiale cunforma à l usu corsu. I. PRUNUNZIA E SCRITTURA Un faremu à stu sughjettu chè poche rimarche : duie nant à e vucali, è trè nant à e cunsunanti. 1. Rimarche nant à vucali. Pensu, in primu locu, ch ellu hè assai utile di marcà l incalcu in dui casi : - nant à l ultima sillaba, - nant à l antepenultima. Ci vole à pinsà à quelli chì leghjenu senza cunnnosce u nome di u locu «Altaghjè», ùn hè «Altaghje», «Barrètali» ùn hè micca «Barrettali» «Rùtali», ùn hè micca «Rutali», - L altra cuncerna : - a chjusura di «a» in «e» ; - L apertura di «e» in «a» In Cismonte, si trova spessu a chjusura, o a meza chjusura, di «a» in «e», ma senza ch ellu si possa induce una regula.

A sillaba pò esse tonica, cume in ènima o atona davant à una tonica, cume in Mertinu o in peura, o ancu atona davant à un altra atona, cume in Mertinellu. Per di più, u fenomenu ùn si pruduce micca in tutti sti casi : ùn si pruduce nè in babbu, nè in casa, nè in baullu, nè in facenda, ecc. Cun ordine inversu, l apertura di «e» in «a» si sente in parechji parlà di u Nordu è di u Meziornu, è quessa principalmente davant à dui «r» sivitatu da un altra cunsunante : ferru/farru, serra/sarra, querciu/quarciu, mercuri/marcuri, ecc. Mà, ind i listessi parlà, l apertura ùn si face in ferraghju, in Mercuriu, in perdita, ecc. In tutti sti casi, s agisce dunque d alterazioni foniche lucale, particulare, è chì ùn si ponu ropercote in la scrittura. D altronde, in certi parlà, ùn si face chè una meza apertura di «e» in «a». Scrivaremu dunque, in tutta a Corsica, San Martinu, A Serra, Ersa, U Querciolu, ecc. 2. Rimarche nant à e cunsunanti. Ind u Nordu, a cunsunante «v», quand ella hè in pusizione di forza, si prununzia cume «b». Un hè micca un affare strauidinariu, chì «v» è «b» sò di famiglie funetiche vicine. Mà avemu quì una regula, è à chì scrive a deve cunnosce : si dice «Calbi», «Benacu», «Bivariu», mà si scrive, Calvi, Venacu, Vivariu (cunfurmamente d altronde à l etimulugia). Quessa ùn pone nisun prublema, mà ci vole à dacci capu per a chjarezza di ciò chì segue. Si tratta avale d una particularità chì merita riflissione : a prununzia di dui «i» Ind u Nordu, l articulazione hè rinfurzata, cume per tutte e cunsunanti duppiate : cavallu, castellu. Indu Meziornu, l articulazione s accenteghja di più, ciò chì face chì a lingua, invece d appughjassi nant à u palaticu, vene à tuccà i denti : i dui «i» si prununzianu cume duie «d» : «Cavaddu», «Casteddu», «Fica Niedda». Un hè micca un affarone, mà sulamente una variante, d origine prelatina, arcaisimu chì si trova dinò in parechji rughjoni muntagnoli d Italia. Un ci hè chè scunvinienza à scrive «dd» in locu di «ii» : ùn pò chè rinfurzà è pighjurà e difficultà di capiscesi trà u Nordu è u Meziornu, è, in certi casi cume per «Cavaddu» è per «Casteddu», ci piatta l etimulugia. In più, cume u listessu fenomenu di prununzia si manifisteghja dinò per «gli», a listessa scrittura funetica ci dà «padda», «paddaghju», «uddastru», «uddastreddu», ecc. Ecustì, u spaziu di libertà hè cusì vastu, chì certi trascrivenu u funema cun «dh» è d altri cun «gd», ciò chì dà «cacadhu» o «cavagdu» annant à «cavaddu», «padha», o «pagda» accant à «padda», ecc. Ci hè una sprupusizione enorme trà u caratteru modicu di u fenomenu di prununzia, è e scunvinienze maiore di a scrittura fonetica. Bisogna a ramintassi chì i rapporti trà i funemi è a grafia sò affari di cunvenzioni. Per di a lingua, è ancu per a so cridibilità, si pò è si deve cunvene chì «ii» è «gli» hanu una prununzia ind i parlà di u Nordu, è un altra in quelli di u Meziornu. Per esempiu, in tutta a Corsica si scrive Calvi, prununziatu «Calbi», ind u Nordu ; in listessu modu si deve scrive «Cavallu, Fica Niella, «Ugliatrellu», prununziati «Cavaddu», «Fica Niedda», «uddastreddu» ind u Meziornu. Ci resta à fà una terza rimarca. Questa cuncerna l impiecu di e cambiarine debbule trà duie vucali à l interiore d una parolla.

Pigliemu l esempiu di «v». Ind issa pusizione, vene guasi à cancelassa. Diventa una meza cunsunante, è, dunque, si sente puchissimu in Suvale, Suvartu, Suvara, ecc. Ma si deve cunsirvà ind a scrittura. Sò da righjittà e forme «suale», «suartu», «suara», ecc (per furtuna, u «v» ci hè ristatu in Suveria!). D altronde, s ellu si caccessi stu «v», ci vularia à cacciallu dinò à l iniziu d una parolla, quand ellu hè in pusizione debbule : per esse logicu, ci vularia à scrive «U Ignale» per «U Vignale», o «E Ille», per «E Ville». A logica di a nostra lingua hè una bussula sempre affidabbile. II. NOMI CUN l ARTICULU. L usu corsu hè bellu chjaru : ci sò trè casi ind i quali un nome di locu cumporta l articulu ditirminativu. U primu casu hè quellu di i toponimi chì venenu da un nome cumunu : hè chjaru è logicu. L articulu ditirmina specificamente u nome, e li dà u so senzu pienu. Quandu omu vede, nant à un scrittoghju, «Canavaghja», «Presa», o «Rimessa», ùn si rapprisenta micca e cose cume s elle fussi scrittu A Canavaghja, A Presa, A Rimessa. E s ellu si leghje «Pinello» (o puru «Pinnellu»), ùn li vene micca subbitu l idea di dumandassi perchè un locu machjosu hè statu chjamatu U Pinnellu : di sicuru, bisogna à riflette per rializà ch istu locu, tempi fà, era marcatu da un arburettu tagliatu à pinza, in forma di pinnellu, per significà l interdizione di lasciacci passa u bistiame. Senza l articulu, u nome d ista categoria perde u so putere d evucazione. Diventa n importa chè, è si trova spostu à tutte e sfurmazioni. Privu d articulu, I Cotuli, in Merusaglia, in Spuncatu, hè divintatu «Codole» (cun «d», chì trà duie vucali, si duvaria cancellà). In Spuncatu, a matra si chjama avà «Barrage de Codole». U Ponte à A Leccia (ponte custruitu ind un locu chì si chjamava A Leccia), hà persu i so dui articuli, è, mozzu ch ellu era, s hà chjappu un trattinu chì, in corsu, ùn pò avè nè funzione, nè significatu. Ne vengu à u secondu casu, quellu di i nomi furmati cù un suffissu d appartinenza. I suffissi d issa categoria sò i listessi chè quelli chì ghjovanu per disignà l abbitanti d un locu.. acciu, quand ellu ùn hè pighjurativu ;. incu ;. ascu ;. aghju è anu, più raramente. U nome affettatu da unu d issi suffissi pò esse quellu d una persona o d una famiglia. L Ursunaghja in Veru, E Petrunacce ind A Petra Curbara, A Muzzicunaccia, in Conca, ecc. Pò esse quellu d una cumunità paisana o pievana, cume U Valerustincu in Aleria, o quellu d una instituzione, d una funzione, d un titulu : I Ghjesgiali in Aiti, I Vassalacci in Bastelica, A Piuvanaccia in Cervioni (quest ultimu issendu statu signalatu, frà altri, da Anton Dumenicu Monti, ind u so libru «Toponymes du Campulori»). Hè rimarchevule ch ellu sia cunsirvatu l articulu ind isti nomi. Hè rimarchevule, chì l origine hè divintata suvente oscura, è chì u significatu hè guasi sempre isciutu di mente. E, quandu u nome hè statu sfurmatu, sè omu u ritrova, u ritrova spessu cun l articulu : E Lupertacce (pruprietà d un certu Lupertu), A Lupulasca, pruprietà d un certu Lupu (nome midievale spentu attualmente.

U terzu casu hè un casu vicinu : quellu di l antroponimi, nomi d una persona o d una famiglia, ma senza suffissu. Ancu quessi piglianu l articulu, è l hanu cunsirvatu : I Ghjacumoni, I Martini in Santa Maria è Fica Niella, I Saldducci in Lumiu, ecc. III. NOMI FURMATI CUN DUIE PAROLLE APPICCIATE D una manera generale, sè duie parolle s appiccianu per furmà un nome, a prima d iste parolle finisce in «i». Avemu quì trè casi : Quellu di dui nomi appicciati cume in capimaghja, o in capilocu ; Quellu d un verbu è di u so cumplementu direttu, cume in rompidighjunu ; Quellu, in fine, d un nome è d un aghjettivu qualificativu, cume in coditremula, o in capifalu. Isti trè casi si ritrovanu in toponimia. U primu ùn pone nisun prublema di scrittura : tuttu u mondu accetta l appicciu in Pedicroce, in Pedicorti, in pedipartinu, ecc, cunsirvatu da l amministrazione in Piedicroce, Piedicorte, ecc. U secondu casu hè assai più raru : per esempiu, l Accendipippa, trà Ponte Novu è barchetta (scrittu l accendipippa!). U terzu casu, quellu di u nome è di l aghgjettivu appicciati, merita riflissione. Bisogna à riferiscesi à l usu generale, è dunque à ricunnosce chì u nome furmatu d ista manera hà un significatu differente di quellu ch avarianu i dui termini spiccati. Un si pò cunfonde a capinera è un capu neru, a coditremula è una coda tremula, una capellibionda è un capellu biondu In toponimia, si face a listessa cunstatazione. Capicorsu ùn hè micca «u capu corsu» : hè tutta una regione naturale. E, sè i portivichjacci dicenu Portivechju, è micca «Portu Vechju», ùn si pò vede custì una particularità lucale di a prununzia, mà una forma schiettamente corsa. Un s agisce micca d un «portu vechju», da oppone à un «portu novu», cume in Bastia, mà d una pieve è d una lucalità cun tutti i so paisoli. Rispettu à a logica di a lingua, si deve dunque scrive Portivechju è Capicorsu. IV. U NOME E L AGHJETTIVU SPICCATI. I toponimi custituiti da un nome cumunu è da un aghjettivu chì u qualifichjeghja, sò assai numerosi : A Casa Nova, E Casa Vechje, A Stoppia Nova, U Pratu Tondu, U Campu Rosu, A Funtana Secca, ecc. Tutti sti toponimi cumportanu l articulu ditirminativu, cume ella hè di regula davant à u nome cumunu. Hè bella chjara ch elli ùn si ponu scrive ind una sola parolla, cume ind u casu di Pedicroce, di Pedipartinu, di Capicorsu, o di Portivechju : quì, u nome ùn finisce micca in «i». Hà una desinenza propria, chì marca u generu è u numeru, è l aghjettivu s accorda cun ellu.

Eppuru, e dinuminazioni officiale sò guasi sempre scritte ind una sola parolla, è senza l articulu. U peghju hè ch issa forma, nata da l ignuranza è da un certu disprezzu, diventa, à pocu à pocu, un mudelu per i Corsi : l usu amministrativu francese rode l usi nustrali. Avale, Ponte Novu, s ellu si scrive sempre in duie parolle, hà persu l articulu, è Casamozza, chì ùn pò esse chè A Casa Mozza, hà pigliatu, per sempre, a mala via. APPENDICE : NOMI DI CUMUNE FURMATI CUN QUELLU DI DUI PAESI. Custì dinò si perde l usu corsu. A scrittura officiale d isti nomi cumporta un trattinu. Mà, sè no ci vulemu mette in regula cun l usu nustrele, ùn basta micca di suprime u trattinu, chì tandu, avemu dui nomi senza ligame logicu trad elli : «Carchetu Brusticu», «Poghju Mezana», «Olmi Cappella», ecc. Bisogna à ramintassi chì l usu corsu ci mette una coordinazione postu ch elli ci sò dui paesi accupiati : Carchetu è Brusticu, Poghju è Mezana, Olmi è Cappella, Santa Maria è Fica Niella, Cuttoli è Curtichjati, Grussettu è Prugna, ecc. L articulu s ellu esiste ind u nome d un paese, sparisce in uellu di a cumuna, per ùn allungallu. Si dice : - L Olmi, A Cappella, mà Olmi è Cappella ; - U Poghju, A Mezana, mà Poghju è Mezana ; - U Grussettu, A Prugna, mà Grussettu è Prugna V. PER UNA TOPONIMIA OFFICIALE CUNFORMA A L USU CORSU. Ne vengu avale à l idea di ristabilisce, o piuttostu di stabbilisce, l usu corsu in la toponimia officiale. Sarà, in qualchì modu, a me cunclusione, chì u pensamentu deve riturnà à l azzione, da ùn cascà ind u fossu di i discorsi vani. U contu di ciò chì hè statu rializatu hè prestu fattu. U 6 di ferraghju di l 86, avia fattu adduprà, da l Assemblea di Corsica, un amendamentu à u bilanciu regiunale, per pudè pacà e spese di a ricerca sopra piazza, è ancu quelle di u cambiamentu di scrittoghji. Un s hè fattu tante cose, per ùn dì nunda : soldi sparti, senza risultatu. Ma l idea hè nanta officialmente, è per avà, ci vole à esse vigilante. Secondu a lege, a decizione appartene à e municipalità. Mà, ind u statu attuale di a cunnuscenza è di a pratica, parechji merri risicheghjanu d esse imbarrazzati, sia per ritruvà a forma autentica di i so toponimi, sia per l ortografia d isti nomi. Pensu per esempiu à u scrittoghju «Cità di Borgu», chì hà rimpiazzatu «Ville de Borgo». Frà quelli chì hanu decisu di fà u cambiamentu, puru frà i paisani, nimu s hè arrizzatu per dì : «Aiò, hè bella semplice : u nome veru hè «U Borgu» Per disgrazia, i merri ùn hanu micca ricivutu a cunnuscenza in listessu tempu chè a sciarpa è u sigillu. Hanu bisognu d esse aiutati, guidati, assistati. E quelli chì sò incaricati, afficialmente, di falla, devenu cunnosce perfettamente l usu corsu. Ma certi ne sò, in altu livellu, à dumandassi s ellu ci vile à scrive «Venaco» o «Venacu» intantu chì d altri richjuleghjanu U ristabbilimentu di l usu nustrale chere riflissione, cunnuscenza è fede. Avemu bisognu di missiunarii.